Toți pun dragostea în capul lucrurilor și uită de celelalte lucruri.
Atunci când cineva te întreabă dacă vrei să fii într-o relație cu el și spui da, te gândești că îl iubești. Atunci când omul drag îți propune să fii alături pentru toată viața, spui da, pentru că știi că îl iubești. Atunci când cel de alături te roagă să îl înțelegi, să îl asculți sau să îl ierți, spui da, pentru că îți dai seama că îl iubești și că nu ar putea fi altfel. Atunci când te desparți de cineva, nu spui că nu îl mai iubești, pentru că îl poți iubi mult timp înainte. Spui că nu mai ai încredere. Și atunci, oare nu încrederea trebuie să stea în capul lucrurilor?
Dragostea nu apare pe neașteptate. Zic de dragoste adevărată, nu de emoțiile de la primele întâlniri și nici de simpatia pentru cineva. Dragostea nu e când îți plac sânii ei sau mușchii lui. Dragostea crește în timp, se dezvoltă prin fapte, prin gesturi, prin demonstrații. Ea merge mână în mână cu atitudinea, cu responsabilitatea într-o relație și cu încrederea. Degeaba iubești, dacă nu ai încredere în omul de alături.
Așa, te vei întreba de fiecare dată pe cine iubești, dacă merită să-l iubești și cât va dura toată treaba asta cu dragostea. Să ai încredere în cineva e mult mai greu decât să te îndrăgostești în primul întâlnit care cică are cuvinte mai bune și bani mai mulți. Să recapeți dragostea poți, încrederea însă practic nu o recapeți niciodată.
Toți spun că unde este dragoste, este tot. Eu i-aș contrazice. Aș spune că unde este dragoste, este pasiune. Unde este dragoste sunt și dorințe, lucruri comune, dorința de a fi alături de celălalt, de a iubi.
Dar asta nu înseamnă că este și încredere și liniște și dorința să construiești alături de cineva, nu pentru o zi sau mai ales pe-o noapte. Doar dragostea adevărată îi va face pe cei care iubesc să fie siguri de ce iubesc. Doar emoțiile sincere vor pune și responsabilitate în cuvinte. Și atitudine. Doar oamenii care sunt siguri de ce vor și ce sunt ei vor putea iubi corect, cât de straniu nu ar suna acest cuvânt corect. Iubiri sunt multe, dragostea e una. Și ea mereu apare atunci când este încredere. Încredere că el e omul tău. Încredere că ziua de mâine va fi la fel de bună, alături de el. Încredere că toate lucrurile merg așa cun trebuie și că mâine vei iubi la fel de mult, pentru că altfel nu paote fi.
Toți spun că unde este dragoste, este tot. Eu zic că unde nu este încredere, nu este nimic.
sursa
http://devorbacutine.eu/toti-spun-ca-unde-este-dragoste-este-tot-eu-zic-ca-unde-nu-este-incredere-nu-este-nimic/
Singura hrană spirituală este cunoaşterea.
Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!
Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:
FRÃŢIA INIMII.
Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple.
Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine.
Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat.
Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.