GLORIA LUI DUMNEZEU CONSTÃ ÎN A-ŞI ASCUNDE MISTERELE ŞI CEA A OMULUI ÎN A LE DESCOPERI...
În limba greacă oneiros înseamnă vis, şi manteia se traduce ca fiind profeţie.
Toate
popoarele, în toate epocile, au fost surprinse de extravaganţa viselor, şi de coincidenţele pe care le-au
observat între subiectul viselor şi evenimentele ulterioare. De asemenea,
de la început s-a acordat o valoare premonitorie viselor, profeţii au
început să le comenteze şi o ştiinţă specială s-a
născut pentru a le interpreta.
Ştiinţa s-a
numit atunci mantică sau oniromanţie.
Încrederea
în relevarea viitorului prin imaginile din timpul somnului provenea din
credinţa în divinităţile care trimiteau în acest mod
avertismente şi sfaturi oamenilor întrupaţi pe pământ.
Ca urmare, se vede clar
că oniromanţia se leagă de divinaţia intuitivă. Aici
este vorba de comuniunea intimă a spiritului întrupat cu
entităţile angelice, de o pronosticare subiectivă şi care
se face prin sosirea spiritului luminilor celeste, pe timpul somnului, pentru a
face o comunicare în numele Divinităţii.
Ciceron, în discursul
său din lucrarea ,,Despre divinaţie” menţionează: ,,Este
o credinţă veche al cărei început urcă până în
timpurile eroice şi care este confirmată de acceptarea ei de
către poporul roman şi de toate popoarele: anume că există
oameni dăruiţi cu o anumită capacitate de divinaţie. Grecii
o numesc mantiche ceea ce înseamnă
,,presentiment”.
Mai înseamnă ,,divinaţie
inductivă, artificială, mediată, metagnomie inductivă.
spiritul
omului întrupat este un imens computer divin viu şi dispune de trei nivele
ale memoriei:
- memoria planetară, care este
raţiunea şi conştiinţa acestei întrupări, car
econţine datele despre actele şi faptele sale, despre
cunoaşterea acestei lumi, cumulând experienţa sa.
- memoria solară, care setează datele
şi informaţiile cumulate în experienţele anterioare,
întrupări şi destrupări, periplurile pe alte planete şi în
alte lumi.
- memoria divină, în care Divinitatea a setat apartenenţa
spiritului respectiv la Lumină, recunoaşterea prin arhetip a
Dumnezeului Luminii, şi a înscris Codul etic al spiritului omului în Lume.
Vă aduceţi
aminte tâlcul întrebării Sfinxului din Egipt, care-i întreba pe
trecători cine este entitatea care :
Spiritul omului
învaţă de fiecare dată, ca un copil, care este adus mereu
şi mereu la reîntrupare, spre a cunoaşte Creaţia, mersul omului
prin lume, să trăiască iubirea, să distingă
contrariile binelui şi răului, să afle înţelepciunea,
să probeze credinţa-încredere în Dumnezeu, în aproapele său
şi în sine.
Egiptul din vechime
acorda viselor o semificaţie mai degrabă premonitorie: Zeul a creat
visele pentru a arăta oamenilor calea atunci când ei nu pot
să-şi întrevadă viitorul, afirmă o carte de
înţelepciune.
Preoţi-cititori,
scribi sacri şi onirocriţi interpretau, în temple, simbolurile
viselor, după chei transmise din generaţie în generaţie.
Oniromanţia sau ghicitul în vise se practica pretutindeni.
Pentru populaţiile
negrito din tribul Andaman visele sunt produse ale sufletului care este
considerat drept partea malefică a fiinţei.
Se crede că sufletul
iese prin nas şi înfăptuieşte, în afara corpului, o serie de
isprăvi de care omul ia cunoştinţă în vis (de unde
rezultă că nu sunt proşti deloc, pentru că
sufletul lor era benefic).
Pentru indienii din
America de Nord, visul este semnul ultim şi decisiv al
experienţei.Visele sunt la originea liturghiilor, ele determină alegerea
preoţilor şi conferă calitatea de şaman; din ele
rezultă ştiinţa medicală, numele ce va fi dat copiilor
şi tabuurilor; ele rânduiesc războaiele, vânătorile,
condamnările la moarte şi sprijinul cuvenit în anumite situaţii,
doar ele pătrund în întunecimea eschatologică. În fine, visul
confirmă tradiţia: el este pecetea legalităţii şi a
autorităţii.
Pentru triburile Bantu
din Kasai (depresiunea congoleză), anumite vise sunt
povestite de către sufletele care se despart de trup în timpul somnului
şi merg să dialogheze cu sufletele morţilor. Aceste vise au un
caracter premonitoriu privitor la persoana respectivă sau pot să
constituie adevărate mesaje ale morţilor către cei vii,
interesând ansamblul colectivităţii.
Problema ilară cu
morţii-vii este aceea că spiritele destrupate în urma
,,morţii”
trupeşti de pe pământ nu sunt moarte deloc, pentru că ele se duc
de fapt la cerul lor, unde au o viaţă extraordinară şi
fericită, şi sunt mai vii chiar decât ,,morţii”
rămaşi aici pe pământ, şi care se mândresc cu ,,mormintele”
lor. Noi, cei întrupaţi suntem de fapt ,,morţii din morminte”,
care vom învia la sfârşit de veacuri, adică vom fi activaţi
şi se va reface legătura cu cerul nostru, al fiecăruia.
Doar nu crede cineva
că se vor ,,ridica scheletele din morminte” ca să umble
dizgraţioase prin lume !
De fapt, fenomenul
parapsihologic actual demonstrează această ,,trezire”
a
spiritelor întrupate în era Vărsător.
Exemplele de vise celebre
sunt nenumărate, şi s-a încercat în repetate rânduri să se
facă clasificarea lor. Pentru înlesnirea studiului, cercetările
analitice, etnologice şi parapsihologice au împărţit visele
nocturne într-un anumit număr de categorii:
1.
Visul profetic sau didactic care este un
avertisment mai mult sau mai puţin deghizat privitor la un eveniment
critic din trecut, prezent sau viitor; originea acestor vise este adesea
atribuită unei puteri cereşti.
2.
Visul iniţiatic al şamanului sau
budistului tibetan din Bardo-Todol, încărcat de eficienţă
magică, menit să ne poarte într-o altă lume printr-o
cunoaştere şi o călătorie imaginare.
3.
Visul telepatic,care stabileşte
legătura cu gândirea şi sentimentele unor persoane şi grupuri
aflate la depărtare.
4.
Visul vizionar care ne transportă în
ceea ce H.Corbin numeşte lumea imaginară şi care
presupune existenţa în fiinţa umană, la un anume nivel de
conştiinţă, a unor puteri pe care civilizaţia noastră
poate că le-a atrofiat sau paralizat, puteri despre care H.Corbin
descoperă mărturii la misticii iranieni; este vorba aici nu de
presimţire, nici de călătorie, ci de viziune.
5.
Visul-presentiment, care te face să
intuieşti şi să alegi o posibilitate dintr-o mie...
6. Visul mitologic, care reproduce un anume
arhetip important şi care reflectă o angoasă fundamentală
şi universală.
Păstrând
proporţiile, trebuie să arătăm că visul poate să
fie în stare de veghe, şi poate fi asimilat visului nocturn, atât în
privinţa simbolurilor pe care le articulează, cât şi pentru funcţiile
psihice, pe care este în stare să le îndeplinească. Pe această
temă se fac antrenamnte şi experimente reale.
INTERPRETAREA VISELOR
Primul
aspect care interesează în interpretarea viselor este atunci când cel care visează se află în
centrul visului său.
Nu
trebuiesă vă aşteptaţi să vă oferim o cheie a
viselor ,,la cheie”, deşi vom încerca să o propunem pe cea mai renumită.
Chiar
dacă am avea toate culegerile bantu, chineze, aztece de interpretări
onirice, şi oricât de utilă ar fi o asemenea culegere, ea nu ar fi
suficientă să elucideze complet orice interpretare.
Visul
animă şi combină imagini pline de afectivitate. Limbajul visului
este cel al simbolurilor. Arta de a le interpreta nu ţine însă numai
de reguli, de procedee sau semnificaţii codificate şi aplicate în mod
mecanic. Mai este nevoie de o largă şi apropiată
înţelegere.
Cel ce
visează, şi se află în posesia acestei posibilităţi va
putea să citească, ca să capete o imagine clară şi
să-şi satisfacă nevoia de interpretare primară a unor vise.
Va fi nevoie însă de mai mult, şi atunci veţi fi nevoiţi
să vedeţi ce anume vă recomandăm ca să
aprofundaţi simbolurile legate de imaginile din visele voastre. În vise,
valorile simbolice sânt în mod fundamental asemănătoare cu cele din
artele plastice, din literatură sau din mituri, dar ca pretutindeni, ele
se află în simbioză cu altele şi în special cu un remediu psihic
personal, şi în special purtător, la rându-i de simboluri.
Adevărata cheie a viselor se află în adâncul simbolurile percepute
sau nu, dar întotdeauna fiind vii în spirit.
Nu trebuie
să uităm că ,,se visează despre
sine şi în sine, aproape în primul rând şi aproape în exlusivitate” arată celebrul analist C.G.Jung. El stabileşte o opoziţie justă între interpretarea
viselor la nivelul obiectului, care ar fi cauzală şi mecanică, şi interpretarea
la nivelul subiectului.
Ultima pune în relaţie însăşi psihologia celui ce
visează, cu fiecare element al visului, de exemplu cu fiecare dintre
persoanele care acţionează şi funcţionează în vis.
Fiecare persoană este asemenea unui simbol al subiectului.
Primul tip de interpretare, la nivelul obiectului, este analitic, descompune conţinutul
visului în drama lui complexă de remniscenţe şi de amintiri care
sunt ecoul condiţiilor exterioare.
Cel de-al doilea
tip de interpetare, la nivelul
subiectului, este sintetic prin aceea că desprinde din cauzele contingente
complexele de reminiscenţe şi le propune pentru a fi înţelese ca
tendinţe sau componente ale subiectului în care le reintegrează
astfel. În acest caz, toate conţinuturile visului sunt considerate drept
simboluri ale conţinuturilor subiective.
Jung
sintetizează magistral acest aspect:
,,Întreagă
această geneză este esenţialmente subiectivă, iar visul
este teatrul unde cel ce visează este simultan actor, scenă,
sufleur, regizor, autor, public şi critic”.
Cel de-al
doilea aspect care ne interesează în interpretarea viselor este atunci
când cel care
visează este centrul poveştii.
Interpretarea
simbolurilor onirice impune ca fiecare din cele trei elemente ale analizei
să fie repus într-un context, să fie iluminat prin asocieri spontane
şi, dacă este posibil, să fie amplificat, aşa cum se
măreşte o fotografie.
Dacă
se cade să ascultăm povestea unui vis, făcută cu toată
precizia de dorit, nu este mai puţin necesar să cunoaştem mai
multe vise ale celuiaşi subiect, vise avute într-un interval apropiat,
şi apoi la anumite date şi în locuri diferite; un vis face parte
dintr-un întreg ansamblu imaginativ şi este doar o scenă dintr-o mare
dramă cu o sută de acte diferite. Este necesar totodată să
cunoaştem pe acel care visează, propria sa istorie şi
conştiinţă, ideea pe care şi-o face despre sine şi
despre situaţia sa. Căci viaţa lui imaginară face parte ea
însăşi dintr-un ansamblu, care este acela al vieţii totale a
persoanei în societate.
Această exigenţă ne îndeamnă să cercetăm şi
mediile în care acţionează subiectul şi care
reacţionează faţă de el.
În ciuda
aparenţei lui dezlânate, visul se înscrie într-o continuitate.
Interpretarea simbolurilor nocturne sau diurne visul este un lanţ infinit
de relaţii.
Înţelegerea imaginarului nu este o simplă chestiune de
imaginaţie.
REGULI
GENERALE PENTRU INTERPRETAREA VISELOR
1. Gravitatea,
importanţa evenimentului anunţat este în raport direct cu profunzimea
impresiei produse în vis de semnul său precursor.
2. Termenul faptului
anunţat este proporţional cu:
- Pentru un
animal, cu timpul lui de gestaţie sau de incubatie, sau de ieşire din
ou.
- Pentru un lucru,
cu distanta la care se află în vis.
3. În afara
excepţiilor, destul de numeroase, semnificatia este în general
contrară visului; astfel, a visa moarte înseamnă căsătorie
sau fericire; crimă, siguranţă; oglindă, trădare.
4. Monstruozităţile,
diformităţile, urâciunile sunt totuşi nefaste.
5. Dreapta este
bună (la fel ca şi cifrele impare); stânga e nefastă.
7. Reptilele sunt un
semn foarte rău (calomnie, perfidie, trădare).
8. Toate felinele
sălbatice, toţi monştrii animali sunt nefaşti;
9. Peştii
indică abundenţă şi noroc, dacă sunt frumoşi
şi apar la suprafaţa apei; dar, dacă se află pe fundul
apei, sunt semn rău.
- partea dreaptă
sau orient: semn benefic
- partea stângă
sau occident: semn malefic
- zburând sus:
fericire. Zburând jos: nefericire. Cântând: succes.
- ascunzându-şi capul: semn rău, întorcându-şi capul: difficultăţi.
Capul sub aripă: boală a unei fiinţe dragi. Venind spre dvs.:
aveţi grijă. Rănită: trădare.
11. Fructele
semnifică abundenţă, în afară de cazul în care anotimpul nu
este cel potrivit când înseamnă eşec.
13. Variatele părti
ale corpului indică persoanele la care se pot raporta visele.
- visul unui cap,
în zilele noastre: dvs.; la grecii antici: tatăl.
- vis despre
dinţi, în zilele noastre: o rudă apropiată.
- vis despre mâna
dreaptă, în zilele noastre: fraţii şi surorile; la grecii
antici: mama, fiii, un prieten
sau un frate.
- vis despre mâna
stângă, în zilele noastre: copiii dvs.; la grecii antici: amanta, fata
sau sora.
- vis despre
piciorul drept, în zilele noastre: părinţii şi bunicii dvs.; la
grecii antici:
sclavii.
14. În cazul în care
visaţi boli, dureri, consultaţi întotdeauna medicul.
16. Nu este niciodată
favorabil să visezi un animal de acelaşi sex cu dvs.; contrariul este
semn bun.
17. Un obiect luminos,
strălucitor, nou sau plin este un semn fericit.
18. Toate visele despre
eforturi semnifică dificultăţi de depăşit. Dacă,
totuşi, aceste eforturi sunt slabe sau încununate de succes, se poate
prevedea o rezolvare fericită. Dacă, din contră, sarcina
visată este dificilă, este semn de obstacole serioase.
19. Un obiect întunecat,
tern, vechi, uzat sau gol este un semn nefast.
21. Coborârea, întotdeauna
funestă, indică cel putin o slăbire.
22. Este preferabil să
nu visaţi insecte (necazuri, griji).
23. A visa rude şi
prieteni în viaţă, cu care aveţi raporturi bune, este un semn
favorabil.
24. Pentru o
tânără fată, dacă se visează mireasă, înseamnă
ruptură, accident, moarte posibilă.
25. Toate nuanţele
negre sau întunecate exprimă lucruri rele; nuanţele luminoase au o
semnificaţie veselă; toate culorile puternice exprimă pasiuni
excesive; toate culorile amestecate cu negru au o semnificaţie
contrară celei pe care o aveau când erau singure.
-
roşu viu: iubire ardentă; violet cald: putere.
-
roşu şi negru: ură furioasă; violet şi negru:
intrigă, trădat.
-
roşu întunecat: pasiune violentă; violet sumbru: tristeţe.
-
roşu deschis: afecţiune; violet deschis: blândeţe,
înţelepciune.
-
galben închis: pofte josnice; portocaliu: iubire fericită.
-
galben deschis: linişte materială; indigo: semn benefic.
- verde
închis: nefast, ameninţare; alb: bucurii familiale.
- verde
deschis: seninătate, voioşie; negru: doliu, moarte.
-
albastru închis: autoritarism; maro: melancolie, pericol.
-
albastru deschis: puritate, fericire; pietre albe: semne fericite.
Toţi cunoaştem coincidenţe între unele comuicări din vis cu
unele întâmplări din viaţă, cel puţin tulburătoare,
şi care au uimit spiritul. Să adăugăm că unii
savanţi au crezut şi cred încă în caracterul profetic al
viselor, cel puţin într-o oarecare masură. Să
remarcăm că, dacă în anumite condiţii psiho-fizice
fiinţa umană se arată aptă pentru precunoaşterea
evenimentelor viitoare, nu este extraordinar, într-un mod asemănător,
că somnul se întovărăşeşte uneori cu perceptivitatea premonitorie, că imaginile se traduc sub o formă mai mult sau mai
puţin simbolică?
Viziunile nocturne sunt
deseori determinate şi de starea organică, de o senzaţie
fizică percepută în timpul somnului.
Deci, înainte de a folosi
o cheie a viselor, ar fi bine încercaţi să ştiţi mai întâi,
printr-o analiză minuţioasă, ce ar fi putut da naştere visului
care v-a tulburat. Numai în cazul în care vi se pare inexplicabil, şi se
petrece într-un mod special, printr-o comunicare astrală, el poate să
aibă un caracter profetic.
Pentru ocultişti,
dedublarea Eu-lui în „Eu-l” fizic şi „Eu-l” psihic
sau astral, se realizează foarte rar în stare de veghe, şi mai des în
timpul somnului. Iar dacă ei văd în vise o formă a
presentimentului sau a telepatiei este pentru că, spun ei, spiritul în
timpul somnului, mai mult ca în stare de veghe, este eliberat de învelişul
său material, şi poate să comunice
mai uşor cu lumea astrală.
Savanţii, cel
puţin materialiştii dispreţuitori ai oricărei ipoteze care
nu ia în consideraţie scalpelul, explică visele prin afluxul sanguin,
şi le văd doar ca urmare a manifestării unor cauze fiziologice,
ele fiind opera sistemului nervos când acţionează asupra lui
însuşi, fără a comunica cu lumea exterioară, somnul
suspendând, cel puţin parţial, anumite facultăţi (atenţia,
voinţa, judecata) permiţând controlul asupra ansamblului de
imagini şi idei pe care imaginaţia le prezintă, fără
coordonarea spiritului.
,,totul se află în spirit şi ceea ce uneşte
ce este sus cu ce este jos pentru a da miracolul unui singur
lucru”
este hermetic şi închis pentru neavizaţi .
O asemenea latură a
ocultismului stă la îndemâna unor paradiagnoşti cu o mare putere,
intuiţie, cultură şi cunoaştere.
Ocultiştii au mai văzut
în vise o formă de presentiment sau telepatie, adică facultatea de a
percepe de la distanţă şi fără ajutorul simţurilor.
Evenimentele care ne
privesc pe fiecare dintre noi sunt pregătite întotdeauna, fără
îndoială, prin Legea cauzalităţii, în imensul imperiu al Lumii
invizibile, iar unele sunt înscrise în spiritul nostru întrupat; până
şi drumul din viitor; totul este înscris şi setat în spirit de
Divinitate şi nimeni nu poate schimba.
Si în lumea
spirituală, ca şi în cea fizică, nu se realizează toate
presentimentele, la fel cum nu încolţesc nici toate seminţele puse în
pământ.
Cauze, care uneori ne
scapă, alteori doar fapte ale voinţei noastre, avertizate prin vis,
opresc sau precipită evenimente în curs.
sursa