1 mai muncitoresc
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul
Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc
la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care
aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de
muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea
salariului.Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Heymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de
prelucrare a lemnului
„McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și
mulți alții au fost răniți.În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore.
Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor.
1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială.
În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.
În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii.
Ziua de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Se suținea că "ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii națiuni și nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței." Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania).
În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa
unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM.Parfumul defilărilor roboţilor umani, discursurile patriotice sau inocularea ideilor comuniste le-au rămas însă vii în minte actorilor de-atunci. Dar pe lângă furnicuţele din fabrici şi uzine, un rol special îl interpretau şi sportivii. De fapt, îşi interpretau propriul rol! Şi ei, ca şi ceilalţi, erau tot un soi de marionete dirijate de "păpuşarii" din partid cocoţaţi în înaltul tribunelor plasate, spre exemplu, în Bucureşti, în actuala Piaţă intitulată Charles de Gaulle. "Prin anii 50-60 se numea Piaţa Stalin şi făceam multe repetiţii. O dată, de două ori, de câte ori trebuia! Pierdeam şi antrenamentele, dar eram aduşi cu autobuzul din Ghencea până spre Piaţa Victoriei. Eram îmbrăcaţi în roşu, galben
şi albastru şi partea veselă venea când eram urcaţi pe
carele alegorice. Noi, atleţii, mimam alergarea, halterofilii
ridicau greutăţi uşoare din lemn, iar lumea ne întâmpina cu
steaguri, cu lozinci! În tot acest timp, orchestra militară ţinea
ritmul", povesteşte dubla campioană olimpică la înălţime, Iolanda
Balaş, pe atunci component a CCA Steaua.Operaţiile artistice, savant sau infantil găsite, îi prindeau pe unii sportivi pe picior greşit, iar mulţi dintre ei se simţeau puţin stânjeniţi de postura în care se aflau. "Defilarea propriu-zisă începea la orele 9:00-10:00! Toţi erau chemaţi la apel! Şi steliştii, şi dinamoviştii, şi cei de la Rapid,
şi cei de
la Progresul. Steliştii şi dinamoviştii erau ca fraţii. Toţi
campionii vremii erau, şi Ivan Patzaichin, toată lumea! Încolonaţi
şi îmbrăcaţi în chiloţi şi maiou, ei formau mai mereu grupul din
faţă! Pugiliştii, când erau urcaţi pe carele alegorice, mimau
boxul, iar gimnaştii făceau diferite acrobaţii! Toţi eram în câmpul
muncii şi un profesor de sport juca rolul dirijorului. Ne organiza
pe toţi, dar când nu-i plăcea unei persoane importante cum ieşea
ceva, o luam de la capăt. Traseul se termina jos, la Lacul
Herăstrău! Ce făceam pe urmă? Mergeam la mici, bere şi hore prin
parcurile adiacente. Bineînţeles că nici nu ne mai schimbam, că
n-aveam unde!", dă timpul înapoi şi Nicolae Mărăşescu.ZIUA INFIINTARII ORDINULUI ILUMINATILOR
La 1 mai 1776, sub conducerea evreului Mayer Amschel Rothschild
(in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea “Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele
provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin lumina”.Primul profet al “Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Dreptilor” lui Karl Marx sau “Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX.
1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;
2) Abolirea proprietatii private;
3) Abolirea mostenitorilor;
4) Abolirea patriotismului;
5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);
6) Abolirea tuturor religiilor teite
Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile
engleze si franceze.Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu .
Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten:
“Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica“.
surse
http://www.jurnalgiurgiuvean.ro/2012/04/27/1-mai-muncitoresc-sau-de-ce-nu-mai-zambesc-azi-oamenii-pe-strada/
http://www.prosport.ro/sport-life/special/remember-1-mai-muncitoresc-povesti-inedite-cu-sportivii-ce-au-participat-la-parada-8201714
http://saccsiv.wordpress.com/2009/05/02/1-mai-ziua-celebrarii-walpurgis-a-infiintarii-ordinului-iluminatilor-a-stangii-si-internationala-a-muncii/
