Câteva teorii susţin inexistenţa mai multor secole consemnate de
istorici, secole care, în schimb, au fost "trucate" de către Biserică.
Ipoteza sau teoria timpului fantomă este compusă din câteva fire cronologice alternative cu privire la istoria ultimelor câteva milenii, în care secole întregi de istorie false au fost introduse în calendar ex post facto de către clasa conducătoare. Un ev mediu aici, un secol sau două dincolo; nu s-au întâmplat în realitate, ci au fost inventate, întinzând artificial istoria modernă până la cele două mii de ani pe care noi, eronat, îi credem că au trecut de la anul 1.
Ipoteza sau teoria timpului fantomă este compusă din câteva fire cronologice alternative cu privire la istoria ultimelor câteva milenii, în care secole întregi de istorie false au fost introduse în calendar ex post facto de către clasa conducătoare. Un ev mediu aici, un secol sau două dincolo; nu s-au întâmplat în realitate, ci au fost inventate, întinzând artificial istoria modernă până la cele două mii de ani pe care noi, eronat, îi credem că au trecut de la anul 1.
Teoria timpului fantomă
Cronologia noastră
creştină se bazează pe corecţiile calendarului, realizate de către papa
Gregorie al XIII-lea. În anul 1582, s-a sărit peste 10 zile, cu scopul de a
sincroniza circumstanţele astronomice cu sistemul 
cronologic al calendarului.
Specialiştii
susţin că papa Gregorie al XIII-lea s-a referit la celebrul Conciliu creştin de
la Niceea (325 d.C.). În acest conciliu, fie s-a corectat calendarul, fie, cel
puţin, echinocţiul a fost fixat pe data de 21 martie. Dar nu există nici o
dovadă pentru acest lucru.
Dar, această corecţie nu ia în calcul eroarea care s-a acumulat în calendarul iulian, din vremea lui Iulius Cezar (45 d.C.). Se corecta de fapt eroarea cumulată din anul 300.
În concluzie, se pare că între papa Gregorie al XIII-lea şi Iulius Cezar există 300 de ani mai puţini decât s-a crezut iniţial. Pornind de la această observaţie, un cercetător german, pe nume Heribert Illig, a dezvoltat o teorie a timpului fantomă, conform căreia în istorie au fost inseraţi aproape 300 de ani (297 de ani, mai exact). Pentru această perioadă de timp (între anii 614 şi 911),
conform lui
Illig, nu există nici o evidenţă fizică de existenţă. Într-adevăr, perioada
evocată de Illig ca fiind fictivă, se mai numeşte şi "Evul Mediu întunecat ", deoarece
descoperirile arheologice din acea perioadă sunt extrem de rare. Până în ziua
de azi, nu s-a găsit nici o dovadă de colonizare din Evul Mediu timpuriu în oraşele
romane.
cronologic al calendarului.
Specialiştii
susţin că papa Gregorie al XIII-lea s-a referit la celebrul Conciliu creştin de
la Niceea (325 d.C.). În acest conciliu, fie s-a corectat calendarul, fie, cel
puţin, echinocţiul a fost fixat pe data de 21 martie. Dar nu există nici o
dovadă pentru acest lucru. Dar, această corecţie nu ia în calcul eroarea care s-a acumulat în calendarul iulian, din vremea lui Iulius Cezar (45 d.C.). Se corecta de fapt eroarea cumulată din anul 300.
În concluzie, se pare că între papa Gregorie al XIII-lea şi Iulius Cezar există 300 de ani mai puţini decât s-a crezut iniţial. Pornind de la această observaţie, un cercetător german, pe nume Heribert Illig, a dezvoltat o teorie a timpului fantomă, conform căreia în istorie au fost inseraţi aproape 300 de ani (297 de ani, mai exact). Pentru această perioadă de timp (între anii 614 şi 911),
conform lui
Illig, nu există nici o evidenţă fizică de existenţă. Într-adevăr, perioada
evocată de Illig ca fiind fictivă, se mai numeşte şi "Evul Mediu întunecat ", deoarece
descoperirile arheologice din acea perioadă sunt extrem de rare. Până în ziua
de azi, nu s-a găsit nici o dovadă de colonizare din Evul Mediu timpuriu în oraşele
romane.
Sursele istorice nu sunt cele contemporane acelei perioade,
ci au fost scrise câteva secole mai târziu. Sute de oraşe bizantine par să fi
fost nelocuite în acest timp. De asemenea, descoperirile din Spania cucerită de
musulmani nu încep cu anul 711 (anul cuceririi musulmane), ci cu începutul
secolului al 10-lea.
Nu există
construcţii din „perioada timpului fantomă”
Dacă teza lui Illig
este adevărată, aceasta înseamnă că n-ar trebui să existe nici măcar o singură
descoperire din acea perioadă. Totuşi, faptul care vine să susţină puternic
teoria
cercetătorului german este acela că din cele peste 1.000 de clădiri
menţionate a fi construite între 614 şi 911, foarte greu mai pot fi regăsite
astăzi.
Astfel, Pfalzkapelle
din Aachen (o mare capelă care se spune că ar fi fost construită de împăratul
Carol cel Mare prin anii 800), deşi mai există şi în perioada prezentă, totuşi
ridică multe semne de întrebare. Clădiri, comparabile în stil şi tehnologie, cu
Pfalzkapelle, n-au mai fost ridicate decât în secolul 11, odată cu apariţia
stilului romanesc. Aripile arcuite ale catedralei nu se regăsesc decât în
secolul 11 în Speyer. O copie aproape fidelă, ca stil de construcţie catedralei
din Aachen (presupusă a fi construită prin anii 800) este biserica din
Ottmarsheim (ridicată în 1049). De aceea, Illig presupune că această catedrală
este o clădire aparţinând secolului al 11-lea.
Un alt exemplu este
catedrala Torhalle din Lorsch, care ar aparţine secolului al 12-lea, şi nu
anului 770, aşa cum se crede în prezent. De asemenea, câteva din puţinele
biserici rămase din epoca lui Carol cel Mare (sec.8-9) se potrivesc foarte bine
stilului secolelor 10-11. Cum explică istoricii clasici lipsa aproape totală a
evenimentelor istorice dintre anii 600 şi 900?
Să ne uităm mai întâi la Imperiul Bizantin. Între anii 600 şi 900
izvoarele istorice aproape că lipsesc. Unii istorici presupun că timp de 300 de
ani, după anul 600, în Imperiul Bizantin n-a mai avut loc evenimente importante
întrucât toate reformele importante au fost realizate în antichitatea târzie.
Alţii afirmă că, în această perioadă evoluţia societăţii bizantine a fost atât
de înceată încât pentru acest lucru n-a mai fost nevoie de emiterea de
documente istorice. 
Şi în istoria arabă
şi persană există aspecte destul de ciudate care n-ar putea fi explicate decât
prin teoria timpului fantomă. Astfel, cunoscuta operă epică Shahname, scrisă în
jurul anului 1010, se sfârşeşte odată cu domnia regelui persan Yazdegird al
III-lea, care a murit în anul 651. Opera nu ne spune nimic despre cuceririle
islamice din Persia, fără a face deloc vreo aluzie la islam.
Pur şi simplu sunt sărite 300 de ani de influenţă islamică, ca şi cum acestea n-ar fi existat niciodată.
De asemenea, o examinare atentă a arhitecturii omayyazilor (prima dinastie arabă faimoasă, din 661 până în 750) scoate în evidenţă lucruri neobişnuite pentru o dinastie arabă, vizibile în palatele lor. Astfel, vedem o pictură pe un perete (datând din anul 725 – în ciuda interdicţiei religiei islamice de a picta figuri umane), înfăţişându-l pe regele Khosrow al II-lea plătind tribut pentru suveranitatea omayyazilor. Dar totuşi, acest rege persan era mort de aproape 100 de ani.
Pur şi simplu sunt sărite 300 de ani de influenţă islamică, ca şi cum acestea n-ar fi existat niciodată.
De asemenea, o examinare atentă a arhitecturii omayyazilor (prima dinastie arabă faimoasă, din 661 până în 750) scoate în evidenţă lucruri neobişnuite pentru o dinastie arabă, vizibile în palatele lor. Astfel, vedem o pictură pe un perete (datând din anul 725 – în ciuda interdicţiei religiei islamice de a picta figuri umane), înfăţişându-l pe regele Khosrow al II-lea plătind tribut pentru suveranitatea omayyazilor. Dar totuşi, acest rege persan era mort de aproape 100 de ani.
Şi istoria evreilor
este un argument în existenţa timpului fantomă. Un istoric cunoscut, Roth,
scria în 1966 următorul fapt: „Se pare că evreii din Europa au dispărut total
în zorii decăderii Imperiului Roman. Nu există nici o dovadă pentru existenţa
lor în acea perioadă”.
Lipsa evoluţiilor istorice în anumite fenomene la începutul Evului Mediu
Dacă ne uităm în lista de mai jos, observăm că există o mulţime de lipsuri în evoluţia unor fenomene istorice, aşa cum ar fi fost normal, lipsuri acre se concentrează în jurul perioadei de 300 de ani dintre 600 şi 900:
- un gol în istoria
construcţiilor din Constantinopol (capitala mondială din acea vreme): între
anii 558 şi 908 nu s-a mai construit nici o clădire importantă!
- un gol în evoluţia doctrinei creştinismului (între 600 şi
1100 nu s-a mai produs nici o schimbare importantă).
- un gol de circa 300 de ani în tehnicile de prelucrare a
pământului.
- o lipsă de evoluţie în arta mozaicului (între 565 şi 1018).
- ortografia limbii germane a rămas la fel timp de 300 de
ani, deşi limba a cunoscut o continuă evoluţie.
Cine a dat timpul înainte?
Se crede că
iniţiatorii acestei mari falsificări 
a timpului sunt: împăratul bizantin Constantin al VII-lea (905-959), împăratul Sf.Imperiu Romano-German Otto alIII-lea (980-1002) şi papa Silvestru al II-lea (946-1003).
Otto al III-lea (împărat între 996 şi 1002) vroia să fie reprezentantul lui Cristos pe pământ în zorii mileniului al 7-lea (6.000 de ani după Creaţie). Papa, care a fost întronat de către împăratul Otto,
l-a sprijinit, cu cunoştinţele sale despre
astronomia şi matematica arabă.
a timpului sunt: împăratul bizantin Constantin al VII-lea (905-959), împăratul Sf.Imperiu Romano-German Otto alIII-lea (980-1002) şi papa Silvestru al II-lea (946-1003).Otto al III-lea (împărat între 996 şi 1002) vroia să fie reprezentantul lui Cristos pe pământ în zorii mileniului al 7-lea (6.000 de ani după Creaţie). Papa, care a fost întronat de către împăratul Otto,
l-a sprijinit, cu cunoştinţele sale despre
astronomia şi matematica arabă.
Mama lui Otto provine
din Curtea Bizantină, ceea ce explică relaţia sa cu dinastia bizantină. Acolo,
cele 3 secole de „gol istoric” ar fi putut fi foarte folositoare. Perşii au
furat în anul 614 cea mai importantă relicvă creştină, şi anume crucea lui Iisus
de pe Golgota. Doar existenţa acestui timp fictiv ar fi putut face explicabilă
întoarcerea acestei relicve.
Schimbarea
cronologiei a fost tăinuită prin aranjamente suplimentare. Bizantinii au
schimbat anul 1015 al erei seleucidene în anul 6212 de la Crearea lumii.
Creştinii occidentali au schimbat anul 419 al erei martirilor în anul 1.000 de
la naşterea lui Hristos. Evreii i-au urmat şi au schimbat anul 1015 al erei
seleucidene în anul 4464 de la Creaţie. Până acum,
nimeni n-a putut explica de ce
toate culturile europene şi-au schimbat cronologiile în acelaşi timp.
nimeni n-a putut explica de ce
toate culturile europene şi-au schimbat cronologiile în acelaşi timp.
Secolele inexistente
de istorie trebuiau umplute cu evenimente istorice. Aşa că împăratul Otto şi
papa Silvestru au inventat o poveste despre existenţa unui mare împărat, Charlemagne
(Carol cel Mare). Acest Carol cel Mare, se spune că a fost încoronat pe 25
decembrie 800, o zi care a fost determinată, în urmă cu 497 de ani, a fi ultima
zi a lumii. Aşa că Charlemagne a împlinit aceleaşi condiţii ca şi Otto al
III-lea, şi atunci înţelegem de ce contemporanii (fictivi) ai lui Carol cel
Mare n-au manifestat nicio frică. Dar încoronarea lui Carol cel Mare ar fi
trebuit să fie inferioară încoronării împăratului Otto, „împăratul noului
mileniu, cel de-al doilea”.
Un articol interesant care să aducă dovezi pentru inexistenţa lui Carol cel Mare publicat în exclusivitate, pe site-ul www.lovendal.net.
Un articol interesant care să aducă dovezi pentru inexistenţa lui Carol cel Mare publicat în exclusivitate, pe site-ul www.lovendal.net.
„Teoria timpului
fantomă” explică de ce anul 1000 n-a provocat deloc îngrijorări; schimbarea
cronologiei a avut loc la foarte scurt timp înaintea zilei de 1 ianuarie 1000,
astfel încât nu mai exista timpul pentru îngrijorări.
În primul rând,
datarea „timpului fantomă” în secolele 7, 8 şi 9 s-a datorat arhitecturii.
Clădiri din perioada iustiniană (sec.5 şi 6) şi ottoniană (sec.10-11) există şi
nu pot fi puse la îndoială. Doar foarte puţine clădiri (din india până în
Islanda) pot fi datate ca aparţinând secolelor 7, 8 şi 9. Totuşi, aceste
clădiri n-au caracteristici speciale pentru ca datarea lor să fie sub orice
dubii. 
Illig consideră că
„timpul fantomă” începe în anul 614, întrucât acesta este anul în care Imperiul
Bizantin a pierdut Ierusalimul şi Sfânta Cruce. Acesta este un eveniment real,
ce nu poate fi pus la îndoială. Lucrul care poate fi pus la îndoială sunt
victoriile Imperiului Bizantin asupra perşilor, raportate ca având loc în anul
637. Pe de altă parte, în anul 614, regele merovingian Clothar al II-lea, s-a
confruntat cu o rebeliune a nobililor, eveniment care ar fi dus, conform lui
Illig, la instalarea sistemului de conducere cu regenţi „major domus”, ce a
durat 80 de ani (911-981). Konrad I a fost ultimul rege merovingian (a domnit
între 911 şi 918). Terminarea perioadei fantome are loc în anul 911, conform
cercetătorului german, când a avut loc tratatul de pace între ducele viking
Rollo şi regele Carol cel Simplu, prin care Normandia aparţinea normanzilor.
Cum s-au falsificat
cronicile de istorie?
Se ştie că
evenimentele istorice din Imperiul Bizantin (cel mai important imperiu mondial
din acea vreme) au fost cunoscute pe baza cronicilor scrise de cronicarul
bizantin Theophanes. Cel de-al doilea volum al acestor cronici se numeşte
„Theophanes Continuatus”, şi-l are drept autor pe împăratul bizantin Constantinal VII-lea Porphyrogennetos (906-959).
Illig presupune că şi primul volum a fost redactat de acelaşi împărat Constantin. De aici, se deduce faptul că împăratul bizantin mai sus menţionat este „creierul” falsificării istoriei „timpului fantomă”. Interesant e faptul că Constantin al VII-lea e binecunoscut istoricilor pentru alte documente false realizate. Atunci, de ce n-ar fi falsificat şi cronologia? Apoi, brusc, alţi cronicari bizantini, sub domnia lui Constantin, încep trecerea datelor istorice din formatul calendarului Seleucid în formatul calendarului „de la Creaţia lumii”.
Illig presupune că şi primul volum a fost redactat de acelaşi împărat Constantin. De aici, se deduce faptul că împăratul bizantin mai sus menţionat este „creierul” falsificării istoriei „timpului fantomă”. Interesant e faptul că Constantin al VII-lea e binecunoscut istoricilor pentru alte documente false realizate. Atunci, de ce n-ar fi falsificat şi cronologia? Apoi, brusc, alţi cronicari bizantini, sub domnia lui Constantin, încep trecerea datelor istorice din formatul calendarului Seleucid în formatul calendarului „de la Creaţia lumii”.
Nu s-a făcut oare
acest lucru pentru a ascunde extensia artificială a cronologiei? 
De asemenea, un fapt
interesant îl reprezintă lipsa tuturor manuscriselor din limba greacă, scrise
cu majuscule. Foarte multe din ele au fost transcrise în litere mici, încă din
timpul patriarhului Photios, Illig presupunând că împăratul Constantin al
VII-lea a fost responsabil pentru această acţiune.
Oare de ce au fost transcrise toate manuscrisele?
Pentru a acoperi adevărata istorie?
Ca o concluzie, ar fi de spus în ce priveşte valoarea de adevăr a tuturor ipotezelor timpului fantomă că acestea nu pot fi contrazise. Toate dovezile oferite pentru a arăta că ele sunt eronate sunt numite false sau de neîncredere. Nici o dovadă se pare – indiferent cât de bine susţinută de date – nu este destul de bună. Dacă îi întrebăm ce dovezi ar accepta pentru a arăta că istoria este aşa cum o ştim noi, ei vor cere exact ceea ce le-a fost oferit deja şi ceea ce au respins deja. O teorie trebuie să poată fi contrazisă dacă este ştiinţifică. Iar teoria timpului fantomă nu este una ştiinţifică.
Contraargumente
Potrivit profesorului Steven Dutch de la Universitatea din
Wisconsin-Green Bay, teoria timpului fantomă este prea eurocentristă și
se întreabă cum ar fi putut cineva din Europa să convingă de exemplu pe
chinezi să inventeze dinastia Tang (care a avut mari influențe în cultura și puterea politică chineză)
sau cum este posibil ca azi să fie anul 614 și Mohammed să fie doar un obscur comerciant vizionar din Arabia și în următoarea zi să fie 911 și ideile lui Mohammed să se extindă brusc de la Atlantic la Asia Centrală.
Între timp arabii au ocupat brusc Persia și Egipt, precum și Spania timp de 200 de ani, ei construind, de asemenea, Domul Stâncii din Ierusalim.
Preotul german Heinrich Tischner a contracarat teoria lui Heribert
Illig citând din bula „Inter Gravissimas“. K.W. a papei Papa Grigore al XIII-lea: Pentru ca echinoxiul, să fie readus la 21 martie de părinții bisericii la Primul conciliu de la Niceea, din 325, aceștia au hotărât ca din luna octombrie 1582 să se șteagă 10 zile, și anume perioada din data de 5 până în cea de 14 inclusiv.
Prin urmare, explică Heinrich Tischner, Reforma calendarului nu trebuie calculată din vremea lui Cezar, ci începând cu Primul conciliu de la Niceea, din 325. În felul acesta s-ar explica de ce s-au eliminat doar 10 zile și nu 13.
În felul acesta, epoca Imperiului Carolingian nu are cum să fie ștearsă din istorie.
surse
