Cele 12 Nopti Sfinte sunt simbol al celor 12 forte sufletesti care traiesc in noi

Cele 12 Nopti Sfinte – de Kristina Kaine

 In data de 24 decembrie, cele 12 Nopti Sfinte incep.

Rudolf Steiner i-a dat indicatii lui Herbert Hahn cu privire la contemplarea celor 12 nopti sfinte.

Pe 1 ianuarie la pranz avem Soarele cel mai aproape de Pamant si de aceea se iau in considerare doar 5 zile si jumatate inainte de acest moment si 5 zile si jumatate dupa acest moment, iar aceasta este perioada celor 12 Nopti Sfinte.

 In aceste nopti, cele mai intunecate ale anului, suntem cel mai aproape de Spiritul Solar si aceasta inseamna ca Spiritul Solar, aruncand lumina din interiorul Pamantului, il face translucid si ilumineaza totul dinspre inlauntru, nu cum este mai incolo, atunci cand Soarele lumineaza Pamantul de deasupra, din afara.

 Trebuie sa intampinam aceste 12 nopti foarte treji si constienti. Este important ca numai in prima noapte (24 decembrie) sa stam treji pana la ora 1 sau 2 dimineata. In celelalte nopti, daca este posibil, sa se mearga la culcare la o anumita ora; este de o mare importanta sa traim intr-un ritm armonios in aceasta perioada a anului. Daca acest lucru nu este posibil in viata activa, atunci se poate incerca sa se faca launtric aceasta. Cei care nu pot fi tacuti in viata exterioara, sa caute sa fie constienti de sanctitatea perioadei celor 12 Nopti Sfinte. Este important sa se realizeze sarcinile indatoririle zilnice fara a pierde evenimentul din vedere, sacralitatea acestui timp, nepermitand ca nimic nesanatos sau urat sa intre in suflet, ramanand permanent atent si serios cu sine insusi.

 De-a lungul acestei experiente a Craciunului, cu cele 12 Nopti Sfinte, noi semanam seminte pentru cele 12 luni ale anului care vine. De aceea cele 12 zile sunt importante, de exemplu daca facem greseli in prima zi, noi semanam o samanta care, in prima luna a anului ce vine, va germina negativ in sange.

 Trebuie sa incercam sa strabatem cele 12 zile sfinte in mod just, conform Legii (spirituale), pentru ca avem nevoie sa lucram la renasterea noastra spirituala in fiecare an si nu ne putem permite sa pierdem vreun an.

Prima Noapte Sfanta

24-25 Decembrie - Capricorn

“Aceasta noapte sfanta este noaptea in care Christos este nascut in suflet si sufletul intreaba: “Poate fi sufletul meu eliberat, salvat, mantuit cu toate slabiciunile si defectele si pasiunile mele ?”

Simbol: grajdul din Bethleem in saracie si umilinta in care va fi nascuta Lumina Lumii.
Vocea linistii patrunde in suflet si ne invata  cum sa afirmam cu bucurie binele care se afla in noi si in ceilalti.
Sufletul cauta misterul in intuneric si in paduri necunoscute.

Spiritul divin este nascut in materie; Alpha si Omega se ating si creaza viata.”  (Rudolf Steiner)

Prima contemplare, de Kristina Kaine:

 Indraznim sa privim in intunericul din sufletul nostru ? In gandurile intunecate, sentimentele posomorate si vointa noastra slaba si indecisa ? Acesta este grajdul nostru. Noi traim intr-o lume care ne plaseaza in hanul fermecator si ascunde grajdul de noi. 

Daca noi lasam sa se intample aceasta, atunci Eu sunt-ul nu se poate naste in suflet.

Eu sunt-ul nostru este Alpha si Omega; exista de la inceput si il nastem la sfarsit. Acesta este scopul nostru: face parte din cine suntem noi. Noi putem doar sa patrundem misterul angajandu-ne cu Eu sunt-ul nostru; pentru aceasta “sufletul cauta misterul intr-o padure intunecata si necunoscuta”. Este intunecata pentru ca noi nu o luminam cu lumina Eu sunt-ului in sufletul nostru, si deoarece noi evitam sa mergem acolo in necunoscut. Daca avem curajul sa mergem in grajd, noi vom da nastere la cel care suntem cu adevarat. Acest grajd este viata noastra aici pe pamant. Daca acceptam aceasta, si privim in partea intunecata a sufletului nostru cu lumina Eu sunt-ului, dificultatile din sufletul nostru vor disparea in mod magic. Atunci nu vom mai avea nimic de care sa ne temem.

Cea de-a doua Noapte Sfanta – Kristina Kaine

25-26 decembrie – Varsatorul.
Noaptea lui Ioan. Vulturul sufletului zboara in sus cu aripile sale si priveste in jos din inaltimi, observandu-si propria viata. Si acum omul recunoaste Legile Karmei.
Misteriul: Alegerea caii celei inguste si dificile sau a caii netede si usor de parcurs.

Pentru cei care sunt nascuti din carne este dificil sa gaseasca drumul spiritului.
Bhagavad Gita: O viata egoista, sau o viata devotata umanitatii? (Rudolf Steiner)
Cea de-a doua contemplare: Kristina Kaine
Cum putem merge suficient de departe de noi insine pentru a avea o imagine panoramica a propriei biografii ? Numai pe aripile vulturului! Vulturul este singurul care poate zbura la asa inaltimi. Deci de pe acel inalt punct de perspectiva putem vedea ca viata noastra de desfasoara asa cum noi insine am planificat-o inainte de a ne naste.Viata noastra este ca si cum ne-am stradui sa ridicam greutati; punem in cale oricat de multe greutati, cate ne sunt necesare, pentru a dobandi fortele si calitatile pe care ne-am propus sa le obtinem. Desigur ca ne revoltam, dar in acelasi timp purtam ca model planul vietii noastre in fundal. Planul este de a deveni un om realizat prin propriile-i puteri, care nu este dependent de alti oameni sau de bunuri materiale. Devenim prin propriile puteri oameni individualizati, exprimand Eu sunt-ul in fiinta lor.
Daca putem privi la fiecare intalnire din viata noastra cu aceasta atitudine, calea cea ingusta si dificila va fi in acelasi timp neteda si usoara. Atunci stim intr-adevar ca telul nostru este sa iubim, asa precum Ioan a iubit si a fost iubit.
Avand o perspectiva precum a vulturului, simtim compasiune pentru fiecare om in desfasurarea biografiei sale. Simtim de asemenea compasiune pentru noi insine, in propria biografie. Atunci stam alaturi de Buddha care a vazut, dincolo de iluziile superficiale, realitatea fiecarui om, adevarata sa indentitate.

Cea de-a Treia Noapte Sfanta – Kristina Kaine

A treia Noapte Sfanta – de Kristina Kaine 26-27 decembrie, Pestii. Acum urmeaza cele 3 nopti ale crinului alb. Sufletul recunoaste ca nu poate ramane in inaltimi, ci trebuie sa coboare din nou, pentru ca poarta in el prea multa greutate pamanteasca. Mintea constienta incepe sa purifice corpul pamantesc si asuma ca fiecare hrana reprezinta provizia pentru o calatorie. Eu sunt painea vietii (cuvintele lui Iisus Christos). Noi venim din painea vietii, traim pe calea de dezvoltare a painii vietii si ne intoarcem la painea vietii.
Misteriul: Niciun moment sa nu uitam de realizarea obiectivului cel indepartat din momentul parasirii taramul pamantesc. (Rudolf Steiner)
Cea de-a treia contemplare, de Kristina Kaine
Crinul simbolizeaza sufletul care isi desopera Sinea Superioara, Eu sunt-ul. Aceasta este munca pe care trebuie sa ne-o asumam. Noi facem aceasta munca in viata obisnuita de zi cu zi; in activitarea noastra dar si in gandurile si sentimentele noastre. In acest mod ne purificam sufletul si il ajutam sa isi regaseasca starea originara virginala. Eu sunt-ul poate fi nascut numai dintr-o fecioara care si-a regasit virginitatea.
Aceasta nastere implica intotdeauna moartea – moartea a tot ceea ce este impur. De aceea crinul alb este asociat cu moartea, pentru ca impreuna cu orice proces de moarte se naste si o noua viata. Acest proces de moarte si renastere are loc in permanenta in sufletul nostru. Sentimentele suparatoare pot fi inlocuite intr-un moment; ele mor si sunt inlocuite cu noi sentimente. La fel se intampla si cu gandurile de judecata si cu motivele egoiste: nu atat ca nu ar trebui sa le avem, cat sa realizam ca avem capacitatea de a le controla. Aceasta este libertatea care vine din Eu sunt. Suntem liberi sa alegem sa gandim, sa simtim si sa actionam asa cum ne dorim.
De fiecare data cand avem ganduri rele despre oameni, ne folosim libertatea intr-un mod gresit. Si chiar le luam libertatea de a fi ceea ce sunt ei in realitate. Iubirea sufletului imaculat pentru copilul sau Eu sunt este iubirea care aduce cu ea adevarata libertate.
Atunci stim ca Eu sunt este painea vietii, este singura forma de hrana de care avem nevoie. In acelasi timp, painea, care este alimentul de baza al nostru, ne da posibilitatea de a trai pe pamant si astfel sa ne putem integra Eu sunt-ul – trebuie sa facem aceasta aici pe pamant. Acesta este obiectivul indepartat catre care ne straduim. Daca nu ne-am integra Eu sunt-ul, atunci omenirea nu ar avea viitor. De noi depinde acest lucru.

A patra Noapte Sfanta – Kristina Kaine

Cea de-a patra Noapte Sfanta 27-28 decembrie – Berbec Purificarea constienta a corpului astral (sufletul). Antiptiile si simpatiile sunt transformate in iubire, iubire completa, prin intermediul iubirii. Iubirea domoleste pasiunile si dorintele. Puterea lui Christos ne lumineaza si ne fortifica in confruntarile cu Lucifer si Ahriman, in vederea metamorfozarii noastre sufletesti. Misteriul: Stradania personala trebuie pusa in serviciul tuturor, pentru binele tuturor. Arhanghelul Uriel ne aseaza in fata unei oglinzi in care ne vedem asa cum suntem. (Rudolf Steiner).
Cea de-a patra contemplare – de Kristina Kaine
Cat de ciudat este faptul ca oamenii au un corp astral de a carui existenta majoritatea nu sunt constienti ? Cand eram copii si ii spuneam mamei ca ne este foame, mama nu ne spunea: “Acesta este corpul tau astral care te atentioneaza ca corpului tau fizic are nevoie de hrana.” Sau daca ii spuneam mamei ca suntem obositi, ea nu ne spunea: “Este corpul tau astral dilatandu-se”. Daca putem introduce aceste idei in gandirea noastra, atunci vom fi mult mai mult in contact cu corpul nostru astral.
Cu aceasta constientizare, vom experimenta obiceiurile noastre semi-constiente de a simti simpatia si antipatia – dar numindu-le ceea ce sunt in realitate: iubire si ura. Daca noi reactionam la duritatea cuvantului “ura”, atunci aceasta reactie este chiar antipatia corpului nostru astral. Daca rafinam reactiile astralitatii noastre, atunci apare necesitatea de a ne ridica deasupra acestui raspuns automat de simpatie-antipatie al corpului astral.
Iubirea care domoleste pasiunile si dorintele este impartiala; nu este “te iubesc pentru ca…”. Aceasta iubire, agape, vede adanc in fiinta celuilalt om si il gaseste aici pe Christos, care de la Misteriul de pe Golgotha locuieste in fiecare om. Se creeaza un fel de reactie in lant. Cand ceva ce pana acum ramasese ascuns este vazut, devine activ, precum un crin ce rasare din bulbul sau. Este ca si cum prin constientizarea tacuta a prezentei lui Christos in celalalt, noi activam fiinta lui Christos in noi si in cel iubit.
Atunci avem curajul sa privim in oglinda lui Uriel si sa ne vedem asa cum suntem in realitate. Ce vedem acolo ? Pe Christos ! Toate defectele noastre sufletesti sunt vazute intr-o alta perspectiva. Vedem aici ca ele sunt o parte necesara din biografia noastra – si cu o astfel de perspectiva ne putem iubi pe noi insine. Iubirea de sine aduce iubirea pentru ceilalti. Atunci ispititorii, Ahriman si Lucifer, isi pot face treaba lor – noi ii vom simti inclestandu-se in astralitatea noastra drept simpatie si antipatie si dandu-ne astfel posibilitatea sa le tinem piept. Pe masura ce ii constientizam cum isi fac jocul in suflet si refuzand sa intram in jocul lor, noi insine ne transformam.

 A cincea Noapte Sfanta – Kristina Kaine

A cincea Noapte Sfanta– 28-29 decembrie, Taur, purifica in mod constient gandurile tale, disciplineaza-ti gandirea, concentreaza-te pe ce este pozitiv, transformand porumbeii negrii ai gandurilor in porumbei albi, pentru ca gandirea noastra poate fi asemanata cu un porumbel salbatic cand nu este disciplinata. Trebuie sa invatam sa inchidem usa la pod cand ganduri negative sau stranii se apropie.
Misteriul: Templul este purificat de Christos. (Rudolf Steiner).

A cincea contemplare,
Gandirea este activitatea cea mai treaza, mai constienta din sufletul nostru. Simtirea este asemanatoare cu starea de vis, iar vointa este precum starea de somn profund. Problema cu gandirea noastra este ca noi trebuie sa gandim in mod activ si sa ajungem sa gandim asupra gandirii noastre. Cu alte cuvinte, trebuie sa ne gandim la gandurile pe care le avem. Caci nu toate gandurile pe care le avem sunt ale noastre. Nu toate gandurile au sens, daca ne gandim serios la ele.
Porumbeii negrii sunt gandurile care intra in mintea noastra cand acolo se afla un spatiu gol. Acestea sunt momentele cand ne este lene sa gandim. Devenim lenesi in gandire atunci cand acceptam gandurile altor oameni in loc sa gandim noi ceva pana la capat. Sau cand nu gandim ceva in mod just. Cand nu gandim activ, cand nu ne luam in primire propria gandire – ceea ce presupune efort – cream spatii vacante in mintea noastra. O simpla observare a lumii, in special a naturii, ne arata ca intotdeauna spatiile vacante sunt luate in primire de ceva.Deci ce umple vidul din mintile noastre cand gandirea noastra nu este suficient de activa ? Lucifer si Ahriman intra in creierul nostru ca niste paraziti si isi gandesc gandurile lor acolo. De aceea noi trebuie “sa inchidem usa la podul casei”. Altfel ganduri stranii si negative ne vor ocupa mintea – chiar ganduri negative despre cei care ne sunt apropiati.
Daca putem face loc pentru forta lui Christos in tempul fiintei noastre, Christos il va curata de tot ce e negativ. Atunci ii vom putea iubi, cu adevarat, pe oamenii din jurul nostru. Aceasta presupune inchiderea usii podului in fata gandurilor negative, de judecata si a celor daunatoare. Chiar si cel mai simplu gand de judecata despre actiunile sau cuvintele unei alte persoane ii poate face rau acesteia.
Putem opri aceste ganduri chiar in formarea lor si le putem inlocui cu ganduri de intelegere si iubire. De exemplu, daca citim ceva scris de o persoana si nu suntem de acord cu acel continut, cel mai nevinovat raspuns este sa ne spunem: “Nu prea inteleg acest lucru, voi ramane deschis la ideea aceasta in speranta ca o sa o inteleg mai tarziu”. Aceasta inseamna o gandire disciplinata, curata si plina de iubire.

A sasea noapte Sfanta-Kristina Kaine

29-30 decembrie. Gemeni. Acum urmeaza cele 3 nopti ale sabiei. Noaptea lui Petru. Noaptea consacrarii sabiei. Fiecare dintre noi ne-am construit propria sabie a discernamantului. Fiecare dintre noi trebuie sa isi uneasca vointa spirituala cu eternul, partea nemuritoare cu indestructibilul – si in acest mod vom recunoaste adevarul.
Misteriul: Aducerea impreuna a Fiului lui Dumnezeu cu Fiul Omului – Unitatea. (Rudolf Steiner)
Cea de-a sasea contemplare – Kristina Kaine
Petru este discipolul care a lovit sclavul marelui preot si i-a taiat urechea dreapta. Iisus l-a mustrat sever pentru aceasta interventie in drumul sau catre cruce. Mai apoi, Petru a mintit ca nu il cunoaste pe Iisus. De cate ori facem si noi asa in viata? Ne dorim nespus sa fi capabili sa actionam in mod just in orice situatie, dar adesea nu functioneaza. Conteaza aceasta? Nu devenim oare astfel constienti de vointa noastra? Experimentam vointa noastra in actiune si apoi in regretul ca am infaptuit ceva nepotrivit. Atunci putem sa ne exercitam vointa in a ne pune in ordine pe noi insine, astfel incat sa nu fim distrusi de efectele greselilor noastre. Rezulta de aici ca daca nu am fi facut nimic in neregula, nu am fi devenit constienti de vointa noastra. Parte din procesul sufletesc in a deveni Fiul Omului, in a da nastere la Sine, la umanitatea deplina, este sa ne folosim vointa in mod constient. Angajarea in acest proces cat mai constient posibil este sarcina noastra actuala.  Poate fi descurajant sa ne gandim la aceasta stradanie si putem fi inclinati sa o amanam. Totusi, daca putem macar sa ne observam vointa, chiar si in faptele marunte, o trezire va avea loc. Principala dificultate apare atunci cand incercam sa facem asta doar dintr-o perspectiva pamanteasca. Nu putem cunoaste adevarul numai cu mintea de zi cu zi, pentru ca natura intrinseca a mintii pamantesti este ca a uitat adevarul. Adevarul, aletheia, inseamna a depasi uitarea. Vom putea depasi uitarea numai cand Christos umple Eu sunt-ul si Fiul Omului se uneste in fiinta noastra cu Fiul lui Dumnezeu. Numai atunci avem puterea de a vedea adevarul, de a ne reaminti ce uitasem. Totul incepe cu momentele aparent neinsemnate de a deveni constienti de modul in care ne folosim sabia noastra – vointa.

Cea de-a saptea Noapte Sfanta – Kristina Kaine

Cea de-a saptea Noapte Sfanta, 30-31 decembrie – Rac. Sarpele in praselele sabiei. Intelepciunea. Preocupa-te cu lecturi elevate. Este noaptea marii porunci. Misteriul lucrarii: Cine stabileste regulile in sufletul tau ? Cine este stapanul sufletului tau? Cine sta in spatele faptelor tale ? Suntem liberi si trebuie sa intarim vointa buna in noi. (Rudolf Steiner)
Cea de-a saptea contemplare – Kristina Kaine
Mare porunca este inscrisa in Evanghelia Sfantului Ioan: “O mare porunca va dau voua, sa va iubiti unii pe altii; asa cum v-am iubit eu pe voi, asa sa va iubiti si voi.” (Ioan, 13:34)
Intelepciunea este ceva ce s-a dezvoltat de-a lungul epocilor; ea este parte din structura noastra fiintiala. Din aceasta intelepciune au fost create pamantul si fiintialitatea noastra. Nu suntem pe deplin constienti de aceasta intelepciune, o cautam neincetat. Putem spune ca aceasta cautare a intelepciunii ne da motivatia de a trai pe pamant. Noi putem intelege intelepciunea si sa o aplicam numai prin intermediul Eu Sunt-ului.
Deci am putea spune ca intelepciunea si Eu sunt-ul se dezvolta intr-o stransa legatura de-a lungul vietii; pe masura ce devenim constienti de intelepciune, Eu sunt-ul devine tot mai activ.
Aceste concepte sunt discutate in cartea lui Rudolf Steiner “Stiinta oculta in rezumat”, in Capitolul 6. “Intelepciunea este premisa iubirii; iubirea este rezultatul intelepciunii care a fost renascuta prin intermediul Eu-lui.” Este optiunea noastra sa exprimam iubirea. Chiar si in cazul in care nu ni se raspunde tot cu iubire.
Ar trebui sa ne intrebam intodeauna: Cine este stapanul sufletului meu ? In orice situatie in care ma pune viata, cine conduce in sufletul meu ? Prea adesea este sarpele, Ego-ul original care ne-a servit in trecut atat de bine. Acum insa trebuie sa conducem sarpele in prasele, astfel incat sa il tinem sub control. In acest fel, Eu sunt-ul nostru ia conducerea si experimentam adevarata libertate. A deveni capabili sa iubim un om cu care avem o karma dificila inseamna adevarata libertate. Divinul se va trezi in existenta armonioasa a contrariilor. Aceasta inseamna ca avem nevoie de elemente contrarii pentru a putea introduce armonia. Lucrarea consta in actiunea de a crea armonia, ceea ce este alegerea noastra libera; si reprezinta vointa cea buna la lucru.

Cea de-a opta Noapte Sfanta – Kristina Kaine

31 decembrie – 1 ianuarie Leu. Crucea pe manerul sabiei. Sacrificiu. Omul cu sabia puterii a lui Christos, cea care nu poate rani, vorbeste limbajul adevarului. Este noaptea fricii si ororii. Misteriul: Un Cavaler cu lancea vointei si cu sabia cunoasterii ce are un caine in urma lui, ca simbol al supunerii. In spatele lui sunt moartea si diavolul. La un anumit nivel al cunoasterii, o greseala sau o miscare gresita il pot duce rapid la pierzanie. Victoria este obtinuta prin legatura deplina cu divinitatea, cu o constienta a responsabilitatii si cu o loialitate statornica pentru sarcinile ce stau inainte pe drumul vietii. (Rudolf Steiner)
Cea de-a opta contemplare: Kristina Kaine
Ce idei avem despre prezenta lui Christos in fiinta noastra ?
Este el lumina, este el un vindecator, este el un protector ?
Cat de des il vedem crucificat in fiinta noastra ?
Suntem pregatiti sa experimentam aceasta crucificare sau o dam deoparte, sau, si mai rau, spunem ca nu se va intampla inlauntrul nostru ?
Fiecare detaliu din viata lui Iisus Christos va avea loc si in fiinta noastra. Intentia de a-i descrie viata in scrierile sfinte este tocmai de a ne pregati in acest sens. Este absurd sa ne gandim ca Iisus a experimentat deja in locul nostru (si ca noi nu mai avem nimic de facut). El a pregatit drumul pentru ca si noi sa putem experimenta sufleteste aceste lucruri.
In imaginea crucificarii pictata de Giuliano di Simone putem identifica tot felul de trairi in corpul, sufletul si spiritul nostru. Exista puritate si exista si violenta, exista actiunea dar si absenta actiunii, exista intelegere si lipsa intelegerii, si asa mai departe. In mijlocul tuturor acestora este frica si oroarea, daca indraznim sa privim. Nu putem nega ca o crucificare este oribila.
Putem sa acceptam ca frica si oroarea sunt parte din viata noastra ? Prin intermediul fricii noi devenim constienti de noi insine. Prin invingerea fricii noi devenim constienti de Eu sunt-ul din noi. Victoria vine cand il cunoastem pe Christos din launtrul nostru asa cum este in realitate.

A Noua Noapte Sfanta – Kristina Kaine

1 ianuarie – 2 ianuarie. Urmeaza cele trei nopti ale coroanei. Detasare – detaseaza gandirea intelectuala de grijile sale pamantesti si practice. Aceasta este Noaptea de trei ori sfanta. Este atunci cand sinele inferior capituleaza in dorinta de a sluji si a fi integrat spiritului. (Rudolf Steiner)
Cea de-a Noua Contemplare – Kristina Kaine
Ce sunt aceste trei coroane ? O coroana semnifica regalitatea, stapanirea. Cand avem stapanire de sine, putem castiga cate o coroana pentru fiecare din cele trei domenii sufletesti pe care il dominam.
Primul domeniu de controlat este cel a emotiilor si sentimentelor noastre. Ne exprimam in mod instinctiv sentimentele prin intermediul sinei inferioare. In acest stadiu suntem focusati pe obtinerea propriei bunastari. Cantam propria melodie; cantam nota muzicala personala, adesea in dizarmonie cu notele muzicale ale celorlalti din jur. Sau nu ne cantam deloc nota muzicala proprie, pentru ca notele muzicale ale celorlalti o acopera complet.
Daca ne putem detasa intelectul de grijile sale pamantesti si practice, ne putem elibera facultatea de imaginatiune. Imaginatia este o facultate spirituala de o imensa semnificatie. Aici este punctul unde ne ridicam deasupra sufletului si incepem sa ne exprimam pe noi insine la nivel spiritual. Experimentam intelepciunea ordinii universale, incepem sa vedem arhetipurile vii universale. Realizam cum interesul nostru egoist poate afecta ordinea justa a lucrurilor din lume.
Acum incepem sa simtim coroana pe cap si responsabilitatea copilului embrionar al sufletului, Eu sunt-ul. Sentimentele de sine egocentrice sunt innobilate, revelandu-ne in imaginatiuni spirituale adevarata Sine. Sentimentele antisociale si gandirea abstracta s-au dizolvat in imaginile vii care ne ajuta sa intelegem ordinea din lume. Aceasta certitudine are o influenta stabilizatoare asupra noastra, ca urmare suntem capabili sa ne integram mult mai usor in fluxul vietii.

A zecea Noapte Sfanta – Kristina Kaine

Balanta /2 ianuarie – 3 ianuarie Este noaptea care vine din a sluji, din cel mai mare sacrificiu. Supunere – actiune. Invatam sa ascultam vocea launtrica si semnele divinului. Ceva misterios incearca sa isi faca auzita vocea in noi de-a lungul mai multor incarnari, claritatea sa este intensificata de capacitatea de sacrificiu si de decizie. (Rudolf Steiner)
A zecea contemplare: Kristina Kaine
Cat de bine intelegem conceptul de sacrificiu ? Adesea, sacrificiile pe care le facem au o motivatie ascunsa egoista. Exista un motiv intemeiat pentru care nu intelegem ca daca daruim si daruim, acest gest ne va fi returnat. Totusi, actul de a darui nu trebuie motivat de ceea ce primim in schimb. Adevaratul sacrificiu este motivat numai de iubire.
Iubirea ingerilor. Intreaga lor existenta consta in sacrificiul lor pentru noi, astfel incat sa putem devenim pe deplin oameni. “Pentru ca intreaga creatie asteapta plina de dor ca noi sa ne revelam ca Fii ai lui Dumnezeu.” (Romani, 8:19)
Ingerii de asemenea ne vorbesc. Putem sa le auzim vocile cand suntem capabili sa ne folosim capacitatea spirituala de Inspiratie. Acest auz launtric vine ca un raspuns la angajamentul nostru de a ne intelege intregul potential spiritual.
Acest auz launtric apare cand ne implicam cu Eu sunt-ul si gandim liber de corp. Gandirea nu mai este dependenta de creier si nu se mai bazeaza pe conceptele din memorie; acest tip de gandire are acces la gandirea universala. Asa dobandim cea de-a doua coroana pe cap. Incepem sa intelegem ca, viata dupa viata, am lucrat pentru acest ideal.
In final, auzim cuvintele dupa care am tanjit mereu, cuvintele lui Christos. Ele rasuna in fiinta noastra precum o conversatie personala. “Pacea fie cu tine”, pentru a ne linisti sufletul alarmat. “Iubiti-va asa cum si eu v-am iubit”, ca o noua porunca, atunci cand nu stim sigur ce trebuie facut. “Sunt cu voi pana la sfarsitul vremurilor”, cand ne simtim anxiosi si plini de teama. Si toate aceste cuvinte, atunci cand avem de luat o decizie.

Cea de-a unsprezecea Noapte Sfanta-Kristina Kaine

3 ianuarie – 4 ianuarie. Scorpion. Este cea de-a unsprezecea noapte. Este lupta cu Pazitorul Pragului lumii spirituale. Trebuie sa construim in fiinta noastra misteriul Castelului Graalului. Trebuie sa declaram loialitate lumii spirituale in Scorpion. (Rudolf Steiner)
Cea de-a unsprezecea contemplare
Putem accepta ca Christos este o forta plina de viata care transforma sangele nostru in sangele lui ? Care este deci diferenta dintre sangele nostru si sangele sau ? Sangele este expresia fizica a Eu Sunt-ului, este focul nostru launtric. Stim ca focul poate fi atat folositor, cat si distrugator – si ne putem intreba cum de acest lucru este posibil.
Prin intermediul sangelui suntem conectati cu familia noastra, cu rasa si cu natiunea. Prin purificarea sangelui, a liniei ereditare a iudeilor a putut fi Iisus nascut si a devenit primul om care l-a purtat pe Christos in corporalitatea sa. Imaginati-va ce efect a avut acest lucru asupra sangelui sau. Apoi, pe cruce, acest sange transformat a curs din el. El nu l-a pastrat numai in cadrul rasei si a grupului celor apropiati lui, ci l-a revarsat din sine pentru a-l face un bun al tuturor oamenilor. Atata timp cat sangele este pastrat in cadrul unui grup restrans, va fi razboi intre oameni; cand sangele este daruit in mod liber celorlalti, putem fi uniti in pace.
Aceasta inseamna ca slabim stransoarea cu corpul fizic si traim cel mai adesea in corpul eteric. Corpul nostru eteric devine mai luminos, mai vibrant si spiritualizat, iar substanta fizica – mai putin densa. In acest mod, Sfantul Graal este format in fiinta noastra; sangele devine christificat. Este momentul in care intalnim Pazitorul Pragului lumii spirituale, care ne testeaza sa vada daca suntem pregatiti pentru transformare. Cum ne testeaza ? Observand cat de bine ne controlam sentimentele, gandirea si vointa pe masura ce privim la detaliile vietilor noastre anterioare. Trebuie sa devenim capabili de a suporta acest lucru, daca vrem sa progresam spiritual. Putem rezista sa ne vedem vietile anterioare numai daca experimentam prezenta lui Christos inviat curgandu-ne prin vene.

A douasprezecea Noapte Sfanta – Kristina Kaine

4 – 5 ianuarie. In cea de-a douasprezecea noapte, depune coroana la picioarele divinitatii. Desi noi am dobandit coroana, lupta a fost castigata cu ajutor din partea lumii spirituale si cu gratie divina, iar gratia vine din izvorul din om la care el nu are acces prin propriile-i puteri.
 Acum putem sa accesam un timp situat in afara spatiului si un spatiu in afara timpului. Totul este etern si sfant aici. Perseverenta in dobandirea celor ce ni le-am propus, concentrarea (precizia) in a primi bunul spiritual.
Ce am cunoscut si primit in cele douasprezece nopti sfinte, luam in viata si spiritualizam materia si sufletul. Cele 12 nopti sfinte sunt importante pentru destinul de-a lungul intregului an. Ele pot planta samanta unei vointe spirituale.
Este esential cum ne-am implicat in noaptea de Anul Nou. In aceasta noapte am eliberat spiritul omenesc, iar de acum ceea ce gandim va fi luat de inaltele ierarhii spirituale si purtat ca forta de indeplinire. (Rudolf Steiner)
Cea de-a douasprezecea contemplare: Kristina Kaine
Ridolfo del Ghirlandaio and Michele Tosini, Marriage of St Catherine – University of Florence – Collection MontalveCoroana nu este spre beneficiul nostru. Daca dobandim coroana, o punem la picioarele intregii creatii. Daca noi consideram ca este coroana noastra, pentru ca am facut eforturi pentru a o castiga, si credem ca beneficiile rezultate de aici sunt ale noastre, s-ar putea sa fim foarte surprinsi la un moment dat realizand cine ni le-a acordat de fapt.
Coroana este Eu sunt-ul si esenta Eu sunt-ului este iubirea. “Iubirea toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată” (Epistola catre Corinteni). Cand traim aceasta iubire, ne aflam in “timpul fara spatiu si spatial fara timp”. Aceasta este trairea Eu sunt-ului. Granitele dispar si ne aflam in fiinta noastra eterna.
Pe parcursul acestor douasprezece nopti, fiecare strafulgerare a adevarului pe care am reusit sa o avem a fost primita si de ierarhiile spirituale si de trinitatea care ne are in grija. Ele primesc darurile noastre de intelegere si le daruiesc apoi intregii omeniri. Am putea trage concluzia de aici ca suntem urmariti in permanenta de catre lumea spirituala, in tot ceea ce facem (si aceasta ne-ar putea face sa ne simtim neliberi). Acest lucru nu este adevarat. Noi suntem liberi in a ne castiga coroana si liberi in a o oferi intregii creatii.

Boboteaza – A treisprezecea Noapte Sfanta – Kristina Kaine

5 – 6 ianuarie. Am ajuns la a treisprezecea Noapte Sfanta. In prima Noapte Sfanta am sarbatorit nasterea lui Iisus, ce a trezit amintirea profunda in sufletul nostru a cine suntem cu adevarat. Am atins puritatea fiintei noastre asa cum eram inainte de a ne intrupa vreodata pe pamant. Este o amintire pe care am purtat-o in inimi in fiecare viata. In urma cu douasprezece zile, am vazut-o reprezentata in chipul pruncului nou nascut.
De-a lungul acestor nopti si zile sfinte am ingrijit copilasul, hranindu-l cu ajutorul Imaginatiei, sa ii dam forte de viata. Am ajuns acum la noaptea in care pruncul, amintirea inocenta din fiinta noastra, este gata pentru a-l primi pe Christos cosmic. Din soarele ceresc, pe aripi de porumbel, vine Christos, cel dupa care am tanjit de-a lungul tuturor vietilor noastre pamantesti. Christos insusi poate fi experimentat in fiinta noastra – aceasta este Boboteaza, Epifania fiecaruia. Intelegem oare ce inseamna sa avem prezenta vie a lui Christos in noi ? In aceasta noapte avem posibilitatea de a crea o Imaginatiune plina de viata a ceea ce inseamna el pentru noi. Calatoria de-a lungul celor douasprezece zile si nopti, de la Iisus la Christos, ne schimba pentru totdeauna. O vom duce in inimi de-a lungul celor 12 luni ale anului.

Sa purtam cu noi aceasta cunoastere in fiecare zi a anului .

traducere Delia Soare


 
Noi putem trimite în Eterul Cosmic reprezentări-amintiri cu caracter distructiv sau creativ.

Gândurile sau faptele create azi, ieri sau de mulţi ani, sunt forţele amintirii ce acţionează semnificativ în ambianţa curată a Ierarhiilor, ce lucrează la viitorul devenirii umane. Ele au o mare importanţă în structura karmei personale, a karmei de grup, a poporului în care trăim, şi a Karmei Universale.
Pentru a exersa această Amintire Spirituală, în cursul celor 13 zile, respectiv a Nopţilor Sfinte, R. Steiner ne-a lăsat o meditaţie intitulată Meditaţia Ioaneică.
  1. La început trăieşte EA (amintirea),
  2. Şi Amintirea trăieşte în continuare,
  3. Şi dumnezeiască este Amintirea,
  4. Şi Amintirea este viaţă,
  5. Şi această viaţă este Eul omului,
  6. Care izvorăşte din om însuşi,
  7. Nu el singur, Cristos în el.
  8. Când el îşi aminteşte de viaţa dumnezeiască,
  9. În Amintirea lui este Cristos,
10. Şi drept viaţă iradiantă de Amintire
11. Va lumina Cristos,
12. În fiecare întuneric, direct din prezent.

Prima Noapte Sfântă: În început trăieşte EA (Amintirea) Prin amintirile retrospective, putem retrăi întreaga viaţa, dar insistând asupra anilor copilăriei nevinovate, putem ajunge la vârsta de 3 ani. Prin exersarea amintirilor se naşte în noi fiinţa înţelepciunii lui Dumnezeu

, pe care în perioada a patra Postatlanteană am vieţuit-o ca pe o fiinţă reală: Isis-Sofia cu pruncul în braţe. Această amintire ne duce din timpuri ancestrale, pentru a vieţui în imaginea Crăciunului, pe Maria cu Pruncul. Cum conştientizăm profunzimea calităţilor spirituale ale acestor Sărbători, depinde de fiecare din noi în parte.
A doua Noapte Sfântă: Şi Amintirea trăieşte în noi… Vom îndrepta privirea imaginativă asupra forţelor spirituale ce vin spre Pământ de Crăciun. Să ne amintim de Ierarhiile Spirituale ce au fost prezente la naşterea pruncului Isus: Îngerii, Arhanghelii, Arhaii, ce coboară pe rând din Vărsător, Capricorn şi Săgetător pe Pământ.
A treia Noapte Sfântă: Şi Dumnezeu este Amintirea… Ne amintim de Dumnezeu Tatăl, creatorul Omului şi de Sf. Treime, căci din Dumnezeu fiinţează omenirea. Ajungem cu Amintirea la timpurile creării germenelui fiinţei omeneşti, prin sacrificiul înaltelor Ierarhii: Serafimii, Heruvimii şi Tronurile, îndeplinind planurile Divinităţii.
A patra Noapte Sfântă: Şi Amintirea este viaţa…Ne amintim Grădina Raiului(vezi Biblie) Pomul Vieţii din Grădina Raiului este Corpul Eteric nepătat al lui Adam. A trebuit ca omul să se despartă de Pomul Vieţii, la Căderea în păcat, pentru că acest corp Eteric a fost pătruns de senzualitate, dorinţe, pofte, odată cu apariţia vieţii bisexuate. Despărţindu-se de Pomul Vieţii, omul purcede pe drumul morţii fizice. A primit în schimb posibilitatea de a dobândi Libertatea. Dar Viaţa pătrunde din nou în om, odată cu deschiderea spre spiritualitate.
A cincea Noapte Sfântă: Şi această viaţă este Eul omului… Ne amintim de esenţa Eului superior, lăsându-l să acţioneze în adâncurile subconştientului. Ne amintim că adevărata viaţă a fiinţei umane, spre care îl îndreaptă încercările Karmice, este viaţa în Eul Superior. Prin supremaţia lui în fiinţa noastră, dobândim Sinea spirituală. Treapta de OM o vom cuceri primind de la Îngerul Păzitor, Eul nostru Superior, spre care tindem prin conştientizarea spiritualităţii din noi şi Univers. El trebuie însă ferit de Eul obişnuit. În noi există Eul obişnuit (inferior), Eul luciferic şi Eul ahrimanic, acţionând în sfera subconştientului. Prin strădania noastră de zi cu zi, de a surprima manifestările Egoului, ca urmare a presiunilor forţelor luciferice şi ahrimanice, facem loc “vieţii” în noi, pătrunderii Eului superior în fiinţa noastră.
A şasea Noapte Sfântă. Viaţa care izvorăşte din omul însuşi… Eul superior este izvorul Vieţii spirituale din om. Să ne amintim de remuşcări, milă sau compasiune, de faptele altruiste şi momentele de dăruire sufletească. Atunci am acţionat în consens cu Eul superior, am fost în EL.
Şi Viaţa va izvorî în fiecare din noi.

Rezumat şi adaptare de Ileana Vasilescu
http://waldorf-educatie.ro/cele-12-nopti-sfinte/

http://www.smashwords.com/profile/view/KristinaKaine

https://www.facebook.com/kristina.kaine

Povestea lui Lucifer

În vremurile de demult nu exista Pământ, nu existau nori şi nici stele, nici măcar soare. Era întuneric de jur împrejur. Nici un animal cât de mic nu zburda, nici o pasărea nu zbura. Cum să fi putut zbura, dacă nici de-a lungul, nici de-a latul, lumea nu exista? Dar ce exista atunci?

Un Cer, da, acela a existat, o lume de sus, deasupra, departe, peste stelele noastre. Şi ochiul lui Dumnezeu strălucea în Cer, precum un soare, îngerii cei mici nici nu puteau să se uite în ochii lui Dumnezeu, acesta era pentru ei mult prea luminos, îngerii cei mari aveau voie să se uite puţin în ochii lui Dumnezeu şi puteau chiar să se aproprie de tron, când Dumnezeu Tatăl voia să le spună ceva.
În tot acest Cer răsuna o muzică frumoasă. Cântau viori, flaute şi harfe. Îngerii cântau cântece lungi şi când un concert se termina începea imediat altul. Tot aici existau îngeri, care aşezau pe mantia albastră al lui Dumnezeu stele de aur. Alţi îngeri prindeau raze de lumină şi le înşirau ca pe nişte pietre preţioase. Totul era minunat şi grandios.

Odată se rugau doi îngeri mari în faţa tronului lui Dumnezeu. Când s-au ridicat din faţa tronului au străbătut Cerul în jos, deoarece tronul lui Dumnezeu era la înălţime, precum piscul unui munte. Deodată unul din îngeri, pe nume Lucifer s-a oprit, el privi toată splendoarea Cerului, mantia sa strălucitoare şi se gândi:
– Totuşi cât e de frumos să fii Dumnezeu! şi îmbrăcămintea mea e aproape la fel de luminoasă ca şi haina Domnului. Cu acestă haină luminoasă a mea aş putea să stau şi eu pe tron!
Şi pe când se găndea Lucifer aşa, un norişor i-a întunecat fruntea, umbrind-o ca o pânză de paianjen. Norişorul s-a apropiat şi de inima lui, în care a pătruns ca o pată neagră. Lucifer s-a speriat, când a văzut această pată şi repede a acoperit-o cu aripa.

Dar când şi-a reluat zboul, în Cer l-a întâlnit pe Michael, care l-a întrebat:
– Lucifer, ce este cu tine? Eşti bolnav? Tu ai o pată pe haină.
Lucifer a răspuns:
– Mă apasă puţin la inimă. Nimic mai mult.
Apoi Lucifer s-a îndepărtat repede şi s-a dus la îngerii mici şi le-a spus:
– Faceţi-mi o mantie roşie ca focul!
Când a fost gata mantia şi-a acoperit cu ea pata din inimă încât nu s-a mai văzut nimic.
Lucifer a rămas cu îngerii cei mici şi i-a întrebat:
– Vreţi să mă ajutaţi să constuiesc un tron? Mă aşez pe el şi voi fi Dumnezeul vostru. Pe tronul cel mai înalt nu aveţi voie să urcaţi. La tronul meu veţi putea să veniţi întotdeauna.
Mulţi îngeri s-au speriat de aceste cuvinte. Altora le-a plăcut Lucifer atât de mult, încât au fost de acord cu el. Aceştia au încetat să mai cânte şi să mai facă muzică şi nu mai participau la împodobirea straielor cereşti.

Atunci a venit iar Michael să vadă ce se petrece cu Lucifer şi plin de teamă a dus vestea lui Dumnezeu, că Lucifer îşi construieşte tronul său personal.
Tatăl ceresc a spus:
– Du-te şi spune-i lui Lucifer să-şi smulgă inima din piept şi Eu îi voi da o inimă nouă şi luminoasă. Dacă el vrea să facă aceasta adu-l la mine. Dacă nu vrea, poate să aibă tronul său, dar nu în Cer. Pune mâna pe sabie şi izgoneşte-l din Cer!

Şi precum a zis Dumnezeu Tatăl, aşa a fost .
Acestea toate Michael i le-a spus lui Lucifer, dar el avea mulţi îngeri de partea lui şi nu mai voia o inimă nouă. Atunci îngeii au încetat să mai cânte. Voci stridente s-au auzit strigând deodată. A început să bată un vânt puternic, să se ridice trombe de flăcări şi să tune în Cer: Michael a apucat sabia lui cerească. Din ea au scânteiat fulgere. Cu o voce puternică a strigat:
– Cine vrea să rămână credincios lui Dumnezeu să treacă de parte mea!
 
Dar Lucifer strigă şi el:
– Cine vrea să vină cu mine în noul cer, să vină la mine!
Atunci se împărţiră îngerii în două cete. Deasupra erau cetele lui Michael, dedesubt erau cetele lui Lucifer. Michael a lovit cu sabia lui de fugere în bolta cerului. Acesta se crăpă, se crăpă, şi se făcu o spărtură adâncă. Lucifer şi îngerii săi încercau să se apere şi să lupte; nu voiau afară, în întuneric.
Dar Dumnezeu nu-i mai îngădui în lumină. Atunci au pălit culorile frumoase de pe straiele lor şi din degetele lor au crescut copite. În faţa sabiei lui Michael s-au prăbuşit din Cer afară, în adâncuri, urlând tare, şi Lucifer odată cu ei. 

De atunci există o lume întunecată în adâncuri. Spiritele lor au făcut acolo propria lor lumină printr-un foc mic deoarece le îngheţau labele. Dansau în jurul foculeţului, care cu timpul s-a prefăcut într-un foc mare. Iar tronul, pe care l-au făurit pentru Lucifer l-au aşezat în mijlocul focului ca să aibă întotdeauna căldură.
Sus, Michael a închis borta din Cer, unde a rămas totuşi un semn.

Traducere libera după Iacob Streit

sursa
http://waldorf-educatie.ro/povestea-lui-lucifer/

Moscheia Al-Aqsa, cel de-al treilea loc sfant al Islamului si ridicarea Celui de-al III-lea Templu al evreilor

Moscheea lui Omar se va darama dupa cum proorocirile spun tocmai pentru a lasa drumul liber reconstructiei celui de-al treilea templu. Proorocirile spun ca in acest templu va fi incoronat anticristul.
 La scurt timp dupa Revelionul 2010, o stire plecata din Israel facea inconjurul lumii, generand un val de emotii si temeri, mai ales in randul crestinilor si musulmanilor: este vorba despre ridicarea unui jertfelnic iudaic in orasul Mitzpe Ierihon si rostirea, pentru prima data dupa 2000 de ani, a unei binecuvantari specifice.
Acest act se adauga altora desfasurate in ultimile doua decenii, care urmaresc ridicarea Celui de-al III-lea Templu al evreilor.
Daca pentru multi crestini evenimentul de la Mitz Ierihon si celelalte despre care vom vorbi inseamna adeverirea apropierii implinirii profetiei din Apocalipsa referitoare la venirea Antihristului, pentru musulmani toate acestea trezesc temerea distrugerii Moscheei Al-Aqsa, cel de-al treilea loc sfant al Islamului.



Stirea despre bulversantul eveniment petrecut la inceput de an in Israel a fost transmisa de doua site-uri rusesti :newsru.com si sedmitsa.ru, care citeaza NEWSru.Israel. Ce s-a intamplat de fapt? In mica asezare evreiasca Mitzpe Ierihon, situata pe drumul ce leaga Ierusalimul de anticul oras Ierihon, situat in teritoriile palestiniene, membrii “Institutului Templului”, infiintat in urma cu doua decenii in scopul ridicarii Celui de-al III-lea Templu al evreilor, au cladit un jertfelnic cu o inaltime de 4 metri, cu o lungime si o latime de cate 6 metri. Jertfelnicul a fost realizat din pietre adunate din desertul Iudeei, din locuri necalcate de om, conform prescriptiilor Iudaismului. Pietrele au fost prelucrate fara a fi folosit fierul si au fost incleiate cu un material special din nisip adus din craterul Ramon si un bitum din acelasi desert al Iudeei. Acest “clei” este rezistent la temperaturi ridicate, nu acumuleaza caldura, fapt ce permite mentinerea unui foc constant. Crearea jertfelnicului a coincis cu ziua in care, conform traditiei iudaice, a fost distrus primul Templu si Cel de-al II-lea Templu al evreilor.

Pasi evidenti pe drumul ridicarii Templului

“Institutul Templului” mentionat mai sus si colaboratorii sai au mai reconstituit pana in prezent in jur de 70 de elemente care vor fi folosite in viitorul Templu. Printre ele, harpa de aur a regelui David, cele doua vase de aur care vor fi puse pe masa de aur din altarul Kodesh al Templului, semisfesnicul cu trei brate din aur, jertfelnicul de aur pentru arderea tamaiei, chiuveta de arama, masa de aur si hainele marelui preot, iar de curand a inceput constructia pietrei de altar. Cand aceasta va fi finalizata, va fi transportata pe Muntele Templului din Ierusalim, urmand imediat reinoirea serviciului divin.


 
Mai trebuie spus ca pentru ridicarea Celui de-al III-lea Templu au fost colectate fonduri banesti importante, a inceput confectionarea a 120 de costume pentru preotii selectati din randul familiilor descendentilor vechilor preoti ai Templului, s-au strans meteriale de costructie in Israel si SUA si, bineinteles se fac incercari pentru reorganizarea Sinedriului, forul superior evreiesc in domeniul religios si legislativ, format din 23 de mebrii, care a fost dizolvat in anul 358 d.Hr. La toate acestea se adauga macheta la scara 1:60, replica a Templului lui Solomon, cu un sistem hidraulic care permite ridicarea cladirii-sanctuar plasata in mijlocul complexului muzeal Aish Ha Torah Yeshiva din Ierusalim, chiar langa Muntele Templului, in care vizitatorii pot vedea indeaproape replicile Menorei, Altarul Interior sau Chivotul Legii.

Temeri, apostazie, dileme smerenie si rugaciuni
 
Temerile crestinilor referitoare la ridicarea Celui de-al III-lea Templu au fost exprimate de Cuviosul Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai iubiti parinti athoniti, trecut la Domnul in anul 1994, care inaintea chemarii la ceruri spunea: “Situatia este infricosatoare!...S-a inceput apostazia, a ramas doar sa vina fiul pierzarii...Crestinii vor indura o mare prigoana...Este evident ca oamenii nu inteleg ca acum traim semnele vremurilor de pe urma si ca peceatea Antihristului devine o realitate.



Semnul ca se apropie implinirea proorocirilor va fi daramarea Moscheei lui Omar din Ierusalim”. Cuvintele parintelui sunt reluate astazi si reproduse pe toate site-urile pe care se comenteaza problema Celui de-al III-lea Templu. Teama distrugerii Moscheei Al-Aqsa este impartasita si de Sheikh Raad Salah, liderul aripii de nord a Miscarii Islamice din Israel, care crede ca prim-ministrul in functie al Israelului, Binyamin Netanyahu, ar incerca sa reconstruiasca Templul pe ruinele moscheei amintite: “Netanyahu este pe cale sa construiasca falsul Templu...Pericolul asupra Ierusalimului si Moscheei Al-Aqsa este tangibil si imediat. Ne asteptam la surprize mortale care pot rani Ierusalimul si Moscheea Al-Aqsa in principal”, declara de curad acesta. Iata o situatie tulburatoare: religia evreilor le cere acestora sa reconstruiasca Templul, ca parte din planul divin pentru salvarea poporului evreu si a intregii lumii, crestinii se tem de sosirea vremii Antihristului, iar musulmanii plang deja posibila distrugere a celui de-al treilea lor loc sfant. Traim cu adevarat ceasurile de pe urma ?



Cine si cum va rezolva problema ? Pana la raspunsul pe care il asteptam sa ne rugam cu smerenie la Domnul, Singurul care stie mersul vremii si al vremurilor. Amin.

Sursa : www.Gardianul.ro
http://carareauniversului.blogspot.ro/2010/01/proorociri-in-curs-de-adeverire.html 

Legiunea de Argint - Silver Legion

Silver Legion - Legiunea de Argint este o grupare de luptători celeşti care nu au corpuri materiale fizice, ei acţionând în dimensiunile superioare (4D şi 5D).
Tanaath este reprezentanta acestei Legiuni pentru planeta noastră, ea însăşi facând parte din această organizaţie. Ea subliniază că Legiunea de Argint nu are nici un corespondent pe planeta Pământ, nu are nicio legătură cu vreo organizaţie existentă fizic pe Pământ, fie ea şi politică.

În cele ce urmează vă oferim câteva detalii în legătură cu activitatea Legiunii de Argint, aşa cum au fost furnizate de Tanaath.

În acţiunile de luptă, uneori sufletul este atât de rănit încât începe să-şi piardă coerenţa şi să arate ca un fel de şvaiţer (branză gen caşcaval cu găuri), sau ca o împletitură dezlânată. Asta poate apărea în percepţie umană ca fiind o gravă rănire - pierderea unor membre, sau a unor părţi ale corpului, răni foarte mari, etc.
Aceste fiinţe individuale nu-şi mai pot menţine existenţa în această lume datorită acestor pierderi majore. Ele se întorc la Sursă (Dumnezeu). În realitate, nimic nu moare niciodată în mod permanent şi definitiv. Aceşti "morţi" se odihnesc în Sursă (Dumnezeu) până când se refac complet toate rănile, iar apoi ei se nasc din nou printre oameni.
Un vindecător cu har care este dornic să le ofere ajutorul său sub formă de energie, poate să dea acestor suflete rănite cantitatea necesară de energie care să îi vindece, în acest fel ei rămân în această lume fără să se întoarcă pentru odihnă la Dumnezeu (Sursă).
Această vindecare trebuie să aibă loc întrun anumit moment, foarte precis. Şi este nevoie de o mare cantitate de energie, şi de aceea reptilienii nu fac aşa ceva, pentru că ei sunt foarte egoişti şi consideră că efortul este prea mare, şi nu îşi pot permite să cheltuiască atâta energie.
Noi însă, cei din Legiunea de Argint, dispunem de o energie colosală, pentru că am transcens egoismul şi suntem orientaţi spre a ajuta pe toţi cei care merită aceasta. Această orientare elevată a noastră face ca să avem acces la surse de energie imense.
Trebuie să vă spun că avem atâta energie încât am putea să re-aducem din morţi pe fiecare membru al Legiunii, de câteva ori la rând!
Un suflet alege dacă vrea să fie vindecat astfel. Dacă nu vrea, atunci el se poate odihni în Sursă. Dacă acceptă vindecarea, atunci el revine printre noi ca fiinţa pe care noi o cunoşteam înainte. Energia pe care o dăruim acţionează timp de câteva săptămâni cât durează vindecarea. Doar 0,01 % din cazuri refuză vindecarea şi vor să se odihnească în Sursă.
Draco reptilienii nu se vindecă. Pentru că, datorită egoismului lor, ei sunt mai mereu lipsiţi de energie. Acesta este motivul pentru care ei doresc să pună stăpânire pe această planetă - este pur şi simplu o resursă pe care vor să o exploateze. Ei nici măcar nu pot să conceapă că Universul este de fapt o abundenţă de energie!

 Tanaath ţine să specifice că asaltul împotriva acelor nave reptiliene care se aflau lângă cubul imens din spaţiu, nu s-a făcut cu nave cosmice. Legiunea dispune de anumiţi membri care sunt foarte foarte mari şi pot să reziste în spaţiul cosmic fără niciun fel de protecţie suplimentară (cel puţin un timp limitat).

Aceşti membri şi-au făcut datoria cu succes în această confruntare cu reptilienii. Aliaţii din dimensiunea a 5-a au comentat evenimentul foarte plastic cu expresia "pisicile care au năvălit la petrecerea şoarecilor"!

În încheiere vă oferim unele amănunte despre Tanaath, aşa cum se găsesc ele pe pagina silverlegion.org

"Sunt un om care trăieşte aici pe Pământ. Aşa că da, uneori răcesc, şi am limitări inerente pe care fiecare dintre voi le resimţiţi în această lume. Cu 32 de ani în urmă m-am născut întro familie de care deja aparţineam prin câteva încarnări trecute.
Ca fiecare dintre voi care sunteţi în această dimensiune fizică, am trecut prin ceea ce se numeşte Vălul Uitării şi mi-am pierdut amintirile despre cine eram înainte de a învăţa să vorbesc omeneşte.
Mi-am recăpătat memoria cu ocazia unui eveniment la vârsta de 16 ani. Nu a revenit totul dintr-odată, dar atunci a revenit o mare parte a amintirilor. Următorii ani i-am petrecut în ceea ce poate fi numită o a doua adolescenţă pe măsură ce am căpătat acces la amintiri despre trecutul meu spiritual.
Recunosc că o mare parte a acelor ani am petrecut-o în acţiuni prosteşti - dar tinerii au această prerogativă de a fi adesea cam prostuţi... Asta face parte din modul de a învăţa să fim adulţi responsabili. Aceşti ani plini de acţiuni penibile din partea mea, m-au învăţat multe. Am învăţat ce sunt în realitate, şi - mai important - ce NU sunt.
Ca majoritatea dintre noi, a trebuit să-mi croiesc drum prin viaţă ca toţi ceilalţi. Asta a însemnat că am fost la şcoală şi că am avut o slujbă. Am dus o viaţă dublă: eram activă în tărâmul spiritual, dar aveam şi o viaţă obişnuită, ca toţi ceilalţi.
Asta m-a stresat destul de mult, pentru că pe tărâmul spiritual ajung mai ales noaptea când corpul fizic se odihneşte, şi uneori nu reuşesc să mă odihnesc suficient.
În plus, unii prieteni şi membri de familie mi-au făcut "zile fripte" pentru că cunoşteau activitatea mea spirituală dar nu o puteau înţelege pentru că nu se potrivea cu convingerile lor personale.
În această privinţă nu pot face mare lucru. Acestea sunt experienţele mele, şi nu sunt ceva ce aş fi învăţat de la o altă persoană sau din cărţi. Dar aceste experienţe nu le pot impune altor oameni, nu pot forţa pe nimeni să simtă ceea ce simt eu.
Sunt norocoasă, totuşi, pentru că mama mea, sora mea şi cei mai apropiaţi prieteni cu toţii ştiu cine sunt şi mă acceptă aşa cum sunt.
Sunt perfect conştientă de esenţa mea non-fizică, încă de la acea trezire de acum 16 ani. Nu-mi place să folosesc termenul "eu superior", pentru că nu văd că acest corp fizic ar fi ceva separat de esenţa spirituală, ci mai degrabă este o extensie a Sinelui.
Există anumite limitări care ne sunt impuse aici în lumea fizică, unele naturale, altele impuse pentru protecţia noastră (aşa mi s-a spus); aceste limitări fac ca să nu pot aduce întreaga cunoaştere din domeniul spiritual aici în planul fizic.
Metoda pe care o folosesc ca să am acces în tărâmul spiritual (în somn), îmi permite să fiu foarte eficientă acolo, dar adesea trebuie să depun eforturi mai mari ca să îmi amintesc în starea de veghe cum am acţionat acolo. La voinţă pot să am acces la anumite informaţii, dar trebuie să ştiu foarte clar ce mă interesează ca să le pot obţine.
Comunic telepatic foarte bine cu fratele meu Shazier, şi cu alţi câţiva membri ai Legiunii de Argint. Pot comunica cu majoritatea fiinţelor ne-încarnate, dar cu unii comunicarea este foarte clară. Este vorba de garda mea de corp (care a ales el însuşi să mă protejeze) şi cu comandanţii Legiunii de Argint.
În ce priveşte implicarea mea în Legiunea de Argint, sunt unul dintre membrii fondatori. Fac parte dintr-una dintre cele două grupări de luptători care au fuzionat formând Legiunea de Argint, împreună cu Ekutalish (şeful vindecătorilor). Moro şi Akara erau conducătorii celeilalte grupări. Rolul meu în organizaţie este să supraveghez administrarea în tărâmul nostru, uneori ofer învăţături celorlalţi, şi am îndatoriri diplomatice cu alte organizaţii şi specii (atât din dimensiunile superioare, cât şi cu oamenii de pe Pământ).
Unii consideră că ceea ce fac eu aici pe site-ul SilverLegion.org este "channeling", deşi eu nu consider asta. Majoritatea informaţiilor le primesc de la mine însămi, şi de la ceilalţi membri care mi le transmit. În unele cazuri, informaţiile vin din directa mea participare la evenimente, deşi nu particip cu corpul fizic. Pentru mine, conversaţia cu Shazier, Itachi (şeful comunicaţiilor) şi Ndano nu este prea diferită de o conversaţie faţă-în-faţă cu alţi oameni de pe Pământ.

Legiunea de Argint îşi are sediul pe un tărâm spiritual. Tărâmurile spirituale sunt cealaltă parte a Universului şi sunt paralele cu dimensiuneă fizică. De exemplu, planul Astral este tărâmul spiritual pentru realitatea fizică de pe Pământ.
De exemplu, noi cei din Legiunea de Argint ne putem manifesta în dimensiunea a 4-a, iar fiinţele din dimensiunea a 4-a se pot manifesta pe tărâmul nostru.
În acest fel noi interacţionăm atât cu Consiliul Andromeda, cât şi cu reptilienii cu care ne luptăm.
Majoritatea dintre noi nu ne putem manifesta în realitatea fizică a dimensiunii a 3-a de pe Pământ, deşi o putem face pe alte planete fizice (din anumite motive). Probabil că pe Pământ există impusă o limitare artificială - pentru protecţia noastră, dar nu ştiu cine a instituit-o.

Noi, cei din Legiunea de Argint, ne-am organizat cu scopul de a ajuta la eliberarea planetei Pământ şi a celorlalte planete ocupate de reptilieni. Atunci când vom realiza toate acestea, ne vom analiza organizaţia şi vom decide dacă mai este sau nu nevoie de noi. Aşa cum am privit noi în viitor, se pare că va mai fi nevoie de noi, nu atât pentru luptă, cât mai ales pentru scopuri umanitare şi de menţinere a păcii.
Credeţi sau nu, sunt nouă în domeniul "extratereştrilor". Asta datorită unei anumite lipse de înţelegere a mea asupra situaţiei de pe această planetă. Eu experimentez spiritualitatea în mod foarte direct. "Ştiam" cumva în mine însămi că unii extratereştri se manifestau şi în tărâmul spiritual (pentru că am avut de-a face cu ei - mă refer la reptilieni), dar nu am făcut conexiunea că de fapt acele tărâmuri sunt locul de unde vin extratereştrii. Am presupus în mod naiv că alte specii inteligente se află undeva localizate pe o altă planetă fizică, către care noi, oamenii, ar fi trebuit să călătorim graţie unor tehnologii avansate, ca sa îi întâlnim.
Personal am crezut că extratereştrii există şi că ne vizitează, dar aşteptam un fel de dezvăluire oficială înainte ca să îmi permit acceptarea publică a acestora. Partea mea superioară (non-fizică) ştia mult mai multe despre asta, dar conştiinţa mea umană nu făcea legătura între activităţile mele spirituale şi ceea ce se petrece acum, până anul trecut.
Apoi, când mi-am dat seama de realitate, am înţeles totul. Oricum nu prea aveam de ales pentru că Legiunea de Argint tocmai începuse să acţioneze în plan extra-dimensional.
Încă descoperim noi adevăruri în ceea ce priveşte călătoria spaţială, şi interacţiunea cu alte civilizaţii bazate pe spaţiu, şi care se află în alte dimensiuni.

Cea mai mare parte a interacţiunilor prieteneşti le avem cu Consiliul Andromeda şi cu lumile care sunt membre în Consiliu.
Cea mai mare parte a interacţiunilor ne-prieteneşti le avem cu Draco-reptilienii.
Cei numiţi "micii cenuşii" nu sunt deloc luptători şi sunt ca nişte sclavi, aşa că deocamdată îi lăsăm în pace, sau facem ce putem ca să-i eliberăm din sclavie.
Reptilienii din Hidra sunt şi ei aproape deloc luptători. Modul lor de a acţiona este politica şi manipularea, şi nu avem de gând să ajungem în faţa lor cu iatagane de 10 metri! (Noi, luptătorii, preferăm să avem interacţiuni mai directe).
Cunoaştem şi alte organizaţii cum ar fi Comandamentul Ashtar, dar nu suntem implicaţi în niciun fel de relaţii, nici nu suntem aliaţi cu ei.
Avem însă aliaţi pe alte tărâmuri care nu au legătură cu umanitatea, cum ar fi Deriath D'Haar (nu vă faceţi probleme dacă nu aţi auzit de ei, pentru că nici ei nu au auzit de voi).
La această dată, singurul nostru aliat oficial în treburile noastre de pe Pământ este Consiliul Andromeda, şi apreciem aceste relaţii la adevărata lor valoare. Ei deja ne-au demonstrat loialitatea şi ajutorul lor în ceea ce ne priveşte, iar noi sperăm să ne ridicăm la înalţimea aşteptărilor lor."



surse
http://www.silverlegion.org/
http://roaim.de.vu/?a=articles&p=562
http://www.andromedacouncil.com/index.html