Duminica Floriilor - Duminica Stalparilor In aceasta zi, denumita si Duminica Stalparilor, se sfintesc, prin rugaciune si stropire cu agheasma, ramuri inmugurite de salcie, care se impart crestinilor, iar slujitorii Bisericii le tin in maini, cu lumanari aprinse, ca simbol al biruintei vietii asupra morttii. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic si de maslin cu care a fost intampinat Mantuitorul. Cu acestea, dupa ce au fost aduse la biserica spre a fi sfintite, crestinii impodobesc icoanele, usile si ferestrele.
Salcia este mereu inflorita in aceasta perioada a anului, o expresie a fertilitatii si a reinvierii naturii. De asemenea, se spune ca e bine sa te incingi cu aceste ramuri de salcie ca sa nu te doara mijlocul. Cu ramurile de salcie, simbol al fertilitatii si vegetatiei de primavara, apicultorii inconjoara in ziua de Florii stupii, iar taranii, convinsi de efectul miraculos al acestor muguri, ii ingroapa sub brazda.
In traditia populara exista credinta ca insasi Maica Domnului a binecuvantat salcia, dupa ce aceasta s-a transformat intr-o punte, ajutand-o pe Fecioara Maria sa treaca apa unui rau.
Denumirea populara a sarbatorii vine de la zeita romana a florilor, Flora, peste care crestinii au suprapus sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim.
Ca aspect necrestin, amintim obiceiul ca in vreme de furtuna sa se puna pe foc muguri din salciile de la Florii, pentru a imprastia norii si grindina, protejand casa si familia de dezastre.
Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii, care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri.
Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce.
El putea sa evite moartea, insa, o primeste de buna voie pentru a o
birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este
impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea
pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om
prin voia Sa.
Existand din vesnicie ca Dumnezeu, El a
luat firea omeneasca, dar a incadrat-o in ipostasul dumnezeiesc. Daca
s-ar fi nascut ca orice om din pacat, prin pasiune omeneasca, ar fi
murit pentru El si nu pentru noi. Ar fi ramas in moarte ca orice om,
deci nu ar fi inviat. Intrarea in Ierusalim este o prefigurare a
Intrarii in Ierusalimul ceresc. Astfel, nu intamplator noi cantam in
noaptea de Pasti:
"Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalim".
In legatura cu acest eveniment, evanghelistul Matei
noteaza: "Spuneti fiicei Sionului: Iata imparatul tau vine la tine
bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug" (Matei 21, 5).
Floriile si manzul asinei
In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta.
Floriile si manzul asinei
In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta.
Aceasta interpretare este dreapta,
pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor
primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a
lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor.
"Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui
la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca
acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui". In general,
ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu
Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea (Luca 24,45) si
Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput
ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte.
Sfantul Ignatie Brancianinov vede in
"Manzul asinei" si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de
pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de
impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos
desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti.
Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele:
pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.
Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos
si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se
duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a
fagadui: "Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este
cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma
iubeste cineva, a grait El, cuvantul Meu va pazi; si Eu il voi iubi pe
el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu il va iubi pe el, si la el vom
veni, si locas la dansul vom face" (Ioan 14, 21, 23).
Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile
firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui
cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a
lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul.
Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: "Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!" (Matei 21, 9).
Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: "Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!" (Matei 21, 9).
Invierea lui Lazar
era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire
insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L
primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de
farisei si de carturari: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!".
Evreii care participau la aceasta
sarbatoare, asteptau de la Hristos sa fie un conducator care sa modifice
situatia politica in folosul lor, si nu un Dumnezeu coborat printre
oameni, spre a-i izbavi de pacat. E adevarat ca au existat si multi
iudei care s-au daruit Domnului, crezand in El fara sovaiala.
Floriile si ramurile de salcie
Floriile si ramurile de salcie
Dupa modelul multimii din cetatea
Ierusalimului care l-a intampinat pe Mantuitorul cu ramuri de finic,
Biserica Ortodoxa a randuit ca in aceasta zi sa imparta credinciosilor
ramuri de salcie binecuvantate. Ramurile de salcie simbolizeaza biruinta asupra mortii.
In duminica Floriilor, Biserica a randuit sa fie dezlegare la peste. In seara acestei duminici, incep deniile din saptamana Sfintelor Patimi.
„Invatatorul este aici si te cheama” (In.11,28)
„Invierea cea de obste mai inainte de Patima Ta incredintand-o, pe Lazar din morti l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta si noi, ca pruncii, semnele biruintei purtand, Tie Biruitorului mortii strigam: Osana Celui dintru inaltime, bine esti cuvantat, Cel ce vii intru numele Domnului.”
Sunt
cuvinte pe care le spunem in fiecare an la praznicul Floriilor,
respectiv al Intrarii Mantuitorului in Ierusalim, precum si in ziua
precedenta, in Sambata lui Lazar. Rostind sau cantand aceste cuvinte, ne
adresam Domnului Hristos, Biruitorului mortii, Care l-a inviat din morti pe Lazar preinchipuind si prin aceasta Invierea noastra a tuturor, invierea cea de obste si ne exprimam bucuria de a-L intampina pe Domnul Hristos asemenea pruncilor din Ierusalimul de acum aproximativ doua mii de ani.
surse