Forţa sugestiei

Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa sugestiei !
Si intrucât mintea subconştientã este cea care controleazã corpul nostru şi intreaga viaţã, prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mulţime de intâmplãri – unele plãcute, altele extrem de neplãcute.

Multã lume a auzit de efectul placebo. In cadrul unui experiment medical, ţi se dã un medicament despre care ţi se spune cã este foarte eficient – de pildã ca pansament gastric. Din 100 de voluntari pe care se testeazã medicamentul, aproximativ 50 constatã intr-adevãr cã au scãpat de durerea de stomac. Dar – surprizã ! Aşa-zisul medicament este de fapt o bobiţã de zahãr acoperitã de un inveliş albastru. El nu conţine nimic altceva decât zahãr. Si atunci, ce anume i-a vindecat pe cei 50 de voluntari ?

Forţa sugestiei. Li s-a spus cã se vor face bine, au fost convinşi cã se vor face bine şi s-au fãcut bine. In fapt, subconştientul lor a fost convins de eficienţa medicamentului şi a dat organismului comenzile necesare pentru a se face bine.Tot ceea ce mintea noastrã crede, poate realiza.

Mult mai puţini au auzit de efectul nocebo. In cadrul unui experiment similar, ţi se dã o pastilã despre care eşti avertizat cã iţi va face rãu – de pildã crampe stomacale. De data aceasta, numãrul celor ce se plâng de dureri la stomac este insã de 90! Evident era aceeaşi pastilã inofensivã de zahãr. Se constatã insã cã forţa sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive.

Lucrul acesta trebuie sã ne dea de gândit. Suntem expuşi zilnic, orã de orã, unei adevãrate avalanşe de mesaje negative, in primul rând prin presã. Inundaţii, cutremure, avioane prãbuşite, crime, violuri, preţuri care cresc, bârfe rãutãcioase ale colegilor, accidente de maşinã; etc etc.

Aceste mesaje cu puternicã valoare emoţionalã lucreazã fãrã sã ne dãm seama asupra subconştientului nostru. Iar rezultatul este cã ne merge prost fãrã sã ştim de ce. Suntem deprimaţi, ne pierdem increderea intr-o viaţã mai bunã, ne aşteptãm sã ni se intâmple ce e mai rãu. Si, de obicei, la ce te aştepţi, aşa se intãmplã. Dãm vina pe ursitã, pe guvern, pe socri , pe colegi, fãrã sã observãm cã, de fapt rãul este in noi. Cã l-am lãsat sã pãtrundã in mintea noastrã ori de câte ori a vrut, fãrã sã realizãm cã trãim in casã cu un duşman.

Gata ! Puneţi piciorul in prag! Incepând de astãzi inchideţi uşile pentru aceşti musafri periculoşi.

Evitaţi sã mai urmãriţi jurnalele cu ştiri negative. Schimbaţi postul pe altceva. In fond aveţi 25 -30 -40 de canale prin firma de cablu. Urmãriţi emisiunile educative şi cele care sã vã refacã starea optimistã. Muzicã, divertisment, comedii....

Evitaţi persoanele negative, cele care permanent se vaietã, criticã şi condamnã. Dacã aşa sunt colegii de serviciu sau, mai rãu, şeful dumneavoastrã, gândiţi-vã foarte serios sã vã cãutaţi un alt loc de muncã. Altfel, rãmânând alãturi de ei, riscaţi sã vã condamnaţi la o viaţã de eşec şi frustrare.

Asociaţi-vã cu persoane pozitive, optimiste, orientate spre succes. Dacã vreţi sã aveţi o viaţã de succes, trebuie sã staţi cãt mai mult in preajma unor oameni de succes. Invãţaţi de la ei, gândiţi ca ei, acţionaţi ca ei.

Folosiţi permanent forţa sugestiei pozitive citind cãrţi motivaţionale sau biografii ale oamenilor de succes, ascultând casete şi CD-uri motivaţionale, participând la cursuri şi seminarii despre succes, urmãrind emisiuni radio şi Tv cu oameni de succes.

Pe scurt, folosiţi la maximum forţa sugestiei pozitive şi reduceţi la minim forţa sugestiei negative.

Preluaţi controlul tuturor elementelor de sugestie din preajma dumneavoastrã şi folosiţi-le pentru a vã atinge obiectivele.

Vã sugerez un mic exerciţiu pe care sã-l faceţi zilnic. Timp de douã sãptãmâni :

1) nu vã mai plângeţi de nimic, nici in sinea dumneavoastrã, nici faţã de alţii;

2) nu mai urmãriţi jurnalele de ştiri la televizor;

3) nu ascultaţi vãicãrelile celor din preajmã, cereţi-le sã schimbe subiectul. Dacã aveţi rãbdarea sã faceţi acest exerciţiu, veţi observa cã perspectiva asupra vieţii vi se va schimba.

Animaţie 3D cu zonele creierului despre care se crede ca ar avea un rol in efectul placebo:

Expunerea la negativitate continuă chiar diminuează funcţionarea creierului. Iată cum puteţi să vă apăraţi.

 

Urăşti să auzi oameni plângându-se?

       S-a dovedit că există un bun motiv pentru aceasta: a asculta prea multe plângeri face rău creierului în mai multe moduri, după cum spune Trevor Blake, un antreprenor şi autor al cărţii „Trei paşi simpli: O hartă a succesului în afaceri şi în viaţă”. În carte, el descrie cum au învăţat neurologii să măsoare activitatea creierului la confruntarea cu diverşi stimuli, inclusiv cu o şedinţă lungă de nemulţumiri şi plângeri.

       „Creierul lucrează ca un muşchi, mai mult decât am crezut noi. Astfel că, dacă eşti ţintuit într-un colţ prea mult timp ca să asculţi negativismele cuiva, e foarte probabil să ajungi şi tu să te comporţi la fel.”

        Chiar mai rău, expunerea la prea multe nemulţumiri exprimate te poate prosti. Cercetările arată că expunerea la 30 de minute sau mai mult de negativisme – inclusiv a vedea acest gen de materiale la TV – distruge neuronii din hipocamp. „Aceasta este partea din creier de care ai nevoie pentru a rezolva probleme”, spune el. „Practic, îţi face creierul terci.”

       Dar dacă eşti la conducerea unei companii, nu trebuie să afli dacă e vreo problemă? „Este o mare diferenţă între a-ţi îndrepta atenţia către ceva care nu merge cum trebuie şi o plângere”, spune Blake. „De obicei, persoanele care se plâng nu vor o soluţie; ele vor doar să te atragă în toată mizeria situaţiei. Aproape că poţi auzi creierele ciocnindu-se atunci când se adună şase persoane şi încep să se plângă: „Nu-i aşa că-i îngrozitor?”. Aceasta îţi va afecta creierul chiar dacă eşti un ascultător pasiv. Iar dacă încerci să le schimbi comportamentul, vei deveni chiar tu ţinta nemulţumirilor.”

 

Deci cum te aperi, pe tine şi creierul tău, de toate negativismele? Blake recomandă următoarele tactici:

 

1. Distanţează-te

 

       „Tatăl meu fuma ţigară de la ţigară”, se destăinuie Blake. „Am încercat să-i schimb obiceiul, dar nu e deloc uşor să faci aşa ceva.” Blake ştia că fumatul pasiv îi poate afecta şi lui plămânii. „Singura mea soluţie a fost să mă îndepărtez eu însumi.”

       Ar trebui să priveşti şi plângerile la fel, spune el. „Abordarea mea privind plângerile a fost mereu aceeaşi ca în cazul fumatului pasiv.” Creierul tău îţi va mulţumi dacă te îndepărtezi de nemulţumit, dacă poţi.

 

2. Cere-i nemulţumitului să rezolve problema

 

       Uneori nu ai opţiunea să te distanţezi. Dacă nu te poţi îndepărta cu uşurinţă, o a doua strategie e să-i ceri nemulţumitului să rezolve problema.

       „Încearcă să determini persoana care se plânge să-şi asume responsabilitatea pentru a găsi o soluţie”, spune Blake. De obicei, răspund la o plângere cu: „Ce ai de gând să faci în legătură cu asta?”. Mulţi plângăreţi pleacă ţâfnoşi în acel moment, pentru că nu le-am dat ce-au vrut, spune Blake. Dar unii chiar s-ar putea să încerce să rezolve problema.

 

3. Sus scuturile!

 

       Când eşti prins în capcana de a asculta plângeri, poţi utiliza tehnici mentale pentru a bloca negativismul şi a-ţi salva neuronii. Una dintre ele este preferata lui Blake, utilizată de regretatul jucător spaniol de golf Seve Ballesteros, în timpul unui meci împotriva lui Jack Nicklaus – un meci pe care publicul voia ca Ballesteros să-l piardă. „Îi era greu să suporte ostilitatea publicului”, spune Blake. „Aşa că şi-a imaginat un clopot de sticlă, pe care nu-l putea vedea nimeni, coborând din cer pentru a-l proteja.”

       Aruncătorii din competiţiile majore de baseball pot fi auziţi uneori strigând „Scuturile activate!”, în timp ce se îndreaptă spre dâmb. El adaugă că propria sa apărare imaginară e „mai mult ca o pelerină a invizibilităţii, cum avea Harry Potter”.

       O strategie asemănătoare este de a te retrage mental într-un loc preferat imaginat, undeva unde te-ai duce dacă ai avea o baghetă magică. „Pentru mine, era o fâşie de nisip frumos, alb ca zahărul, care se extindea ca o potcoavă în afara unei insule izolate”, spune Blake. „Mă retrăgeam în acel loc personal când oamenii făceau scandal, furioşi. puteam să le zâmbesc şi să-i aprob din cap la momentele potrivite şi, în acelaşi timp, să fac o plimbare pe plaja mea personală.”

       Blake a văzut prima dată imaginea insulei într-o revistă şi aceasta i-a rămas în minte. Până la urmă, a avut ocazia să o vadă şi în realitate. „Am aflat că insula era de închiriat şi era aceeaşi pe care o văzusem. Aşa că am închiriat-o pentru o săptămână. Şi am ajuns să fac acea plimbare.”

 

surse

Traducerea: Psih. Adrian Cotună

 

http://www.inc.com/minda-zetlin/listening-to-complainers-is-bad-for-your-brain.html

http://autoeducare.ro/efectul-nocebo
http://psihoterapiecraiova.wordpress.com/2012/04/
http://www.regasestearmonia.ro/m9-22-110-ro-Forta-sugestiei-efect-placebo-efect-nocebo
http://anatolbasarab.me/2012/04/09/efect-placebo-efect-nocebo/