+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+ Mit şi Adevăr +-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+: Previziuni de Dincolo

Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple. Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine. Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat. Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.

vineri, 27 iulie 2012

Previziuni de Dincolo

Dannion Brinkley este un caz faimos pentru experienţele sale tip "dincolo de moarte". El a avut o moarte de 28 minute, descrisă pe larg în cartea "Salvat de Lumină". În 17 septembrie 1975, el vorbea la telefon în timpul unei furtuni. Un trăsnet a lovit linia telefonică, astfel că mii de volţi au ajuns în corpul lui.

Inima s-a oprit şi a murit. El a înviat la morgă dupa 28 de minute, dar era îmbogăţit cu o experienţă incredibilă.

După ce a fost traversat de curentul electric, s-a trezit plutind deasupra corpului său, apoi a început să avanseze printr-un tunel în spirală către o lumină strălucitoare. Acolo a fost întâmpinat de o fiinţă luminoasă care radia iubire. Apoi şi-a re-trăit viaţa întocmai ca la cinematograf, s-a judecat singur pentru propriile greşeli, simţind toată durerea pe care el a provocat-o celorlalţi dar şi sentimentele pozitive pe care el le-a dăruit pe parcursul vieţii sale. El a fost dus apoi într-un oraş cristalin de lumină, în faţa a 13 fiinţe luminoase, câte una pentru fiecare zodie şi un conducător care prezida pe cei 12.
Fiecare dintre aceştia s-a apropiat de el cu câte un mic obiect, care semăna cu un televizor în miniatură. Au apărut scene din viitor, şi s-au mărit până când Dannion s-a regăsit în mijlocul lor. Au fost peste 300 de astfel de viziuni, iar 117 dintre ele se vor petrece până în 2012. Peste 100 dintre aceste evenimente deja s-au produs (accidentul de la Cernobâl, destrămarea URSS, războiul din Golf, etc). După ce a primit instrucţiuni pentru a construi centre speciale, Brinkley s-a întors în corpul fizic care între timp fusese dus la morgă. După dureri şi paralizie, el a descoperit că avea capacităţi telepatice şi de previziune. In ceea ce priveşte anul 2012, Dannion a răspuns într-un interviu:
Întrebare: Cat de rău va fi, Dannion?

Răspuns: Sau cât de bine va fi! Cred că va fi foarte rău, geografic şi topografic, dar în sensul spiritual, conştiinţele oamenilor vor avea de câştigat enorm. Acest pământ se schimbă pentru că întregul univers se schimbă, mai ales între 2011 şi 2012, când vom fi martorii revenirii unui sistem de energii care au existat în trecut aici. Puteţi să-i spuneţi conştiinţă avansată spiritual, sau A Doua Venire, sau naşterea Erei Vărsătorului.
În cartea Salvat de lumină, disponibilă acum pentru prima oară pe piaţa românească, Brinkley ne împărtăşeşte uimitoarea sa poveste, ne revelează adevărul legat de lumea de dincolo şi ne învaţă cum ar trebui să ne trăim viaţa.
Cartea Salvat de lumină este relatarea cea mai detaliată şi mai ieşită din comun a unei experienţe în apropierea morţii din câte am citit vreodată.

Fragmente din cartea „Salvat de lumină”:
Ființa de Lumină se afla chiar în fața mea.

În timp ce îi priveam esența, am văzut prisme colorate, de parcă ar fi fost alcătuită din mii de diamante minuscule care sclipeau în culorile curcubeului.
M-am uitat apoi în jurul meu. Sub noi se aflau alte ființe, care arătau la fel ca mine. Păreau rătăcite și aveau o frecvență de vibrație mult mai lentă decât a mea. În timp ce le priveam, am observat că frecvența mea de vibrație și-a încetinit la rândul ei viteza. Acest lucru mi-a cauzat o senzație de neplăcere, așa că mi-am mutat privirea de la ele.
Am privit atunci deasupra mea. Şi aici se aflau mai multe ființe, care străluceau mai puternic decât mine. Am simțit și de această dată un disconfort, întrucât am început să vibrez imediat mai rapid decât puteam suporta. Mă simțeam de parcă aș fi băut prea multă cafea, după care am intrat într-o stare de trepidație. Mi-am mutat privirea și de la aceste ființe

și m-am uitat în fața mea, la Ființa de Lumină, care se afla acum chiar lângă mine. În prezența ei m-am simțit confortabil. Avea ceva familiar, care mă făcea să cred că a simțit toate senzațiile trăite de mine încă de când m-am născut pe pământ și până când am fost lovit de trăsnet. Privind-o, am trăit sentimentul că nimeni nu m-ar fi putut iubi vreodată mai mult decât ea și că nimeni nu ar fi putut da vreodată dovadă de mai multă simpatie, empatie, încurajare și compasiune lipsită de prejudecăți față de mine ca această Ființă.

Deși mă voi referi la această Ființă de Lumină ca la o persoană de gen masculin, realitatea este că nu am remarcat să aibă vreun gen, fie el masculin sau feminin. De atunci, am revăzut de multe ori scenele pe care le-am trăit atunci în mintea mea și trebuie să mărturisesc că niciuna din aceste Ființe de Lumină nu avea gen; doar o putere foarte mare.
Ființa m-a absorbit în lumina ei, iar eu am început să îmi revăd întreaga viață, toate evenimentele care mi s-au întâmplat vreodată, inclusiv ceea ce am simțit în timpul lor. Era ca și cum s-ar fi rupt un baraj și toate amintirile pe care le-am trăit vreodată au năvălit în mintea mea.

Această recapitulare a vieții mele nu s-a dovedit deloc plăcută. De la început și până la sfârșit, a trebuit să recunosc deschis trista realitate că am fost o persoană foarte agresivă, egocentrică și rea.
Singura lume care avea sens pentru mine în acea perioadă era cea din timpul somnului. Dacă lumea din timpul stărilor mele de veghe era complet „incoerentă” pentru mine, după cum s-a exprimat un medic, cea din timpul viselor era perfect coerentă. Ori de câte ori adormeam, mă trezeam înapoi în Orașul de Cristal și eram antrenat să fac numeroasele lucruri pe care mi le-a solicitat ultima viziune. Printre altele, eram învățat să înțeleg în ce constau circuitele electronice și cum pot recunoaște componentele necesare pentru a

confecționa patul special din centrul pe care urma să îl construiesc.
Aceste vise au continuat timp de câteva ore zilnic, cel puțin 20 de zile la rând. Din punctul meu de vedere, erau absolut minunate. Lumea din timpul stării de veghe mi se părea dureroasă și iritantă, dar în cea din timpul somnului nu simțeam altceva decât libertate, cunoaștere și pasiune. Când eram treaz, oamenii din jurul meu păreau să nu aștepte altceva decât să mor. În mod paradoxal, atunci când dormeam, ființele din visele mele mă învățau cum să trăiesc o viată rodnică.
Atunci când spun că oamenii din spital nu așteptau altceva decât să mor, nu doresc să fiu cinic. Pur și simplu nimeni nu se aștepta ca eu să supraviețuiesc, considerându-mă un fel de mister medical.

Oamenii de știință sunt de acord la ora actuală că experiențele în apropierea morții nu sunt vise. Visele apar numai în cazul oamenilor adormiți și lor le corespund anumite unde cerebrale specifice. Oricum, afirmația medicului l-a deranjat pe omul nostru, care cunoștea perfect diferența dintre vise și realitate. Experiența lui a fost reală, și abia acum i se confirma acest lucru, în această sală în care era înconjurat de alți oameni la fel ca el.

Am ascultat de asemenea relatările multor asistente medicale. Deși medicii tind să ignore experiențele în apropierea morții, asistentele îi ascultă cu mult mai multă atenție pe pacienți și se folosesc de experiențele acestora pentru a-i ajuta să se vindece.
Am lăsat mâna femeii și i-am povestit ce am văzut. Ochii ei s-au umezit imediat și mi-a spus că așa era: mama ei era bolnavă de cancer. Desigur că era îngrijorată și trăise multe nopți precum cea descrisă de mine, în care a discutat cu mama ei despre viitor.
Am ales apoi alte cinci persoane cărora le-am spus diferite lucruri, inclusiv unde locuiau, ce tip de mașină aveau, cine erau prietenii lor, care era situația lor financiară și cu ce probleme se confruntau.
Oamenii au reacționat diferit în timp ce mă uitam la „filmele” lor. Un cuplu a făcut ochii mari și cei doi și-au dus mâinile la gură. Un bărbat mi-a spus furios să mă opresc. Altul dorea să audă mai multe, în timp ce o femeie a roșit și mi-a spus că se simțea de parcă ar fi goală în fața mea.
În cele din urmă, Moody s-a convins că asista la un fenomen cu totul neobișnuit. Niciunul dintre noi nu am înțeles însă cum funcționa acest mecanism, lucru dificil îndeosebi pentru mine, întrucât eu eram cel care trebuia să trăiască cu aceste capacități.

Ființa de Lumină mi-a explicat însă că trebuia să îi iert dacă doream să evoluez pe un nivel spiritual mai înalt. În caz contrar, aș fi rămas blocat pe cel actual.

Ce puteam face? Pe lângă progresul spiritual, aceste mici supărări terestre par mărunte și triviale. Am simțit cum iertarea și smerenia îmi inundă inima. Abia atunci am început să urcăm.
Ființa de Lumină vibra puternic. Cu cât ne înălțam mai mult, cu atât mai intensă devenea vibrația sa, iar sunetul pe care îl emana devenea din ce în ce mai ascuțit. Am trecut prin câmpuri dense de energie care și-au schimbat culoarea de la un albastru foarte închis la un bleu deschis, după care ne-am oprit. În acest moment, Ființa de Lumină și-a redus puțin frecvența de vibrație și am început să ne deplasăm înainte (nu în sus). La fel ca în cazul primei experiențe, am zburat pe deasupra unui lanț de munți maiestuoși, după care am aterizat pe un platou.

Pe acesta se afla o clădire masivă care arăta ca o seră. Era construită din panouri mari de sticlă umplute cu un lichid în toate culorile curcubeului.
Când am trecut prin sticlă, am trecut implicit prin aceste culori, care aveau substanță și pe care le-am simțit ca pe un fel de ceață.

În interior se aflau patru rânduri de flori, unele mai frumoase decât celelalte. Toate aveau petale în formă de cupă și consistența mătăsii. Florile aveau toate culorile imaginabile și erau acoperite cu rouă de culoarea ambrei.
Printre aceste flori se plimbau ființe spirituale care purtau robe argintii. Nu erau Ființe de Lumină, ci oameni la fel ca mine, dar care străluceau. Se plimbau printre rândurile de flori și emanau un fel de putere care făcea ca lumina colorată a florilor să devină mai intensă. Ea emana din flori sub forma unor raze și ajungea la panourile de sticlă, pe care le încărca cu acele nuanțe ale curcubeului pe care le văzusem mai devreme. Mă simțeam de parcă încăperea ar fi fost înconjurată de zece mii de prisme colorate de lumină.
Acest mediu mi s-a părut extrem de relaxant. Culorile și frumusețea mediului se combinau perfect cu zumzetul emis de Ființa de Lumină, eliminând orice urmă de stres din ființa mea. Îmi amintesc că m-am gândit: „Iată-mă aici, fie mort, fie pe moarte, dar simțindu-mă cât se poate de bine.”
Ființa de Lumină s-a apropiat de mine.
- Acesta este sentimentul pe care ar trebui să îl creezi în interiorul centrelor terapeutice, mi-a spus ea. Prin crearea energiilor și tonalităților potrivite, îi poți ajuta pe oameni să se simtă exact așa cum te simți tu acum.
Am devenit conștient de mirosul florilor. În timp ce îl inspiram, am auzit o incantație care rezona în întreaga clădire: A-L-L-A-H-O-M, A-L-L-A-H-O-M.
"Din fericire, în jurul meu se aflau de regulă oameni care mă ajutau să mă ridic. Sandy nu mă părăsise, şi nici alţi prieteni precum David Thompson, Jan Dudley sau Jim şi Kathy Varn. Când leşinam în public, aceştia se aflau de regulă lângă mine şi mă ajutau.

Medicii se temeau că inima mea va degenera şi mai mult în timp, devenind o problemă reală. în ceea ce mă privea, o consideram deja o problemă reală.
De bună seamă, aveam mai multe opţiuni. Puteam sta fără să fac nimic, sperând ca inima mea să se vindece înainte de a începe să lucrez din nou, sau puteam să mă întorc la muncă fără a mai aştepta recuperarea deplină. M-am decis pentru a doua variantă. Datorită viziunilor mele legate de centrele terapeutice, am devenit obsedat de electronică şi am început trei afaceri în acest domeniu.
De pildă, am început să vând echipamente special concepute pentru a preveni defectarea aparatelor casnice în timpul fluctuaţilor de curent electric. De bună seamă, eram un vânzător perfect pentru aceste produse, viaţa mea ilustrând perfect ce se poate întâmpla atunci când un echipament uman primeşte prea multă electricitate!
Am reînceput de asemenea să lucrez pentru guvern, producând şi instalând aparatură electronică pentru depistarea microfoanelor miniaturale în clădirile guvernului SUA din întreaga lume. Cunoscute sub numele de „sisteme de mascare", funcţia acestora era de a împiedica alţi spioni să tragă cu urechea la conversaţiile oficiale.
A treia afacere pe care am început-o se referea la producerea unui echipament electronic care mi-a fost arătat în viziunile mele, menit să împiedice ataşarea crustaceelor de coca vaselor şi să diminueze consumul suplimentar de combustibil necesar pentru deplasarea acestei „încărcături".

Această invenţie, pe care am creat-o împreună cu doi prieteni, servea inclusiv pentru protejarea mediului înconjurător. Până atunci, singura metodă cunoscută pentru împiedicarea ataşării crustaceelor de coca vaselor era folosirea unei vopsele extrem de toxice. Invenţia noastră consta în transmiterea unor semnale electrice de către aparatele instalate pe cocă. Invenţia avea avantajul de a creşte eficienţa motoarelor navelor şi de a reduce infectarea apei cu substanţe toxice.
Am lucrat de asemenea cu surzii. Am modificat anumite aparate audio astfel încât acestea să permită conversia vorbirii în vibraţii. Aparatele puteau fi ataşate pe orice suprafaţă, inclusiv pe corpul uman. Atunci când muzica sau un sunet trece printr-un astfel de aparat, acesta intră în vibraţie şi transmite un semnal către un microfon. El poate fi ataşat în spatele urechii, permiţând unei persoane surde să „audă" prin intermediul vibraţiilor. Helen Keller folosea o metodă similară atunci când îşi punea palmele pe gâtul persoanelor pentru a le auzi vorbind.

îmi mai amintesc încă de o femeie surdă care părea înspăimântată atunci când i-am prins aparatul după ureche. Mama ei îi repeta într-una că va fi bine, dar ea era speriată, întrucât era surdă din naştere şi nu ştia la ce trebuia să se aştepte. După ce am pornit aparatul, i-am vorbit, iar ea a început să plângă.
- Pot auzi ce spui. Este pentru prima dată în viaţa mea când pot auzi ce spun oamenii."

"FIŞETELE PATRU ŞI CINCI: CONFLICTE SI URĂ ÎN TARA SFÂNTĂ 9 9
Fişetele patru şi cinci conţineau scene din Orientul Mijlociu. Imaginile arătau cum acest ţinut al eternului conflict avea să ajungă la punctul de fierbere. Ca de obicei, religia avea să joace un rol decisiv în aceste conflicte, la care se adăugau şi problemele economice. Nevoia constantă de bani din afară a alimentat cea mai mare parte a urii şi a mâniei pe care le-am văzut în aceste două fişete.
In primul fişet am văzut semnarea a două înţelegeri.
Conform primei înţelegeri, arabii şi israelienii erau de acord asupra unui anumit proiect, dar detaliile îmi erau neclare.

Am putut vedea în schimb al doilea acord ceva mai detaliat. Diferit bărbaţi de stat îşi strângeau mâinile şi am înţeles ca se vorbea foarte insistent despre crearea unei tări noi. Am văzut apoi un colaj de imagini referitoare la Râul Iordan, o invazie a Israelului în această regiune şi o hartă a Iordaniei care îşi schimba culoarea. în timp ce priveam acest colaj misterios, Fiinţa de Lumină din faţa mea mi-a vorbit telepatic şi mi-a spus că Iordania nu va mai exista ca ţară. Nu am auzit însă numele noii ţări.
Acest acord nu a fost decât o acoperire pentru ca israelienii sa creeze o forţă poliţienească împreună cu arabii. Era o forţă extrem de puternică şi de o mare cruzime. Soldaţii purtau uniforme albastre cu argintiu şi îi controlau îndeaproape pe oamenii din această regiune. De fapt, controlul era atât de total încât Israelul a început să fie criticat de majoritatea liderilor mondiali. Mulţi colaboraţionist din ambele tabere îşi supravegheau semenii şi le raportau activităţile acestor forţe de poliţie. Populaţia a devenit astfel suspicioasă şi încrederea în societate a dispărut complet.
Am văzut apoi cum Israelul era izolat de restul lumii, în timp ce situaţia se înrăutăţea, am văzut cum Israelul se pregăteşte de război cu alte state, inclusiv cu Rusia şi cu un consorţiu chinezo-arab. într-un fel sau altul, Ierusalimul se afla în centrul acestui conflict, dar nu mi-am putut da seama în ce fel. Din titlurile ziarelor care mi-au apărut în această viziune am înţeles că un incident petrecut în oraşul sfânt avea să fie fitilul care urma să declanşeze războiul.
Şi aceste viziuni mi-au revelat acelaşi vid spiritual pe care l-am văzut mai devreme în America."