Nimanui nu-i place sa fie tratat doar ca parte a unei multimi. Ne
simtim respectati de-abia atunci cand ne sunt ascultate parerile, ne
este acceptat felul de a fi, ne putem exprima liber. Dar, la randul
nostru, descoperim adeseori ca nu este simplu sa incerci sa iei ce-i mai
bun din fiecare om, sa nu judeci, sa nu clasifici, sa accepti
diversitatea si sa incerci sa intelegi ce-l defineste si ce-l motiveaza
pe fiecare.
Un element esential in pedagogia Waldorf este tocmai abordarea
fiecarui copil ca fiinta unica – educatie individualizata, ca opusul
educatiei in masa. Lucru nu tocmai simplu, tinand cont ca aceasta
educatie, mai ales in primii ani, se bazeaza foarte mult, in afara
familiei, pe un singur om: educatorul, si apoi invatatorul.
Veti spune poate: si dascalul e un om ca toti oamenii, cu problemele
lui, cu firea lui, nu se poate adapta la fiecare copil. Si totusi,
straduinta dascalului Waldorf se indreapta in primul rand spre
cunoasterea fiintei umane, a copilului si spre gasirea caii de
comunicare sufletesti cu fiecare copil in parte, esentiala in procesul
de predare si educare.
Un punct de pornire pentru a intelege un om, copil sau adult
deopotriva, este intelegerea temperamentelor, pentru ca desi fiecare om
ne intampina cu personalitatea sa unica, in esenta, se pot distinge
patru temperamente de baza. Ceea ce primim de la stramosi prin gene si
natura, combinat cu inzestrarea spirituala a fiecaruia (talente,
predispozitii, calitati etc.) si influentat de mediul in care crestem si
traim, defineste temperamentul fiecaruia.
De temperament se leaga modul in care simtim, modul in care gandim,
lucrurile pe care ni le dorim, viata noastra interioara, modul in care
relationam cu cei din jur si multe alte caracteristici umane. Iar
cunoasterea temperamentelor promoveaza toleranta, imbunatateste
relationarea, vindeca individualismul, cultiva dezvoltarea personala si
ajuta oamenii sa-si atinga mai usor potentialul maxim.
Esenta fiecarui temperament poate fi descrisa astfel:
Melancolicul
Rezistent ca o stanca si statornic ca pamantul.
Strans legat de pamant.
Rezistent si incapatanat, dar si de incredere si linistitor.
Functioneaza pornind de la o ordine complexa care urmeaza anumite
reguli si legaturi interioare si care creeaza un sistem armonios si bine
structurat.
Flegmaticul
Ca un rau, linistit si misterios; poate parea curgator si lin din afara, dar poate avea o viata interna extrem de bogata.
Dezvolta mai greu o vointa puternica.
Are o viata interioara extrem de bogata si este, adesea, neinteles.
Poate fi considerat incapatanat, timid, egoist, nesigur, rece sau incet,
dar dupa o analiza mai atenta a vietii sale interioare ar putea fi
caracterizat mai degraba ca voluntar, introvertit, calm, introspectiv si
„curgator”.
Sangvinicul
Nelinistit ca un fluture si schimbator ca anotimpurile.
Se aseamana cu zefirul si cu fluturii.
Condus de sistemul nervos; raspunde la senzatiile din jurul sau. O
persoana cu ritm propriu, „cu anotimpuri”, dar care poate raspunde
extrem de bine ritmului din jurul sau.
Extrem de influentat de oamenii din jur (mai ales de cel mai
apropiat), de mediul in care traieste, de vreme si alti stimuli externi.
Adesea fie stimulat prea mult, fie prea putin, trebuie sa caute
echilibrul si sa fie sprijinit in acest sens.
Colericul
Vibrant ca focul.
Cunoscut pentru ego-ul (exprimat fizic prin sistemul circulator) puternic si asertiv.
Descris adesea ca insistent, egoist, lacom, zgomotos, plictisitor si auto-centrat.
Pentru cei care ajung sa-l cunoasca este doar ferm, cu respect de sine, voluntar, fara limite, vibrant, entuziast si hotarat.
Nu se poate spune ca unul e mai bun decat altul, pentru ca toate
elementele din care sunt creati sunt la fel de importante, iar studiul
acestora, asa cum am mentionat, este menit in primul rand sa permita o
mai buna intelegere si acceptare a celuilalt.
Sa luam mai intai dascalul. Felul de fi al acestuia isi va pune o amprenta extrem de profunda asupra copilului pe care il educa.
Un dascal melancolic poate fi mult prea preocupat de sine,
ceea ce pentru copil poate duce la interiorizarea starilor sufletesti,
neexprimarea acestora. La nivel fizic, acest lucru se transpune in
ritmul neregulat al respiratiei si circulatiei sanguine.
Un dascal flegmatic dominat de temperamentul sau, care lasa
lucrurile la voia intamplarii, nu stimuleaza „mobilitatea interioara” a
copilului. Acesta nu poate fi suficient de receptiv la nevoile
copilului, la nevoia sa de exteriorizare, lucru care poate duce mai
tarziu, chiar si in viata adulta, la nervozitate, neurastenie si alte
stari similare.
Un dascal sangvinic este receptiv la tot felul de impresii (o
pata de cerneala, susoteala copiilor sau alti stimuli), care de fapt
nu-i fac o impresie adanca. In copil, acest temperament al dascalului se
poate transpune in lipsa de vitalitate, a unei vointe proprii, a
bucuriei si exuberantei.
Un dascal coleric, care lasa frau liber acestui temperament,
poate fi extrem de vehement si poate sa actioneze coleric, prin actiuni
pe care mai tarziu sa le regrete. Un copil poate simti teama in preajma
unui dascal coleric. Si sa nu uitam ca in primii ani de viata, pana la
schimbarea dentitiei, copilul simte totul mult mai intens, este ca un
mare organ de simt, deci influentele si teama pot fi extrem de
puternice.
Astfel, o data in plus, dascalul trebuie sa se autoeduce, sa
inteleaga influenta temperamentului, caracterului si structurii sale
sufletesti asupra copiilor si sa o limiteze sau sa o transforme intr-o
influenta pozitiva. Rudolf Steiner spunea ca: „In relatia dintre dascal
si elev trebuie sa ia nastere un raport asemanator cu cititul”. Nu este
suficient sa stii literele si cum se leaga acestea intre ele, trebuie sa
inveti sa descoperi sensul din spatele cuvintelor. Notiunile si ideile
logice trebuie transpuse artistic pentru a ajunge la sufletul copilului.
Daca copilul este melancolic, sarcina de a-l ghida este una
foarte grea. Esential pentru el este ca dascalul sa fie o persoana
experimentata, trecuta prin viata, ale carei cuvinte si actiuni sa fie
determinate de experienta proprie si incercarile prin care a
trecut. Compasiunea pentru destinele oamenilor potenteaza dezvoltarea
melancolicului. Dascalul trebuie sa porneasca de la disconfortul si
temerile melancolicului, adanc inradacinate in acesta si greu de
disciplinat, dar care pot fi redirectionate. Nu incercarea de a-l
distrage si de a-l amuza il ajuta, ci aceea de a-i arata ca suferinta
lui este legitima, ca in viata exista motive obiective pentru tristete
si suferinta, iar aceasta nu exista doar in sufletul sau.
Cresterea
Desi pare mereu sigur pe el, are nevoie de incurajari si complimente
pentru succesul sau, pentru a nu-i fi teama de esec si a iesi din zona
de siguranta. Este blocat de reprosuri si tratament dur, raspunde bine
la sfaturi calme si prietenoase. Nu-i place sa i se spuna ca a gresit,
este de preferat sa i se aminteasca anumite sarcini cu blandete si
indirect.
Educarea
Copilul melancolic lucreaza foarte bine daca se stabilesc scopuri,
asteptari si sisteme clare. Trebuie incurajat prin complimente pentru
deprinderile si cunostintele sale, nu pentru personalitate, entuziasm si
creativitate, iar complimentul trebuie sa fie obiectiv si bazat pe
criterii clare de evaluare, nu pe opinii personale si intuitie. Este
metodic si sistematic, verifica si reverifica pana la perfectiune (lucru
care-i consuma mult timp, pentru ca va relua si va reface procesul sau
lectia de mai multe ori). Este bine sa i se acorde acest timp si sa fie
intrebat ce l-a nemultumit pe durata procesului (pentru a-l incuraja
sa-si accepte mai usor munca depusa) si sa se sublinieze anumite aspecte
foarte bune ale unei lucrari.
Ii place sa invete prin atingere, ii sunt utile activitatile
practice, dar nu cele extrem de repetitive. E bine sa urmeze un
obiectiv, fara sa se blocheze in activitatile repetitive. Acest lucru
poate fi uneori un mod de aparare si, daca nu face progrese, inseamna ca
este suparat sau anxios dintr-un anumit motiv si cauzele trebuie
investigate. Este esential pentru el echilibrul clasei pentru a se putea
desfasura. O clasa haotica nu-l ajuta sa invete la potential maxim.
Ii plac lucrurile logice: matematica, gramatica si proiectele
stiintifice, dar va beneficia de toate aspectele educatiei. Daca este
„scos la tabla” poate fi nervos si se poate impotrivi, din cauza
atentiei care i se acorda si a presiunii resimtite, se poate incurca
usor. Pe masura ce se familiarizeaza cu clasa, devine mai participativ.
Este fericit cand este tinut ocupat, datorita bucuriei si relaxarii
resimtite din procesul de organizare si activitate. Nu-i place sa fie
lasat ore intregi de capul lui, cu gandurile proprii.
Daca copilul este flegmatic, nu trebuie crescut
izolat. Toti copiii trebuie sa aiba prieteni, dar pentru flegmatic acest
lucru este extrem de important. Mai mult, prietenii sai trebuie sa aiba
interese variate, pe care acesta sa le impartaseasca, lucru
care-l va ajuta sa depaseasca indiferenta fata de lume. Copilul
flegmatic nu reactioneaza direct la lucrurile propriu-zise, ci la modul
in care acestea se reflecta in ceilalti si de aici in sufletul sau.
Trebuie sa-i punem la dispozitie obiecte si evenimente cu care
atitudinea sa flegmatica sa se potriveasca si sa-i directionam
impasivitatea catre obiecte cu care poate fi flegmatic.
Cresterea
Copilul flegmatic se hraneste cu liniste (asigurarea ca totul este
ok), spatiu personal, acceptare, respect, corectitudine, bunatate, mese
gatite in casa, conversatie interesanta, carti si activitati
intelectuale, imbratisari si exercitii fizice. Atentie la critica – o
percepe foarte profund si isi revine foarte greu. Nu-i plac tipetele,
discutiile in contradictoriu, mancarea fast-food, muzica tare, zgomotul
constant sau lucrurile bruste. Este bine de stiut ca are nevoie de
sprijin sa-si revina dupa un rau suferit, din partea familiei sau unui
prieten apropiat (sunt recomandate si terapiile cu ierburi sau
aromoterapia).
Educarea
Nu are ambitia de a fi bun, ci aceea de a cunoaste. Va fi interesat
de educatie, dar nu va simti nevoia sa termine rapid o sarcina sau sa
aprofundeze. Il intereseaza mai degraba procesul, decat rezultatul.
Adesea acest lucru il impiedica sa invete ceea ce trebuie sa invete. Va
fi un elev bun daca va fi stimulat din exterior (jocuri, competitii de
grup, provocari, sarcini, termene limita etc.). Trebuie sa i se acorde
timp sa absoarba informatia si sa exploreze, nu sa fie limitat de timp
inainte sa inteleaga.
Adesea, poate parea ca intelege mai greu decat ceilalti copii,
datorita procesului propriu de analiza si absorbtie a informatiilor, dar
in final va intelege conceptul extrem de clar. Cel mai bun dascal
pentru flegmatic este acela care are incredere in talentul lui de a
observa, de a urma exemplul si de a se folosi de timp.
Daca copilul este sangvinic, nu-l ajuta ca dascalul
sa ii solicite cu orice pret atentia. Temperamentul sau nu-i permite
acest lucru. In loc sa remarce de fiecare data ce lipsuri are copilul,
dascalul trebuie sa lucreze cu ceea ce exista deja in copil, sa scoata
in evidenta calitatile acestuia. Si intotdeauna va gasi cel putin un
element cu care sa-i stimuleze atentia. Copilul sangvinic are nevoie si
de o persoana-model in viata sa, o autoritate acceptata si respectata,
care sa-l ajute sa-si dezvolte atentia si interesul. Mai mult decat toti
ceilalti, copilul sangvinic are nevoie de oameni care sa-l iubeasca. Iubirea este cuvantul magic pentru sangvinic si trebuie sa facem totul ca sa o trezim in jurul sau.
Cresterea
Copilul sangvinic poate fi comparat cu o planta cultivata. Trebuie
udata, ingrijita, are nevoie de pamant bun si sufera daca ii lipseste
ceva. Vara infloreste, poate face fructe, apoi intra intr-o perioada de
scadere si declin. Trebuie sa ne gandim: ce-i face bine unei plante?
ce-i dauneaza? Daca o mutam, poate suferi pana prinde radacini noi, dar
uneori cresc mai puternice.
Sangvinicul nu trebuie tinut in casa. Are nevoie de aer, de spatiu.
Prea multa atentie (rasfat), ca si prea putina (neglijare) pot fi la fel
de daunatoare. O planta fericita este o planta cu viata consecventa,
lasata la soare, udata si hranita cu regularitate.
Educarea
Sangvinicul este considerat dotat, pentru ca obtine mult cu efort
putin. Face multe lucruri bine in mod natural si adeseori este invidiat
din acest motiv. Invata singur din carti si din tot ceea ce il
inconjoara, dar scoala il va invata sa fie mai echilibrat si sa-si
dezvolte calitatile de socializare. Scoala ideala este cea care imbina
toate aspectele educatiei (manual, muzical, spiritual, mintal si
social), nu doar aspectul academic. O atentie prea mare acordata
aspectului academic-intelectual ii poate crea schimbari de stare,
depresie si probleme de socializare. Copilul sangvinic trebuie expus la
experiente cat mai variate, lasat sa se patrunda de acestea, lasat apoi o
perioada departe de stimulul respectiv si din nou expus, astfel incat
stimulul respectiv sa lucreze asupra lui, un proces similar cu modul de
actiune a spiritului sangvinic propriu-zis.
Daca copilul este coleric, cheia in educatie este
respectul si stima pentru o autoritate fireasca. Spre deosebire de
sangvinic, unde conteaza foarte mult calitatile personale ale
celorlalti, castigarea interesului si afectiunii copilului coleric
porneste de la increderea pe care o are in competenta si intelegerea
lucrurilor din jur, de care da dovada dascalul.
Altfel, credinta in
dascal si autoritatea acestuia se vor evapora. Respectul si stima
sunt cuvintele cheie pentru copilul coleric. Acesta trebuie confruntat
cu experiente cat mai provocatoare. Fara dificultati si rezistenta,
viata lui ar deveni prea simpla pentru un spirit coleric.
Cresterea
Colericul are nevoie de multa interactiune si contact fizic. O
singura persoana nu este suficient, trebuie sa-si dezvolte o retea
sociala cu familia si prietenii.
Nu vrea sa doarma singur sau in patul propriu. Ii place sa ramana
peste noapte la prieteni sau la rude si aceste experiente sunt esentiale
pentru el. Ca sa exploreze totul la maximum si sa-si foloseasca
imaginatia asa cum doreste, trebuie sa i se ofere mai multe instrumente
decat celorlalti (mai multe creioane colorate, mai multe carti cu
povesti, mai multe plimbari in natura etc.).
Educarea
Orice program educativ pentru un coleric trebuie sa hraneasca in mod
egal sufletul si mintea, spiritul si corpul. Are nevoie de spatiu pentru
miscare si de oameni cu care sa interactioneze ca sa profite la maximum
de experienta de invatare. Trebuie incurajat si lasat sa se miste.
Cu siguranta nu exista retete valabile pentru toti, iar dincolo de
rolul dascalului, parintii au rolul esential in formarea copilului si
lucrul asupra temperamentului acestuia.
Cu totii trebuie sa tinem cont insa si de faptul ca viata fara
diversitatea temperamentelor ar fi terna – temperamentele fac posibile
bogatia, frumusetea si plenitudinea vietii.
Sa ne bucuram, asadar, de finetea sufleteasca si bunul simt al
copilului melancolic, de rabdarea, perseverenta si dorinta de pace a
copilului flegmatic, de veselia, spontaneitatea si indemanarea copilului
sangvinic, ca si de forta, voiciunea si hotararea copilului coleric.
Referinte
Kristie Karina Burns – The Temperaments and the Adult-Child relationship
Rudolf Steiner – The Four Temperaments
Rudolf Steiner – Metodica predarii si conditiile de viata ale educarii
Despre temperamentele omenesti – studii si aplicatii – Editura Triade
sursa
http://www.scoalalibera.ro/2013/09/despre-importanta-temperamentelor-in-educatie-partea-i/
http://www.scoalalibera.ro/2013/09/despre-importanta-temperamentelor-in-educatie-partea-a-ii-a/
Singura hrană spirituală este cunoaşterea.
Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!
Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:
FRÃŢIA INIMII.
Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple.
Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine.
Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat.
Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.