“FERICIREA ESTE LIPSA NEVOII DE A FI FERICIT.” - RUNE HEIVANG

“Singura calea spre adevărata libertate este să înţelegi cine eşti şi această cunoaştere îţi va arăta că deja eşti liber. Conştiinţa este tot ceea ce există, iar tu eşti această CONŞTIINŢĂ“. 
Rune Heivang

Rune Heivang este maestrul spiritual care vorbeşte despre arta de a te redescoperi, de a exista în continuă conştiinţă de sine şi de a fi fericit tot timpul.

Vorbeşte-mi puţin despre tine.
Ok. De unde să încep? Acum mult timp am descoperit meditaţia şi alte lucruri care au legătură cu energia, cu vindecarea şi, la un moment dat, am decis că este vremea să călătoresc în jurul lumii să cunosc maeştri, experţi în meditaţie, vindecători. Am cunoscut instrumente şi tehnici de meditaţie, diferite metode de vindecare, coaching.
Toate astea mi-au schimbat viaţa, desigur. Dar tot era o piesă care lipsea pentru că o dată simţeam că sunt fericit, apoi nu mai eram fericit, mă simţeam în siguranţă, dar apoi nu mai mă simţeam aşa.
A fost momentul în care am început să îmi pun alte întrebări. Ca de exemplu, “Cum pot fi liber şi în siguranţă mereu?”. Şi când am aflat cum este posibil, am vrut să împărtășesc și altora ceea ce ştiu, să vorbesc despre această experienţă minunată de a fi fericit mereu.
Fericirea nu înseamnă să râzi tot timpul, dar te poţi simţi bine tot timpul, liniştit, împăcat şi calm.

La ultimul seminar pe care l-ai susţinut în Bucureşti mă întrebam, în timp ce ne vorbeai despre linişte lăuntrică, “Oare cum ne putem păstra calmul şi pacea interioară în viaţa asta care fuge în jurul nostru?”. Şi te întreb acum pe tine. Cum? Prin exerciţiu sau altfel?
Este vorba şi despre exerciţiu, da, dar este mai mult vorba despre a înţelege. Ceea ce trebuie să conştientizăm şi să acceptăm este faptul că, chiar dacă lumea este agitată, chiar dacă însuşi corpul nostru poate deveni agitat, este un loc aflat dincolo de acest corp care nu este deloc neliniştit. Şi asta este ceea ce eu sunt. Şi asta este cine eşti tu.

Trebuie doar să ajungem în acel loc din interiorul nostru, nu?
Da, poți spune și așa, dar ideea este că tu deja te afli acolo. Asta este ceea ce eu știu şi asta este ceea ce eu împărtășesc cu oamenii din jurul meu. Că suntem toţi deja acolo.

Călătoreşti peste tot în lume, te întâlneşti cu mii de oameni şi împarţi această înţelepciune, iar asta mi se pare minunat. Îţi doreşti să laşi ceva în urmă sau o faci pur şi simplu pentru că simţi că oamenii au nevoie de asta?
Într-un fel, o fac pur şi simplu. Dar, desigur, efectele a ceea ce fac lasă ceva în urma mea, pot schimba ceva în această lume. Pentru că, atunci când oamenii încep să gândească diferit şi înţeleg că există un loc în interiorul nostru, al tuturor, în care ne simţim în siguranţă, rezultatele obţinute sunt uimitoare.
Când cineva începe să privească lucrurile din această perspectivă, când se simte în siguranţă, întreg, complet, gândirea i se schimbă şi acţiunile i se canalizează către ceea ce îşi doreşte: fericire şi pace interioară.

Ai putea să defineşti fericirea?
Fericirea este lipsa nevoii de a fi fericit. Nu ai nevoie să cauți fericire, nu ai nevoie să cauți siguranţa, nu ai nevoie să mai cauți dragoste. Le ai deja pe toate!

Şi cum se face că cei mai mulţi dintre noi nu reuşim să rămânem în starea în care ştim, simţim, că le avem pe toate? Există vreun secret să fim mereu în această stare?
Secretul este acela că ai uitat că asta este starea ta de fapt, esenţa ta. Deci tot ceea ce am eu să îţi spun este că această stare este natura ta interioară, iar când o vei înţelege, vei realiza că asta este cine eşti tu şi ești tot timpul asta. Şi vei reuşi.

Sună mai mult a filosofie, dar cum ajung să descopăr că fericirea este starea mea de fapt şi să rămân în ea tot timpul? Cum îi înveţi pe oamenii cu care te întâlneşti să facă acest lucru?
Dacă vrei să îi spui filosofie, spune-i. Dar da, este un mod de a explica lucrurile astfel încât să înţelegi cum să ajungi să descoperi acea stare. O poţi numi filosofie. Sau o putem numi ”harta” care să te ducă unde îţi doreşti, pe care, dacă o urmezi şi ajungi acolo unde vrei, descoperi că nu era sub nicio formă filosofie. Este adevărul. Este o experienţă, o manifestare a cine eşti de fapt. Şi îţi spui: “Asta trebuie să fiu!”.

Şi apoi, pur şi simplu eşti fericit şi rămâi aşa?
Da, exact. Sau, poți să începi să te întrebi dacă este normal să gândeşti aşa şi dacă eşti, într-adevăr, fericit. Dar astea sunt doar gândurile tale. Şi începi să înţelegi că tu nu eşti gândurile tale, ci doar un martor al gândurilor tale. Iar când se întâmplă asta, apare pacea interioară în care rămâi.

“Eliberarea de căutarea libertății”. Este un alt concept pe care l-am descoperit la seminarul tău. Îmi poţi spune mai multe despre el? Dorinţa de a căuta libertate este tot un soi de captivitate?
Da. Să spunem că tu cauţi să-ți găsești libertatea alături de altă persoană, sau în munca ta, sau în succes. Dar lucrurile nu rămân mereu la fel, se schimbă. Iar eu m-am întrebat “Cum poţi să fii mereu liber dacă lucrurile se schimbă tot timpul în această viaţă?”.

Şi cheia este, din nou, să ştii că eşti deja liber, că nu ai nevoie să cauţi libertatea, că trebuie să te eliberezi de această povară a căutării. Corect?
Da. Mintea caută tot timpul, misiunea ei este de a căuta tot timpul: libertate, siguranţă, dragoste. Dar când înţelegi că deja le ai, căutarea lor încetează şi tot ceea ce îţi doreşti cu adevărat este să exişti în momentul ACUM şi să fii prezent continuu şi conştient în acest moment.
Dar dacă mintea continuă să caute şi tu te identifici cu ea când îţi spune “Nu am nimic din toate acestea”, atunci vei fi mereu agitat, captiv în căutare, ca mintea ta. Când înţelegi şi accepţi toate acestea, stai în momentul prezent şi îl vezi ca pe un moment de libertate. Prezentul este libertate.

Înţeleg ce îmi spui, dar mi se pare dificil de atins această stare. Ţi-au trebuit ani să ajungi aici şi ţie, nu? În cât timp se poate manifesta această “trezire”?
Într-o secundă. Pentru unii această trezire se produce instant, pentru alţii poate dura un pic mai mult. Depinde de persoană. Dacă ai informaţiile corecte, poţi să o faci mai repede decât mine, nu trebuie să intri în toate capcanele prin care am trecut eu. Nu pentru că acestea sunt periculoase, ci pentru că ţi se poate explica, cu ajutorul hărţii despre care am vorbit mai devreme, eşti ghidat să poţi face asta folosindu-te de anumite tehnici.

“Viaţa se întâmplă”, ne-ai mai spus la seminar. Bine, şi noi ce putem face? Stăm şi o lăsăm să se întâmple cum vrea ea? Eu, de exemplu, sunt un pic obsedată de control, nu prea pot.
Eu spun că viaţa se întâmplă, da, şi că nu ai cum să ştii ce vei gândi, ce vei simţi peste 5, 10 minute, mâine sau luna viitoare. Când te uiţi în urmă vezi că s-au întâmplat lucruri, coincidenţe, întâlniri, experienţe, pe care nu le-ai planificat neapărat.
Nici pentru mâine nu ştii cine vor fi toţi oamenii cu care te vei întâlni, sau ce vei trăi exact. Nu poţi planifica în detaliu tot. Îţi poţi dori să întâlneşti pe cineva, poţi avea un fel de plan, dar nu ştii dacă se va întâmpla exact cum îţi doreşti. Iar unii oameni devin obsedaţi de control şi agitaţi pentru că nu ştiu ce se va întâmpla peste câteva zile, săptămâni, ani.
Dar, dacă poţi accepta că nu ştii ce se va întâmpla, şi nici nu ai nevoie să ştii, pentru că eşti fericit în momentul ACUM, atunci ”acolo” îţi vei dori să fii mereu.
Nu am nimic împotriva planurilor, dar dacă stai să planifici viitorul tot timpul, nu mai trăieşti prezentul. Nu eşti prezent şi conştient în momentul de acum.

Aş vrea să vorbim puţin despre meditaţie. Ce beneficii ai observat în atâţia ani de când o practici, pe lângă această calmitate şi linişte pe care le văd la tine?
Cu ajutorul meditaţiei, percepţia asupra vieţii se face dintr-un loc în care te simţi sigur. Meditația, ca și alte tehnici, îți dă o stare de liniște, pace interioară, claritate, o gândire limpede din care poți să ”vezi” mai bine, să înțelegi cine ești. Și această cunoaștere este cea care mă face să mă simt tot timpul în sigurantă, şi să am un mod complet schimbat de a gândi.
Gândurile despre viaţă, dacă totuşi simţi nevoia să o analizezi, sunt mai clare, iar acţiunile se schimbă şi ele.

Am observat şi eu asta, însă mi-ar plăcea să reuşesc să îmi păstrez calmul şi pacea interioară în orice moment al vieţii. Chiar şi în situaţiile limită. Este o stare care se poate atinge uşor?
Da, desigur. Poţi rămâne foarte calm, dar asta nu înseamnă faptul că nu ai anumite sentimente în momente de criză sau când treci prin vremuri teribile în viaţă. Dar poţi rămâne calm şi îţi observi sentimentele. Iar când faci acest lucru conștient, ceea ce simţi nu mai este o problemă.
Vreau să îţi mai spun un lucru important despre meditaţie. Dacă meditezi în fiecare zi ar trebui să o faci împreună cu înţelegerea a cine eşti cu adevărat şi de ce meditezi. Dacă le faci împreună – asta include de fapt “harta” despre care spuneam – abia atunci începi să fii mult mai calmă.
Desigur, meditaţia şi efectele ei pot să dureze, dar aş vrea să înţelegi că eu nu meditez tot timpul. Pentru că poţi să meditezi tot timpul, până când mintea îţi spune “acum nu mai sunt în stare de meditaţie”, fiindcă simt asta şi asta. Și-atunci tu te identifici cu aceste gânduri şi sentimente, cu felul în care îţi prezintă ele realitatea. Şi eu vin şi te întreb: “Cine ai fi tu fără aceste gânduri”? Şi îţi spun: “Ai fi tu, mereu, în momentul prezent”.

Ce este vindecarea spirituală?
Oamenii o definesc diferit. Eu spun că vindecarea este o echilibrare a minții și corpului şi atingerea armoniei, iar când ajunge în această stare, orice fiinţă se află în momentul prezent. Orice persoană poate reveni într-un loc din interiorul său unde stresul se oprește iar mecanismul de vindecare al organismului se pornește singur. În acest fel corpul se poate vindeca.
Totuşi, câteva luni mai târziu, poate are nevoie de vindecare pentru altceva, pentru că oamenii nu pot rămâne permanent în acest loc sigur din interiorul lor şi iar apar îndoieli legate de cine sunt ei cu adevărat, iar apare stresul.
Eu folosesc tehnici şi instrumente pentru a-i ajuta să rămână în acel loc, să obţină această claritate, să realizeze că ei chiar sunt, de fapt, această claritate tot timpul. Iar vindecarea adevărată, vindecarea supremă este asta: să înțelegi cine ești cu adevărat.

Prin învăţătura ta, ai putut să ajuţi şi oameni aflaţi în durere fizică sau psihică?
Ajut mulţi oameni să trăiască în momentul present, să fie, pur şi simplu. Dar nu pot spune că pot ajuta pe toată lumea, deşi ceea ce împărtăşesc eu celor din jur este pentru toată lumea.
Unii oameni au nevoie de ajutor specializat, de un psiholog sau coach. Alteori pentru durerea fizică oamenii au nevoie de doctori pentru a se vindeca. Doctorii sunt buni.
Mintea oamenilor este agitată din cauza credinţei că ei sunt gândurile şi sentimentele lor şi ceea ce le indică acestea despre realitate. Dacă reuşesc să se întoarcă în interior către locul unde găsesc pacea lăuntrică, vor vedea lucrurile diferit, iar viaţa li se poate schimba.
Evident că astfel poate apărea și o vindecare fizică, pentru că, de cele mai multe ori, durerea fizică, bolile, sunt cauzate de stres iar stresul provine de la aglomerarea de gânduri din minte şi de la frică.
Şi revin la reîntoarcerea către locul acela unde există pacea interioară a fiecăruia şi de unde stresul poate fi eliminat, deci şi durerea cauzată de el.
Fireşte, eu nu spun că nu am dureri niciodată, pentru că şi eu simt durerea fizică uneori.

Ai venit în România acum ceva ani cu scopul precis de a ajuta oameni? 
Nu am venit gândindu-mă “Oh, românii au nevoie de ajutor”. Nu acesta a fost scopul meu. Este doar unul dintre locurile unde am fost invitat să susţin workshopuri şi un retreat. Și am venit.
Apoi activitatea de aici a crescut din ce în ce mai mare şi am revenit din ce în ce mai des. Nu am avut un plan să stau atât în România, s-a întâmplat pur şi simplu.

Simţi că se schimbă ceva în jurul tău, cel puţin în comunităţile pe care le strângi la seminarile tale sau în „retragerile” pe care le organizezi cu Fundaţia Esenţa?
Da, ne întâlnim cu foarte mulţi oameni, iar apoi primim feedback-urile multora care şi-au schimbat vieţile iar asta este minunat. Noi împărtășim ceea ce cunoaştem şi vrem să ajungă la cât mai multă lume într-un mod frumos.

Dacă ar fi să dai o definiţie a vieţii, cum ai numi-o? Un joc, o iluzie, o glumă, o călătorie către altceva?
Un joc, o călătorie frumoasă pe care o descoperi pe măsură ce o faci.

Crezi că o să faci toată viaţa ceea ce faci acum? Să te întâlneşti cu oameni, să le transmiţi învăţătura ta?
Cine ştie? Poate de mâine fac altceva, nu ştiu. Nu am un plan. Şi chiar dacă aş avea, nu sunt sigur că l-aş urma întocmai. Sau l-aş putea schimba oricând.

De ce crezi că vin atât de mulţi oameni la întâlnirile cu tine? 
Cred că oamenii îşi doresc, din ce în ce mai mulţi, să îşi găsească bucăţile lipsă din vieţile lor, să rezolve acest puzzle de care depinde fericirea lor. Iar asta înseamnă să fie liberi, în siguranţă, iubiţi. Şi ajung să înţeleagă faptul că asta se poate întâmpla doar dacă învaţă să trăiască în prezent, doar dacă sunt conştienţi.

http://www.ileanaandrei.ro/rune-heivang/