În dragoste nu ești pământean. Nu umbli pe pământ. Când ești alături de ființa iubită, te dezbraci de hainele pământene și îți iei aripile…
Nu știu alții cum sunt, dar eu nu am știut niciodată să fiu falsă, să mint, să mă eschivez, să îmi calculez șansele la sufletul cuiva. Și, cu siguranță, nu am calculat șansele cuiva la sufletul meu. Dacă a fost să fie, s-a întâmplat. Simplu, deschis și firesc!Pentru mine, iubirea a fost mereu adrenalină în stare pură. Un fel de bungee jumping pe care cineva l-a făcut în sufletul și viața mea. Un act pe care l-am primit mereu cu viața și sufletul pline de încredere. Unii numesc asta naivitate. Eu numesc asta dragoste.
Aceeași dragoste despre care uneori spunem că ne rănește și fără să știm în acel moment că, de fapt, vorbim de două trăiri total diferite. Spun asta, deoarece dragostea… dragostea adevărată nu rănește niciodată! În viață, nu de dragoste suntem răniți, ci de oamenii pe care noi i-am ales nepotrivit la un moment dat. Oameni care atunci, însă, au fost exact ce am simțit că am avea nevoie.
În viață, suntem răniți de orgolii, de răutate, de lașitate, de lipsa de respect pe care o acceptăm din partea celor cărora ne dăruim. În viață suntem răniți de propriile alegeri și decizii. Sau de ale altora…Dragostea nu poate exista cu jumătăți de măsură. În dragoste nu te poți juca iresponsabil și egoist. În dragoste nu poate exista cruzimea și răutatea. Nu ai cum să tai în carnea crudă a inimii celui iubit din orgoliu, nehotărâre sau lașitate! Nu poți să jonglezi mereu între stări instabile de poate, nu știu, vom vedea.
Dragostea nu poate exista cu jumătate de inimă. Îți dau jumătate din inima mea și o păstrez pe cealaltă pentru ceea “ce s-ar putea întâmpla dacă”… Dragostea e lipsită de prejudecăți și se dăruiește total! Sau deloc. “Nu cercetează… Dragostea crede!”.
În dragoste nu ești pământean. Nu umbli pe pământ. Nu cu persoana iubită. Pământul este pentru zilele când mergi la serviciu, când ești cu prietenii sau ai lucruri lumești de rezolvat.
Când ești alături de ființa iubită, te dezbraci de hainele pământene și îți iei aripile.
Aripile voastre cu care zburați împreună în acea lume în care ați plantat, cu răbdare, semințele prieteniei, ale încrederii, iubirii și respectului.
O lume care, astfel construită, niciodată nu va putea fi dărâmată deoarece, dacă dragostea se clatină, ne rămâne mereu prietenia care are mâna întinsă și spune:
“Sunt aici să te susțin când dragostea ne tremură!”.
O lume unde doi îndrăgostiți își sunt și cei mai buni prieteni e asemeni unui castel indestructibil!
Cu două rânduri de cărămizi. Și milioane de ferestre către suflet!
Și, înainte de a vă saluta până la următoarea citire, vă îmbrățișez cu drag și vă las un semn de suflet:
Și, înainte de a vă saluta până la următoarea citire, vă îmbrățișez cu drag și vă las un semn de suflet:
Până și cele mai mari iubiri se confruntă cu demonii lor. Important este să știm să ne rugăm sub același clopot de suflet și în aceeași direcție, ținând împreună, nestinsă, lumânarea iubirii noastre. Numai așa, Dumnezeu poate să ne audă cu adevărat și să ne împlinească sufletele și iubirea!
