EDUCAȚIA SPIRITUALĂ A PĂRINȚILOR

Se spune că atunci când un duh, un spirit, se hotărăşte să vină la trup îşi alege cu multă atenţie viitorii părinţi pe care îi studiază vreme îndelungată şi în funcţie de caracteristicile lor, de legăturile care au existat între el şi duhurile acestora în alte vieţi terestre, îşi programează una sau mai multe din componentele misiunii sale viitoare.
Iată deci, ce face duhul, printre multe alte pregătiri, înainte de întrupare.

Ce fac viitorii părinţi...?

Marea lor majoritate sunt nepregătiţi, din punct de vedere a unei minime educații spirituale, pentru a avea un copil, dar la acest lucru nici măcar nu se gândesc. Ei se concentrează, de regulă, doar asupra nevoilor materiale şi a eforturilor pe care trebuie să le facă ca viitori părinţi în această direcţie.

Asta nu este rău întrucât sunt destul de mulţi cei care nici măcar nu se gândesc la acest aspect şi cred că pot face un copil, sau chiar mai mulţi, fără a avea condiţii minime necesare pentru creşterea lor: un acoperiş deasupra capului, un venit asigurat, condiţii de trai decente. Unii dintre aceştia vor spune legat de acest aspect: lasă că are Dumnezeu grijă de ei. Cred că cei care au spus sau vor spune asta au dreptate dar... numai până la un anumit punct.

Zice o vorbă din bătrâni: „Dumnezeu îţi dă, dar... nu îţi bagă în traistă”.

Asta însemnând că El te ajută (în anumite condiţii bineînţeles) dacă Îi ceri asta, dar nu îţi rezolvă problemele în timp ce tu trândăveşti. Prin urmare, trebuie să te implici activ, benefic în viaţa social-economică, spirituală a comunităţii din care faci parte ca să poţi duce în consecinţă un trai cinstit şi decent necesar creşterii unui copil.

Acestea sunt însă doar unele aspecte de tip material. Însă, neajunsurile, necazurile, suferinţele cele mai mari, sunt legate de faptul că, de cele mai multe ori, viitorii părinţi nu beneficiază de o minimă pregătire spirituală.

Nimic nou sub soare aş spune, din moment ce acest lucru a ajuns să fie o normalitate în lumea în care trăim. Manifestarea carenţelor, la modul general, a ajuns astăzi să fie normalitate, pe când manifestarea virtuţilor divine încet, încet, o anormalitate.
După unii, este paranormal să-L manifeşti pe Dumnezeu.

Prin urmare, normalitatea devine anormalitate şi invers, anormalitatea este privită ca normalitate. Credința în Dumnezeu este privită ca o slăbiciune, iar necredința ca o virtute. Am citit undeva un comentariu ce se dorea înțelept.

El suna cam așa: sunt ateu deci... gândesc. Înseamă oare că noi cei care credem în existența Unicului Creator nu gândim?

Este ridicol. La fel ca și modul în care pune problema persoana respectivă care prin poziția sa dă de fapt dovadă de un rudimentarism extrem.

Depărtarea de Dumnezeu a majorităţii oamenilor a dus la această stare de lucruri, stare care reprezintă de fapt cea mai gravă maladie a timpurilor noastre.

Oameni buni! Haideți să încercăm să nu mai confundăm credința cu religia. Știu că mulți dintre voi au ceva de împărțit cu religiile în general. Nu voi dezvolta subiectul. Vă spun doar că aveți tot dreptul să puneți la îndoială aspectele religioase.

Însă credința în Dumnezeu este altceva.

Nu vă dă nimeni dreptul, din punct de vedere moral, dacă sunteți atei să-i condamnați, săi judecați pe cei credincioși. Nu trebuie să-i urâți pentru asta.

Nu vă dă nimeni dreptul, din punct de vedere moral, dacă sunteți credincioși să-i condamnați, săi judecați pe atei. Nu trebuie să-i urâți pentru asta.

Diferența de esență între un ateu și un credincios este că primul a ales să nu creadă iar cel de al doilea să creadă.

Amândoi însă SUNT OAMENI cu aceleași drepturi și obligații în această lume și în fața lui Dumnezeu.

Disensiunile între credincioși și necredincioși nu fac bine nici unei părți. Și în fața lui Dumnezeu ambele tabere GREȘESC dacă au atitudini de intoleranță.

De la necredinţă, de la rudimentara pregătire spirituală a majorităţii pleacă toate nenorocirile, toate suferinţele în această lume. Şi nu se vor sfârşi decât atunci când lucrurile se vor pune pe făgaşul lor normal şi oamenii vor conştientiza că există Legi superioare tuturor legilor (în marea lor majoritate greşite) după care este guvernată lumea în care trăim, Legile lui Dumnezeu.

Şi în ceea ce priveşte subiectul nostru, cauza multor eşecuri în viaţa de familie este tot nerespectarea Legilor, cu voie sau fără voie, cu știinţă sau fără știinţă.
Ar fi foarte multe de spus în această direcţie, însă în articolul de faţă voi puncta pe scurt doar anumite aspecte esenţiale care ar trebui cunoscute de toate cuplurile, de către toţi taţii şi toate mamele acestei Planete.

Voi începe deci cu începutul drumului pe care ar trebui să-l parcurgem fiecare ca viitori părinți.

Începutul ar trebui să fie cel al rugăciunii intense adresate lui Dumnezeu pentru a ne dărui un copil, pe acela care consideră El că îl merităm. Un copil care să ne ajute în această viaţă să elevăm şi împreună să mai facem un pas pe drumul întoarcerii „Acasă”.

Majoritatea părinţilor credincioşi (că la cei necredincioşi nici nu se pune problema) omit din necunoaştere să facă asta.

Ei se roagă pentru sănătate, pentru realizări materiale, sociale, profesionale dar, pentru un lucru atât de important, nu cer ajutorul lui Dumnezeu.
De-abia după o perioadă de intense rugăciuni ar trebui să vină şi concepţia.

Aici, lucrurile se complică şi mai mult. Cei doi, în majoritatea cazurilor, nu ştiu că actul sexual în sine este sacru şi din acest motiv nici nu îl tratează ca atare, privindu-l de cele mai multe ori doar ca pe o satisfacţie a unor necesităţi fiziologice, ca pe o plăcere carnală.
Este şi aşa ceva, dar mai presus decât asta este, sau ar trebui să fie, o manifestare a Iubirii la cel mai înalt nivel, drept pentru care el ar trebui sacralizat.

Dumnezeu nu trebuie să lipsească în timpul desfăşurării lui, din contră ar trebui conştientizată prezenţa Sa şi asta pentru că, în realitate, actul în sine nu este altceva decât reprezentarea în plan material, terestru, a contopirii celor două principii primordiale: masculin şi feminin.

Toţi bărbaţii din această lume reprezintă principiul masculin, fiind reprezentanţii Tatălui Ceresc, iar toate femeile reprezintă principiul feminin şi prin urmare, sunt reprezentantele Mamei Cereşti.

Actul concepţiei, în mod normal, ar trebui să hrănească nu numai natura inferioară. El ar trebuie să alimenteze cu energii benefice şi natura superioară. Şi toate acestea să se întâmple sub coordonarea normală şi firească a naturii divine.

Dacă energiile emanate în timpul concepţiei, în timpul contopirii celor două principii, hrănesc îngerii, atunci actul respectiv este unul benefic (act sacralizat prin manifestare Iubirii la nivelul naturii superioare şi divine) şi va atrage cu siguranţă la întrupare un duh mai elevat. Dacă însă energiile degajate în timpul desfăşurării acesteia hrănesc lumea întunecată, ele sunt malefice (act nesacralizat - manifestarea Iubirii numai la nivelul naturii inferioare) vor îngreuna venirea la trup a unui duh elevat şi drept urmare şansele venirii unui duh mai puţin elevat vor creşte corespunzător.
Să considerăm că actul concepţiei a avut loc. Ce urmează?

Ei bine, urmează o perioadă decisivă aş putea spune pentru viitorul pruncului şi al părinţilor lui. Perioadă care este tratată de cele mai multe ori, de asemenea, extrem de superficial.

Duhul, după nouă zile de la concepţie, vine şi împreună cu duhurile celor doi părinţi, începe să-şi construiască viitorul trup. Puţini oameni ştiu că în acest timp sunt implementate caracteristicile de bază ale viitorului copil şi că de comportamentul celor doi părinţi depind foarte multe aspecte viitoare legate de sănătatea sa, de relaţiile lui cu tatăl şi mama sa terestră.

În mod normal, pe toată perioada gravidităţii, atât mama cât şi tatăl copilului ar trebui să trăiască în armonie, să se ferească în a intra în vibraţii scăzute, în a rezona cu tot felul de răutăţi ale acestei lumi.

Duhul venit la trup va fi afectat de orice emanaţie malefică venită din partea celor doi. Este unul din motivele aşa-ziselor avorturi spontane.

Duhul nu mai suportă un anumit comportament al viitorilor săi părinţi, al mamei, al tatălui sau al ambilor şi... pleacă pur şi simplu.

În toată această perioadă mama ar trebui să se hrănească corect, adică să folosească alimente naturale, să reducă la minim alcoolul, să se odihnească dormind minim şapte ore pe noapte iar somnul ei să nu înceapă mai târziu de ora 23,00. Fumatul ar trebui oprit în totalitate, la fel şi actul sexual începând cu luna a treia de sarcină (precis îmi voi primi „răsplata” pentru afirmaţiile astea de la multe femei şi mulţi bărbaţi).

În toată perioada gravidităţii femeia şi bărbatul ar trebui să îşi păstreze vibraţiile înalte, între ei să existe pace şi armonie deplină.

În ceea ce priveşte naşterea, mă voi opri puţin asupra ei pentru a încerca să explic unele lucruri extrem de importante, cărora din nefericire nu li se dă de cele mai multe ori niciun fel de importanţă.

Un duh venit la trup trebuie să se nască într-un anumit loc, într-o anumită zi, la o anumită oră, conform planului lui Dumnezeu pentru el, plan care şi l-a asumat cu liberul său arbitru când a hotărât să se întrupeze.

Ei bine, ce fac unele mame mai nou şi chiar îngrijorător de frecvent?
Ştiu că trebuie să nască aproximativ la o anumită dată însă, dintr-o dată, nu mai au răbdare şi grăbesc nașterea. Mai mult, solicită fără niciun motiv serios, întemeiat (cu toate că şi atunci, motivele sunt discutabile) naşterea prin cezariană.

Duhul asistă neputincios la toate astea şi încearcă să facă faţă situaţiei. Destinul finței în cărui trup se află este în pericol, poate fi chiar schimbat.

Uite aşa, dintr-o toană a unei mame care şi-a pierdut răbdarea sau îi este teamă de durerile naşterii, duhul este nevoit să reevalueze situaţia şi să încerce să o compatibilizeze cu propria sa misiune mai mult sau mai puţin schimbată de acum.
Puţine mame ştiu că durerile naşterii ard energiile malefice ale multor greşeli din trecut şi că uneori, prin acest act sacru, scapă de afecţiuni prezente sau viitoare, ce pot duce la îmbolnăviri grave şi foarte grave.

În altă ordine de idei, după naştere există o perioadă de circa un an de zile deosebit de importantă pentru prunc. El trebuie să simtă din plin iubirea celor doi părinţi ai săi, iubire de care are mare nevoie. Simte orice suferinţă a lor, orice gând rău, vorbă rea sau faptă rea prin care ei se manifestă la un moment dat. Toate acestea îl agresează şi uneori, lasă urme adânci din punct de vedere al comportamentului său imediat dar şi viitor.

Un al aspect important este hrănirea pruncului. Un nou născut, în mod normal, ar trebui alăptat cât mai mult timp de sânul mamei sale şi nu „trecut” pe lapte de vacă sau, mai rău, lapte „praf” numai după o lună de viaţă (câteodată chiar mai repede).

Unele mame, carieriste de profesie, nasc și nici nu trece o lună de la naştere că se și prezintă la locul de muncă lăsând copilul în grija bunicilor sau a unei doici.
Altele constată că nu au lapte suficient şi atunci apelează la „variante”. Ultimele au o scuză, dar ar trebui să ştie că dacă nu au lapte suficient sau deloc, undeva au greşit în timpul sarcinii sau înainte de asta.

Primul caz, al mamei care pune cariera sa profesională pe primul loc, constituie o gravă eroare şi urmările nu vor întârzia să apară. Ele se vor materializa, de multe ori, prin îmbolnăviri precoce ale pruncului apoi, neînţelegeri majore care vor apărea în viitor între mamă şi propriul său copil, în special la vârsta adolescenţei.

Copilul, până la maturitate şi chiar şi după aceea, are nevoie de iubirea celor doi părinţi, dar o iubire venită din zona naturii lor superiore şi nu din cea a naturii inferioare. Iar posesivitatea părinților se știe că este foarte des întâlnită.
Oamenii ar trebui să înveţe de la păsări atunci când este vorba de creşterea şi educaţia propriilor copii.

Ca părinţi, avem obligaţia în a-i creşte şi instrui pentru o viaţă decentă, dar mai ales suntem datori faţă de ei cu un lucru deosebit de important: la un moment dat, în jurul vârstei de 20 de ani, trebuie lăsaţi să... zboare.

Ştiu că majoritatea celor în cauză nu vor fi de acord cu asta dar, chiar dacă se vor supăra, le spun că fac o mare greşeală procedând altfel.
Prin atitudinea lor posesivă dovedesc că de fapt nu-şi iubesc copiii la nivelul naturii superioare şi le provoacă astfel dependenţe care vor constitui pentru ei, la un moment dat, un handicap greu de depăşit.

Mai mult, există riscul ca cei care au o personalitate mai puternică să se răzvrătească şi astfel să apară conflicte grave între ei şi părinţii lor. Am întâlnit deseori astfel de cazuri.
Am întâlnit de asemenea destui bărbaţi necăsătoriţi sau femei necăsătorite pentru că nu se pot despărţi de mama, de tata sau de amândoi.

Aici nu este vorba de o Iubire superioară între părinte şi copil, ci de ataşamente păguboase care, în timp, au creat o dependenţă ce va aduce multe deservicii atât părinţilor cât şi copiilor respectivi.
Consider asta o situaţie patologică, nefirească şi ca orice lucru nefiresc, în neconcordanţă cu Legile lui Dumnezeu.

Un alt aspect grav ce intervine des în relaţia părinte-copil este amestecul primului în viaţa fiului sau a fiicei sale, fără să i se ceară ajutorul în această direcţie.
Implicarea unui părinte în noua familie a copilului său, în desfăşurarea vieţii de zi cu zi a acesteia, constituie de asemenea o mare greşeală, multe familii fiind distruse datorită acestei „iubiri” părinteşti.

Ar trebui să ştim cu toţii un lucru esenţial în ceea ce priveşte calitatea noastră de părinţi: copilul pe care îl avem este un dar de la Dumnezeu şi Lui îi aparţine în totalitate.
Nu este un bun al nostru. Nu putem dispune de el după bunul nostru plac. Nu putem să-i îngrădim libertatea de a alege, bineînţeles atunci când el ajunge după cum am mai spus, undeva în jurul vârstei de 20 de ani.

De la această vârstă, dacă îl iubim, atunci trebuie să-i oferim libertate totală. Nu este o simplă teorie. Am aplicat asta cu proprii mei copii şi a funcţionat foarte bine.
Şi asta pentru că, dacă până la acest moment al vieţii copilului nostru nu am reuşit să desăvârşim educaţia lui, nu am reuşit să-l ajutăm să-şi formeze un caracter sănătos, de acum înainte şansele de a mai face asta sunt aproape nule.

El trebuie lăsat să se descurce singur, să se responsabilizeze, altfel îl handicapăm. Va fi o corvoadă pentru noi toată viaţa, iar când vom părăsi această lume, va fi o victimă sigură a capcanelor ei.

Priviţi la aşa-zişii „copii de bani gata”. În aparenţă sunt puternici, sănătoşi „nevoie mare”. În marea lor majoritate (mă refer aici la cei care nu ştiu să facă nimic, nu-şi pot câştiga singuri în mod cinstit existenţa) însă, vor fi mai târziu, când suportul material al părinţilor va dispărea, nişte epave plutind în derivă pe această mare a vieţii.

Aşa că, dragi părinţi, educaţi-vă şi din punct de vedere spiritual înainte de a avea copii şi procedaţi în consecinţă, după ce Dumnezeu vi i-a dăruit. Conştientizaţi că ei aparţin de fapt în totalitate Creatorului, că sunt un dar pentru voi şi în acelaşi timp o mare responsabilitate, atât din punct de vedere material cât şi spiritual. Şi nu uitaţi, iubiţi-i cu toată fiinţa voastră şi când vine timpul, lăsaţi-i să zboare liberi.

Lăsaţi-vă copiii în grija Sa, 

pentru că adevărata protecţie vine întotdeauna de la El.

Ioan
Fundaţia Focul Sacru

http://foculsacru.ro/educatia-spirituala-a-parintilor/

Toate bolile se nasc din incapacitatea de a ierta

Ori de cate ori ne imbolnavim, trebuie sa ne cercetam inima pentru a descoperi pe cine trebuie sa iertam.

„Orice boala se naste din incapacitatea de a ierta pe cineva” si ca „ori de cate ori ne imbolnavim, trebuie sa aflam pe cine trebuie sa iertam.

Louise Hay ne spune ca persoana cea mai greu de iertat este intotdeauna CEA DE CARE TREBUIE SA TE DETASEZI CEL MAI MULT. Iertarea inseamna, printre altele, sa te detasezi, sa uiti. Ea nu are nimic de a face cu acceptarea unui comportament negativ, ci doar cu transcenderea unui anumit atasament. Nimeni nu trebuie sa stie CUM sa IERTE. Noi nu trebuie decat sa NE DORIM sa iertam, dupa care Universul va avea grija de amanunte.

Noua ne este atat de usor sa ne intelegem propria durere. In acest caz, de ce ne este atat de greu sa intelegem ca si EI, cei pe care ar trebui sa-i iertam, au suferit atunci cand au gresit fata de noi? Nu ar trebui sa uitam nicio clipa ca ei au facut cum au crezut ca era mai bine, tinand cont de nivelul lor de intelegere, de constiinta si de cunoasterea lor in acel moment.

Tot Louise Hay ne spune ca daca ne iubim, ne acceptam si NE APROBAM PE NOI INSINE EXACT ASA CUM SUNTEM, toate problemele din viata noastra se rezolva de la sine. In jurul nostru incep sa se produca mici miracole: sanatatea noastra se imbunatateste pe neasteptate, relatiile noastre devin mult mai satisfacatoare, iar creativitatea noastra infloreste din nou. Si toate aceste miracole se petrec fara nici cel mai mic efort din partea noastra.

Iubirea de sine si autoaprobarea, crearea unui spatiu personal in care sa predomine siguranta, increderea si acceptarea – atrag in viata noastra relatii noi, mai pline de iubire, o slujba noua (daca este cazul), o casa noua etc. Ele ii permit chiar si greutatii noastre corporale sa se normalizeze. Oamenii care se iubesc pe ei insisi si propriul lor corp nu comit niciodata abuzuri impotriva fiintei lor, dar nici impotriva altora.

Autoaprobarea si acceptarea de sine in momentul prezent sunt principalele secrete ale declansarii unor schimbari pozitive in fiecare domeniu al vietii noastre.

Iubirea de sine incepe intotdeauna cu renuntarea la orice fel de autocritici.

Autocritica ne blocheaza exact tiparul pe care dorim sa il schimbam. Invers, intelegerea si bunavointa fata de noi insine ne ajuta sa ne ajuta sa ne eliberam de acest tipar mental. Retine: tu te-ai criticat ani la rand, dar nu ai reusit sa schimbi nimic in bine in acest fel Acum foloseste si metoda inversa: aproba-te in tot ce faci si vezi ce se intampla.

Sa va fie de folos!
https://luminasufletuluitau.wordpress.com/2015/04/11/toate-bolile-se-nasc-din-incapacitatea-de-a-ierta/

DEZECHILIBRELE CHAKRELOR

Chakra este un cuvânt sanscrit care înseamnă “vortex” sau “roată”. Chakrele din corpul uman sunt centrii energetici subtili. Misticii hinduşi au numărat sute de mii de chakre în corpul omenesc. Aceasta este foarte asemănător cu sistemul de meridiane folosit în acupunctură şi în terapiile shiatsu. Cu toate acestea,exista 7 centri energetici principali.

Cele 7 chakre majore sunt emiţătoare şi transmiţătoare de energii subtile. Fiecare chakră funcţionează la nivel fizic, emoţional şi spiritual. Echilibrarea lor este cheia sănătăţii şi a stării de bine. Dezechilibrul se poate manifesta în diverse moduri, cu un sentiment general de “ceva nu este în regulă”. Când chakrele sunt curăţate, ele îşi pot îndeplini complet funcţiile, procesează energiile, aduc energie organelor fizice şi corpurilor subtile şi îndepărtează energiile învechite sau stagnante din corp.

Dacă o situaţie stresantă continuă foarte mult timp, chakrele se pot închide. Atunci când corpul fizic trebuie să funcţioneze sub o presiune continuă sau o depresie, chakrele nu se pot roti şi nu pot funcţiona corect, şi devin dezechilibrate sau blocate cu energie veche şi stagnantă,sau in cel mai rau caz se pot invarti in sens invers sensuslui lor natural formand efectul de antichakra, care poate avea efecte dezastruoase.

Curăţarea chakrelor ajută la transformarea emoţiilor negative (şi dăunătoare) precum furia, mâhnirea sau vinovăţia, în energii pozitive. Chakrele sănătoase pot îmbunătăţi “starea de bine” la nivel fizic şi emoţional prin curgerea continuă, împrospătarea şi vitalizarea energiei.

Imaginaţi-vă chakrele ca pe un “sistem de filtrare” care purifică energiile din planul dens, fizic (asociat cu instinctele noastre primare, de natură animală) şi le transformă în energii pozitive ale planului spiritual, conectându-ne cu însăşi Sursa vieţii. Lucrul cu chakrele poate deschide calea spre vindecare, dezvoltare psihică (intelectuală) şi creştere spirituală.

Curăţate, echilibrate şi aliniate, chakrele sunt folositoare tuturor oamenilor care doresc să fie “în lumina reflectoarelor”, cum ar fi agenţii de vânzări, actorii, personalul media, etc. Oamenii foarte charismatici, precum celebrităţile, au chakrele foarte echilibrate şi dezvoltate.

1.Chakra RĂDĂCINĂ (Muladhara)

Este poziţionată foarte aproape de coccis. Este colorată în roşu şi este asociată cu pasiunea, vitalitatea, dorinţa şi energia. Această chakra se învârte, conferindu-ne puterea de a înfăptui (a realiza). Dezechilibrul ei se poate manifesta printr-o stare de boală fizică şi emoţională, anorexie sau lăcomie (aviditate). O persoană cu o Chakra Rădăcină sănătoasă este flexibilă şi capabilă să se adapteze schimbărilor, este echilibrată şi rămâne ancorată în timpul schimbării.

Poţi vindeca Chakra Rădăcină preluând controlul asupra destinului tău şi luând singur deciziile. O Chakra Rădăcină contractată (rigidă) se poate manifesta printr-o atitudine conservatoare, idei (credinţe) rigide, ură, prejudecăţi şi atitudini meschine care ne conduc viaţa.

De fiecare dată când ne cerem dreptul la viaţa pe care o dorim, vom vindeca Chakra Rădăcină. Conştientizează că ai dreptul la bucurie, fericire, sănătate, şi la o existenţă creativă! Nu ai nevoie de aprobarea altcuiva pentru a lua hotărâri (decizii) care te vor conduce la fericire, securitate şi la bucurie!

Din punct de vedere fizic, dezechilibrul la nivelul acestei chakre conduce la probleme ale picioarelor, rectului, coccisului, ale sistemului imunitar, ale organelor reproducatoare masculine si ale prostatei. De semenea persoanele cu dezechilibre la nivelul chakrei radacinii pot dezvolta in timp artrita degenerativa, dureri ale genunchilor, sciatica, tulburari de alimentatie si constipatie.

Din punct de vedere emotional dezechilibrul de la nivelul acestei chakre conduce la griji privitoare la nevoile de baza pentru supravietuire: bani, adapost, mancare, posibilitatea de a asigura “traiul de zi cu zi”.

Atunci cand aceasta chakra este echilibrata, ne simtim sustinuti, in siguranta, impamantati.

2. Chakra SACRALĂ (Swadishtana)

Este poziţionată în jurul osului pubian. Este colorată în portocaliu şi este asociată cu bucuria şi sociabilitatea. Acesta este centrul intimităţii, al sexului, al reproducerii creative. Funcţia acestei chakre depinde de cât de bine avem grijă de noi înşine. Trebuie să ne cunoaştem limitările, pentru a putea folosi această energie atât pentru activităţile zilnice, cât şi pentru a ne proteja în timpul perioadelor stresante. Corpul are nevoie să fie reîncărcat continuu, pentru a ne putea baza pe el la nevoie. Dacă această chakra nu este reîncărcată, ea va apela la toate celelalte chakre pentru a se umple şi în final va seca (va goli) întreg corpul de energie. Află-ţi limitele de energie! Poţi să-ţi risipeşti energia intrând în contact cu oameni sau situaţii neplăcute. Aflând cum îţi consumi energia, poţi face alegeri mai bune în legătură cu modul în care-ţi consumi timpul.

Dezechilibrul acestei chakre se poate manifesta prin inhibiţie sexuală sau inabilitatea în intimitate. Chakra Sacrală controlează apetitul pentru mâncare, sex şi plăcere. Dacă vom risipi prea multă energie, vom “arde” energii necesare altor sisteme din organism. Dacă păstrăm prea multă energie, vom deveni obsesivi în legătură cu ceea ce nu putem să avem. Echilibrul între controlul şi consumul acestei energii este cheia care va menţine această chakră puternică şi sănătoasă.

Din punct de vedere fizic dezechilibrul acestei chakre conduce la probleme sexuale, ce implica infertilitatea, probleme urinare, disfunctii renale, probleme al soldurilor, ale zonei pelviene si durere in zona lombara.

Din punct de vedere emotional dezechilibrul acestei chakre conduce la aparitia temerilor legate de implicarea in relatii sentimentale, de exprimarea emotiilor, lipsa capacitatii de a ne distra, de a fi creativi. Apar de asemenea frici legate de impotenta, tradare si dependente de orice fel.

Atunci cand aceasta chakra este echilibrata, avem curajul de a ne asuma riscuri, devenim creativi, suntem capabili sa ne implicam in relatii noi, suntem pasionali si avem o sexualitate puternica.

3. Chakra PLEXULUI SOLAR (Manipura)

Este poziţionată chiar mai sus de ombilic. Este colorată în galben şi este asociată cu inteligenţa, claritatea, fericirea şi creativitatea. Este chakra puterii personale. Dezechilibrul acestei chakre se poate manifesta prin sentimentul de descurajare, incertitudine, neputinţă, sau prin nevoia de a-i controla pe ceilalţi sau de a controla toate evenimentele. Această chakra este centrul identităţii personale.

Chakra Plexului Solar guvernează toate aspectele ego-ului şi personalităţii, inclusiv simţul nostru de auto-apreciere şi de identitate personală. Ea influenţează puterea personală şi libertatea de decizie. Această chakră reglează puterea voinţei în legătură cu diversele situaţii şi oameni.

Dezvoltarea puterii personale vine din sentimentul a “cine suntem cu adevărat”. Această putere se poate ivi din orice situaţie şi ne ghidează prin complicaţiile vieţii, complicaţii care ne ajută să evoluăm şi să ne maturizăm. Ea înfloreşte (se dezvoltă) atunci când suntem “cu picioarele pe pământ”. Fără provocările vieţii, fără opoziţia şi rezistenţa din partea celorlalţi, determinarea noastră interioară nu se poate dezvolta. Numai astfel ne putem dezvolta puterea personală.

Sinele nostru adevărat este o parte din noi care este mereu completă şi nedivizată. Nu este afectat de durere, pierderi sau traume dacă ne cunoaştem cu adevărat. Această conştientizare a meritelor noastre, stima, auto-aprecierea şi cunoaşterea adevăratelor noastre puteri, ne fac să radiem lumina şi să strălucim în viaţă.

Din punct de vedere fizic dezechilibrul acestei chakre conduce la aparitia problemelor digestive, disfunctii ale ficatului, oboseala cronica, hipertensiune arteriala, diabet, ulcer, afectiuni ale pancreasului si ale vezicii biliare, boli ale colonului.

Din punct de vedere emotional dezechilibrul acestei chakre se manifesta prin scaderea stimei de sine, autocritica, frica de respingere, nemultumire legata de aspectul fizic.

Atunci cand aceasta chakra este echilibrata experimentam respectul de sine si auto-compasiunea.

4. Chakra INIMII (Anahata)

Este poziţionată în mijlocul pieptului, lângă inimă. Este colorată în verde şi este asociată cu vindecarea, echilibrul, armonia, grija şi blândeţea. Este punctul central al sistemului chakrelor şi este crucial în păstrarea echilibrului.

Dezechilibrul Chakrei Inimii se poate manifesta prin neputinţa de a oferi/primi iubire, dependenţa de alte persoane, depresie şi altfel de relaţii disfucţionale. Chakra Inimii înfloreşte prin bucurie, încântare, deschidere, împărtăşire, atingere şi conexiune. Se contractează prin durere, pierderi şi traume.

Mesajul Chakrei Inimii este acela de a-i accepta pe ceilalţi aşa cum sunt şi de a-i iubi necondiţionat, pentru că suntem cu toţii uniţi cu Viaţa.

Ne vom proteja inimile dezvoltându-ne dragostea pentru noi înşine, dragoste care se reflectă în stabilirea unor legături “de inimă” sănătoase şi prin cunoaşterea a cine şi ce suntem cu adevărat, spre binele nostru cel mai înalt. Odată ce ne-am creat o astfel de protecţie pentru inimile noastre, dezvoltăm inocenţa şi puritatea Inimii însăşi. Vom putea apoi vedea puritatea şi frumuseţea fiecărei fiinţe binecuvântate prin Viaţă.

Din punct de vedere fizic dezechilibrul aceste chakre provoaca aparitia astmului, problemelor cardiace, pulmonare, ale sanilor, ale sistemului limfatic, dureri in zona cervicala, ale umerilor si ale bratelor.

Din punct de vedere emotional dezechilibrul acestei chakre se manifesta prin probleme sentimentale: manifestarea unei atitudini sufocante in cadrul relatiei, gelozie, abandon, furie, frica de singuratate.

Atunci cand aceasta chakra este echilibrata experimentan veselie, multumire, iubire si compasiune, iertare si incredere.

5. Chakra GATULUI (Vishuda)

Este poziţionată în locul unde gâtul se uneşte cu pieptul. Este colorată în albastru sau turcoaz şi este asociată cu prietenia, loialitatea, deschiderea şi comunicarea sinceră.

Chakra Gatului ne dă putere să ne exprimăm pe noi înşine la orice nivel. Pentru a onora acest dar, trebuie să ne exprimăm, în mod conştient, cu claritate şi integritate. Chakra Gatului este poarta către sferele spirituale înalte. În cunoaşterea ezoterică ea este cunoscută sub numele de “Gura/Vocea/Cuvântul Lui Dumnezeu” (“Mouth of God”) şi este locul unde energia spirituală înaltă este canalizată în corp. Această infuzie de energie se concretizează atunci când mintea este liberă şi spiritul este deschis.

Chakra Gatului se poate închide în urma sentimentelor de durere sufletească, sentimente neaşteptate de frică şi furie, abuz emoţional şi fizic, necinste, bârfă, clevetire şi a oricăror forme de abuz cu substanţe care trec prin gât, provocându-i daune, inclusiv alcool, tutun, droguri, medicamente (chimice) sau insaţiabilitate alimentară. Toate acestea împiedică energiile care curg de la chakrele situate inferior către Chakra Frunţii şi Chakra Coroanei.

Din punct de vedere fizic dezechilibrul la nivelul acestei chakre conduce la probleme ale glandei tiroide, inflamarea gatului, laringita, disfunctionalitati ale articulatiei temporo-mandibulare, infectii ale urechii, probleme faciale (incluzand barbia, obrajii, buzele si limba), dureri ale gatului si ale umerilor.

Din punct de vedere emotional dezechilibrul chakrei gatului produce anxietati legate de comunicare, atat scrisa cat si vorbita. Apare frica de a fi lipsit de putere si optiuni.

Stim ca aceasta chakra este echilibrata atunci cand ne putem exprima liber, suntem sinceri si totusi fermi si suntem de asemenea buni ascultatori.

6. Chakra FRUNŢII sau Al III-lea Ochi (Ajna)

Este poziţionată în mijlocul frunţii, în punctul celui de-al treilea Ochi. Este colorată înindigo şi este asociată cu meditaţia, un nivel înalt de intuiţie şi auto-conştientizarea.

Această chakră ne furnizează energie pentru a experimenta gânduri/idei concise şi clare. Este centrul pentru maturitatea psihologică şi pentru principiile etice şi filosofice. Când este activată complet, această chakră stimulează ambele emisfere ale creierului. Emisfera dreaptă controlează intuiţia şi activitatea creativă. Emisfera stângă controlează gândirea raţională şi analitică. Atunci când cele două emisfere lucrează împreună, se formează o imagine armonioasă asupra realităţii, care constă în gândire logică, imaginaţie şi intuiţie. Chakra Frunţii este puterea minţii de a crea realitatea noastră la nivel fizic, emoţional şi mental. Este acea parte a minţii unde ne transformăm vieţile, unde ne încărcăm cu vitalitate şi de unde ne conducem visele.

Chakra Frunţii ne ajută să ne trezim mintea şi să ne întrebăm dacă ceea ce gândim este adevărat sau fals. Pentru a activa complet această chakră este necesar să ne examinăm cu adevărat ideile auto-limitatoare, care ne mărginesc valoarea (devenirea). Scopul ei spiritual ne poate conferi înţelepciune, imaginaţie, intuiţie şi cunoaştere. Pe măsură ce extragem adevărul din experienţele vieţii noastre, vom dezvolta această chakră şi ne vom dezvolta (întări) spiritul.

Este important să nu ignoraţi celelalte chakre şi să nu vă concentraţi numai pe dezvoltarea Chakrei Frunţii. Dacă veţi face astfel, vă veţi simţi în dezechilibru, dezancoraţi şi chiar deziluzionaţi.

Din punct de vedere fizic dezechilibrul acestei chakre conduce la aparitia durerilor de cap, problemelor oftalmice (precum vederea incetosata sau oboseala la nivelul ochilor), probleme ale sinusurilor, convulsii, pierderea auzului, disfunctii hormonale.

Din punct de vedere emotional dezechilibrul chakrei ochilor se manifesta prin probleme legate de reflectia interioara, prin incapacitatea de a ne infrunta temerile, prin refuzul de a invata din experientele altora. Persoanele cu dezechilibre la nivelul acestei chakre traiesc de multe ori intr-o lume a lor, plina de iluzii.

Atunci cand aceasta chakra este echilibrata putem face o distinctie clara intre adevar si iluzie, suntem deschisi catre intelepciune si intelegere.

Lectia acestei chakre este sa vedem imaginea de ansamblu.


7. Chakra COROANEI (Sahashrara)

Este poziţionată pe coroana craniului, aproximativ în acelaşi loc unde copiii au acel “punct moale”. Culoarea cea mai adesea asociată cu acest centru energetic este violet.Această chakră este asociată cu realizarea (cunoaşterea) spirituală, contemplarea în tăcere, adevărul etern şi aspectul cel mai înalt al Sinelui superior.

Chakra Coroanei ne aduce perspicacitate, minte pătrunzătoare, o cunoaştere mai exactă a ceea ce suntem capabili să îndeplinim şi cunoaşterea scopului nostru cel mai înalt. Pentru unii, aceasta poate părea ca o “criză a vârstei a doua”, deoarece iluminarea ne poate conduce la respingerea a ceea ce am fost şi la căutarea a ceea ce dorim să devenim.

Pentru a activa complet Chakra Coroanei, nu este necesar să renunţăm la lume şi la aspectele ei materiale. Scopul nostru trebuie să fie acela de a vedea Spiritul în toate formele vieţii şi de a înţelege că suntem aici, pe Pământ, pentru a fi fericiţi şi pentru a îndeplini năzuinţa sufletului nostru către iubire, pace şi bucurie.

Când ne activăm complet Chakra Coroanei, trebuie să fim odihniţi, liniştiţi şi împăcaţi, pentru a contempla minunile şi misterele Divinului. Prin echilibrarea activităţilor noastre cu căutarea spirituală, vom putea rămâne ancoraţi în viaţa zilnică, aducând adesea vindecarea şi transformarea în moduri subtile lumii noastre înconjurătoare.

Din punct de vedere fizic, dezechilibrul ei conducea la incapacitatea de a invata, sensibilitate la lumina, sunet si mediul ambient.

Din punct de vedere emotional dezechilibrul acestei chakre se manifesta prin aparitia problemelor legate de cunoasterea personala si de nevoia unei puteri mai mari. Dezechilibrul apare datorita gandurilor rigide legate de religie si spiritualitate, experimentam o stare constanta de confuzie, datorita prejudecatilor si a fricii de instrainare.

Atunci cand aceasta chakra este echilibrata, traim in prezent si avem o mare incredere in ghidarea noastra interioara.

Lectia pe care aceasta chakra ne-o ofera este sa traim constient

Probabil dupa citirea acestui articol simti ca nu doar o chakra este dezechilibrata sau blocata. Acest lucru se intampla deoarece atunci cand una dintre chakre este blocata, celelalte incearca sa compenseze devenind astfel fie hiperactive fie hipoactive.

Sa va fie de folos,Doamne ajuta!

surse
http://www.reikicenter.ro/bine-de-stiut-despre-chakre/
https://vindecaviata.wordpress.com/2015/02/19/semne-care-arata-dezechilibre-ale-chakrelor/

Privitul la Soare

Aceasta metota practicata de civilizatile stravechi ne poate restabili echilibrul si armonia mintii, corpului si sufletului nostru. Exista mai multe civilizatii stravechi care au sustinut practicarea acestei metode, cum ar fi civilizatia maiasa, egipteana, azteca, tibetana si indiana.

Aceste civilizati au considerat Soarele a fi o adevarat sursa de energie divina care ne poate vindeca de diferite afectiuni.

In cazul in care nu ati auzit de “Privitul la Soare” pana acum, aceasta practica presupune privitul soarelui in timpul orelor de siguranta, adica in prima ora dupa rasarit si in timpul ultimei ore inainte de apus, atunci cand razele soarelui sunt foarte blande, cand nivelul razelor ultraviolete este zero, perioada in care soarele nu ne poate afecta vederea. Aceasta practica presupune si conectarea cu energiile Pamantului, de aceea, aceasta metoda se practica in picioarele goale.

Am putea sa presupunem ca aceasta practica poate provoca daune la nivelul retinei. Cu toate acestea, in cazul in care sunt respectate toate regulile principale ale acestei metode, rezultatele pot fi incredibile.

De ce ar trebui sa practici “Privitul la Soare”?

•Pentru a absorbi energia soarelui prin intermediul ochilor;

•Stimuleaza glanda pineala – energia soarelui trece prin globul ocular si incarca cu energie hipotalamsul, calea catre glanda pineala;

•Stimuleaza activiatea cerebrala, productia de melatonina si de serotonina;

•Te elibereaza de stres si de tensiunea interioara;

•Activarea celui de-al treilea ochi;

•Creste nivelurile de energie;

•Mareste dimensiunea glandei pineale – pe masura ce imbatranim glanda pineala scade in dimensiune. Cu toate acestea, testele efectuate asupra lui Hira Ratan Manek, un medic ce a practicat aceasta metoda o viata intreaga, au demonstrat ca acest barbat in varsta de 70 de ani are o glanda pineala de trei ori mai mare in comparatie cu cea a unui om normal;

•Reduce apetitul, deoarece corpul este hranit de energia soarelui;

•Imbunatateste vederea;

•Deschide canalele energetice Nadis;

Hira Ratan Manek, cunoscut sub apelativul de HRM, traieste hranit doar de energia solara si de apa. Veridicitatea acestui fapt a fost validata stiintifica de catre echipa medicala formata din cercetatori ai Universitatii Tomas Jefferson si ai Universitatii Pennsylvania din Philadephia, acolo unde, in anul 2002, HRM a fost supus unei perioade de observatie de 130 de zile. Rezultatele au uimit lumea medicala. Acestia au descoperit ca celulele gri ale creierului sau se regenereaza, un fenoment inexplicabil pentru o persoana de varsta sa.

Cei care au urmat aceasta practica vreme de mai multi ani, au fost supusi unor examene oftalmologice si nu a fost constata o degradare a globului ocular. Cu toate acestea, este recomandat ca in primele saptamani de practica sa urmati un control oftalmologic, astfel incat sa stiti cat de sigura este aceasta metoda in cazul dumneavoastra. In plus, este important sa fiti impamanteniti in timpul acestei practici, cu scopul de a nu va fi afectata vederea.

Cum se practica aceasta metoda?

Aceasta metoda o poti urma o singura data in viata ta, de obicei, pentru o perioada de 9 luni.

Puteti clipi din ochi, nu este necesar sa aveti o atentie fixa, dar nu aveti voie sa purtati ochelari sau lentile de contact.

0-3 luni – priveste soarele la primele ore ale diminetii, o singura data pe zi, vreme de 10 secunde. Este important sa stati in picioarele goale si sa va aflati intr-o conexiune cu Pamantul. Adauga 10 secunde in plus practicii cu fiecare zi care trece, astfel incat la 10 zile de la inceperea practicii sa privesti soarele vreme de 100 de secunde. La sfarsitul celor trei luni de zile, atingi 15 minute.

3-6 luni – In timpul acestei perioade atingi durata de 30 de minute, iar studiile demonstreaza ca toate bolile fizice incep sa dispara, deoarece razele soarelui au atins deja creierul. Organele vitale sunt dependente de o anumita culoare a soarelui, rosu – rinichii, galben – inima, verde – ficat, etc. Fiecare culoare atinge organele specifice si remediaza eventualele probleme. De aceea, este recomandat sa consumati o dieta bogata in toate culorile.

6-9 luni – de indata ce ai atins 7.5 luni – 35 de minute – foamea scade considerabil. In aceasta etapa organismul tau se hraneste cu energia solara si nevoia de alimente scade.

De indata ce ai atins durata de 44 de minute, este momentul sa te opresti deoarece practica poate deveni periculoasa pentru tine. Cu toate acestea, in aceasta perioada, vreme de sase zile este necesar sa mergi descult, in fiecare zi, vreme de 45 de miunte, pentru a te impamanteni.

In cazul in care alegi aceasta practica, este important sa acorzi o atentie regulilor acesteia, sa dai dovada de precautie si in cazul in care exista aceasta posibilitate, sa ceri sfatul unui expert sausfatul unei persoane care a mai urmat aceasta practica.

Ramai conectat cu natura si nu vei mai avea nevoie de medicamente in viata ta.

http://www.e-dimineata.ro/medota-straveche-a-privitului-la-soare/

NOI CREEM LUMEA ÎN CARE TRĂIM

Foarte mulţi oameni, în această lume, nu au şi nici nu vor să aibe vreo responsabilitate.

Aşa că atunci când tu încerci să le povesteşti celor din jur, chiar oamenilor de ştiinţă, faptul că noi creem această realitate prin intermediul conştiinţei, ei vor spune din start NU. Acesta e răspunsul unor oameni comozi care vor să îşi trăiască viaţa fără să fie responsabili de faptul că contribuie la crearea realităţii în care ei trăiesc.

Deci aceasta a fost o scurtă introducere pe care am dorit să o fac pentru a te preveni asupra unor aspecte înainte de a trece la întrebările propriu-zise. Aşadar, cititorul trebuie să răspundă la întrebarea: de cât de mult adevăr doreşte el să aibe parte în viaţă ? Cel mai teribil adevăr este acela că dumneavoastră creaţi realitatea în care trăiţi.Dar dacă dumneavoastră veţi spune că nu creaţi decât lucruri foarte mărunte, pe care le prind cu mâna şi le mut dintr-o parte în alta, este doar o afirmaţie,… şi într-un anumit context este adevărată, dar alţi oameni au o cu totul altă capacitate de experimentare şi creaţie.

Atunci când ştii că ai această capacitate atunci devii foarte puternic deoarece devii conştient de modul în care o poţi influenţa. dacă pretindeţi că nu sunteţi implicaţi în nici un act de creaţie,atunci înseamnă că trebuie să acceptaţi faptul că sunteţi o victimă, deoarece altcineva a creat un anumit lucru. Dar fizica cuantică ne spune că nu există victime. Noi toţi participăm la crearea realităţii şi a lumii.

Chestiunea e următoarea: dacă puteţi crea lumea atunci de ce nu puteţi face miracole ?Aici apare problema: şi anume dumneavoastră nu sunteţi singurul care creează ceva în acest moment, ci mulţi alţi oameni îşi creează realitatea în acelaşi timp. Dacă toţi ceilalţi, marea majoritate, cred în exact acelaşi lucru, atunci ei creează mai întîi un Câmp de Energie pe care se va susţine viitoarea formă de realitate, care va deveni realitate.Iar dacă tu încerci să crezi că eşti capabil de cu totul altceva, decât restul lumii, atunci apar alte probleme, deoarece câmpul tău de energie nu e la fel de puternic şi intens ca al celorlalţi.

Aşa că ceea ce mi-ai povestit despre lucrul care l-ai aplicat asupra ta, şi ai în localitatea ta o mulţime de oameni care nu cred în aşa ceva, atunci ai avut nevoie de o energie colosală, mai mare decât cea a toţi ceilalţi la un loc, pentru a aduce o anumită formă de realitate în fiinţa ta.Toate aceste manifestări se produc în funcţie de energiile vehiculate, deoarece vorbim aici de intensităţi, magnitudini, nu doar simple teorii. Credinţele fiecăruia sunt cuantizabile prin intermediul energiei câmpului creat, aşa că cu cât sunt mai mulţi oameni care cred în acelaşi lucru (oricare ar fi el), cu atât mai puternic va fi şi câmpul. Dar dacă sunt puţini oameni care cred sau doresc să îşi aducă în viaţa lor o asemenea experienţă, cu atât mai slab va fi şi câmpul de manifestare.

Cu alte cuvinte, dacă o minoritate poate afirma şi arăta celorlalţi că îşi pot crea propria lor realitate, dar restul lumii nu crede aşa ceva, atunci acea minoritate are dificultăţi foarte mari în a-şi atinge scopul.Deşi eu nu am fost crescut în religia creştină, aş vrea să abordez puţin chestiunea miracolelor manifestate de Isus. El a creat pur şi simplu toate acele lucruri despre care se spune că le-a creat. El a făcut acele miracole prin creaţie. Dar întrebarea este: cum a fost posibil ?. Ei bine, în acele vremuri, când oamenii credeau în El ca fiind un Creator, atunci toţi credeau în unul şi acelaşi lucru. Aşa că ei ofereau puterea lor lui Isus şi spuneau creează tu pentru ca noi să putem crede şi să fim de acord. Aşa că toţi erau în aceeaşi linie, toţi credeau in faptul că El putea face miracole şi bineînţeles El le făcea.

Dar lucrul interesant pe care îl mai prezintă Biblia este acela că exista un singur loc în care Isus nu putea face miracole. Este vorba de oraşul său natal. Atunci când s-a întors acolo, a încercat să realizeze un miracol, dar localnicii îl cunoşteau, în mintea lor, ca fiind doar fiul unui dulgher, şi nu puteau crede că el ar putea face miracole. Problema este că atunci când o mulţime de oameni într-un oraş NU CRED că cineva anume poate face miracole, atunci s-a aflat că Isus nu a putut face nici un miracol în oraşul său natal.

Tu, într-un anume fel, vrei sa aduci un miracol la realitate, aşa că tu poţi crea miracole,dar problema este că atunci când eşti înconjurat de oameni care nu pot crede în ceea ce faci tu,este foarte greu să realizezi ceva. Şi ce a făcut Isus ? A mers prin locuri unde majoritatea oamenilor CREDEAU că El poate face miracole. Astfel că, aşa după cum Isus a spus, aşa după cum fizica cuantică afirmă azi, NOI CREEM LUMEA ÎN CARE TRĂIM.Problema cu manifestarea unei anumite creaţii este cât de mulţi oameni sunt de acord cu ceea ce faci.

Interviu cu un reporter roman-Bruce Lipton

La ce trebuie sa renunti ca sa iti implinesti visele

Ca sa fii o persoana prospera si fericita este nevoie sa evoluezi atat personal cat si profesional.

Ne straduim sa cream noi oportunitati din diferite motive : ambitie, bani, influenta, dezvoltarea carierei, noi provocari si asa mai departe.Este natural sa cautam oportunitati si circumstante care ne provoaca si ne forteaza sa fim cea mai buna varianta a noastra.

In timp ce multi dintre noi stim deja lucrurile de care avem nevoie ca sa avem succes- munca grea, ore suplimentare , mai multe responsabilitati- acordam mai putina atentie obiceiurilor de care este nevoie sa ne debarasam astfel incat sa obtinem si sa realizam ceea ce ne propunem.

Ai sa observi ca multe din acele comportamente auto-distructive si obisnuinte sunt rezultatul gandirii noastre, care este probabil cel mai de pretuit lucru al nostru in drumul spre succes, si cea care iti poate oferi cel mai mare avantaj sau.. dezavantaj.

Iata de ce anume este nevoie sa te eliberezi astfel incat sa ai o viata fericita si de succes

1.Scapa de nevoia de a face pe toata lumea fericita

Toata lumea are o opinie despre toata lumea, precisa sau nu. Din pacate, multi dintre noi se focuseaza prea mult pe ce cred ceilalti despre noi. Acest lucru este natural, deoarece ne dorim sa fim acceptati, placuti si apreciati.

Atunci cand faci un efort constient ca sa gasesti succesul in viata ta, vei intalni persoane care se vor impotrivi procesului tau de a evolua din diverse motive cum ar fi invidie, amaraciune, frica sau altceva. Succesul poate scoate la iveala aceste sentimente deoarece nu toata lumea are acest impuls de a schimba circumstantele lor in ceva mai bun. Este important sa nu uiti ca asta nu este problema ta, ci a lor. Nu este treaba ta sa ii faci pe ei fericiti ci sa te faci pe tine fericit pentru ca de aceasta decizie depinde vata ta,nu a lor.

2.Renunta la scuze atunci cand esti responsabil pentru actiunile tale

Exista persone foarte inteligente si talentate care nu vor atinge niciodata succesul in viata lor deoarece nu se vor opri din a inventa scuze si de a-i blama pe altii. Atunci cand apare o oportunitate, trebuie sa cantaresti acea oportunitate din plin si sa tii minte ca doar tu o poti face realizabila. Dand vina pe altii pentru problemele tale si creand scuze nu vei avea niciodata rezultate positive.. niciodata.

Daca suntem onesti cu noi insine, ne vom recunoaste greselile.

3.Uita de greselile si esecurile din trecut

Cu totii am facut greseli in trecut si am esuat la un moment dat in viata noastra, unii mai des ca altii. Trebuie sa ne repetam un lucru cu tarie :

Nu este absolut nimic ce poate fi facut ca sa indreptam toate aceste esecuri din trecut… ce s-a intamplat s-a intamplat.

Credinta ca “ poti judeca viitorul unei persoane dupa trecutul sau “ este un fals care poate fi acceptat ca adevar daca nu suntem atenti.

Viata lui Walt Disney este o rasunatoare poveste americana de success care a creat un imperiu de milioane de dolari. De asemenea, el a fost un esec notoriu si o persoana care facea nenumarate greseli la un moment dat , fiind concediat de un editor de revista si falimentand prima sa companie de animatie.

Steven Spielberg a fost respins de 2 ori de Universitatea Din Sudul Californiei si a fost la o universitate mult mai putin prestigioasa inainte de deveni cel mai faimos regizor din istorie.

Mentioneaza cineva esecurile si greselile acestor persoane? Nu.

Ceea ce te defineste este alegerea ta cu privire la viata ta in ciuda esecurilor.

4.Elibereaza-te de traumele si durerile din trecut
Cateodata cuvantul ”dificultate” nu justifica cu adevarat lucrurile pe care le-am experimentat in trecut. Unii dintre noi am experimentat durere semnificativa si chiar trauma din pricina unor lucruri care ni s-au intamplat.

Atunci cand pastrezi resentimentele si durerile trecutului te blochezi singur in inaintarea catre implinirea dorintelor tale.

Niciodata nu vei imbratisa cu adevarat posibilitatile prezentului sau viitorului fara a te elibera pe tine insuti de gandurile psihologice daunatoare. Desi este posibil sa nu poti uita ceea ce s-a intamplat , poti totusi construi o viata abundenta si plina de succese contrar dificultatilor prin care ai trecut.

Kevin Spacey , bine-cunoscutul si minunator actor , castigator al premiilor Emmy si Oscar sintetizeaza succesul trecand prin trauma si dureri din trecut. Tatal sau a fost un nazist cu norma intreaga care a fost reportat de multe ori ca abuzandu-si propriul copil. De inteles ca Spacey a experimentat traume mentale, emotionale si severe in urma acestui lucru. El a fost atat de distras de actiunile sale incat a preluat numele de domnisoara al mamei sale , taind pentru totdeauna orice legatura care o avea cu tatal sau.

Desi este cu siguranta un exemplu extrem, arata ca rezolvarea oricarei traume din trecut poate trece peste orice.

5.Elibereaza-te de nesiguranta!

La fel ca si alte credinte inradacinate adanc, nesiguranta poate fi greu de depasit uneori, darpoate fi depasita.Acestea fiind spuse, nu te ingrijora de ceea ce spun altii despre tine. Din nou, asta este problema lor, nu a ta.Oricum, oamenii sunt prea mult preocupati cu propriile lor vieti ca sa se gandeasca prea mult la tine.

Daca tu crezi ca esti o persoana puternica, capabila si cu o valoare imensa, nimic din ce gandesc ceilalti nu poate afecta asta… doar daca tu le permiti asta.

Nesiguranta este o stare a mintii, dar la fel este si incapatanarea si increderea. Tine-ti capul sus, crede in tine si si astfel ai mai multe sanse sa primesti respectul din partea celorlalti.

6.Elibereaza-te de gelozie si resentimente

Cine nu a avut la un moment dat sentimente de gelozie sau resentimente?

Da, gelozia si resentimentele sunt sentimente omenesti commune, dar fac parte din cele care te seaca de putere si iti scad energia.

Gelozia si resentimentele sunt ganduri irationale, neproductive care nu aduc nimic pozitiv in viata noastra. Acest lucru este adevarat in special cand dorim sa atingem orice tip de tinta in privinta unui anumit nivel de success. Avand resentimente fata de altcineva din cauza succesului lor sau a realizarilor da dovada de slabiciune in gandire si este contra-productiv.In afara ca ceea ce gandesti despre altul se intoarce la tine.

In loc, incearca sa apreciezi faptul ca ei au reusit aceste tinte personale prin multa munca, determinare si sacrificiu, ceea ce este probabil sa fie adevarat.

Cu totii putem invata de la persoane care au atins succesul in loc sa nutrim sentimente negative. Incearca sa ai relatii cu oameni de succes,cu oameni de la care ai ce invata.

Invata de la cei care s-au ridicat singuri si de la cei care nu te vor invidia niciodata pentru faptul ca iti realizezi visele.

Acestia sunt adevaratii profesori.

Inconjoara-te de oameni care te iubesc ,care iti aduc motivatie si curaj si care te ajuta sa iti atingi scopurile.

Sa iti fie de folos,Doamne ajuta!

Tradus si adaptat de pe http://www.powerofpositivity.com

https://vindecaviata.wordpress.com/2015/03/12/6-lucruri-la-care-trebuie-sa-renunti-ca-sa-iti-implinesti-visele/

Căsătoria spirituală

Pe măsură ce intri pe calea autovindecării şi autodescoperirii, există din ce în ce mai mult potenţial pentru o unire sacră

O relaţie cu sufletul pereche este o explorare a dinamicii egalităţii, a respectului şi încrederii reciproce. Este o relaţie matură şi iubitoare pe plan conştient. Ea cere o comunicare perfectă, care se învaţă în general prin procesul de iertare din cadrul relaţiilor anterioare, mai puţin conştiente.

Într-un anumit sens, toate relaţiile anterioare vă prepară pentru participarea deplină în relaţia cu sufletul pereche. Sufletul pereche nu se poate manifesta, până când nu există cinste şi limpezime în toate relaţiile voastre. Dacă v-aţi părăsit un partener dintr-o căsătorie anterioară sau copiii, pentru a fi cu un nou iubit/iubită, trebuie să suportaţi consecinţele. Nu vă puteţi găsi sufletul pereche, părăsind o altă fiinţă omenească. Trebuie să fiţi corect în toate relaţiile voastre. Trebuie să spuneţi adevărul fără frică, dar cu mare blândeţe şi compasiune. Ceilalţi trebuie să ştie în ce poziţie se află. Trebuie să ştie în ce mod s-a schimbat legământul vostru faţă de ei şi în ce măsură a rămas acelaşi. Vă dovediţi dragostea faţă de ei, prin faptul că nu aveţi secrete, prin dezvăluirea completă a gândurilor şi sentimentelor voastre. Trataţi-i aşa cum aţi vrea să vă trateze ei pe voi, dacă situaţia ar fi invers. Şi, în felul acesta, puteţi merge mai departe, fără să părăsiţi pe nimeni, fără să acţionaţi într-un mod impulsiv şi nepăsător.

Dragostea adevărată pentru o anumită persoană nu rezultă niciodată dintr-un comportament urât faţă de alta. Aceasta nu înseamnă că nu puteţi să vă schimbaţi legămintele. Înseamnă doar să păşiţi în acest proces de revizuire, cu respect şi grijă faţă de celălalt şi, în acelaşi timp, ştiind foarte clar ce vreţi.

Atunci când în viaţa voastră apare partenerul de viaţă, legământul se creează ca ceva de la sine înţeles. Dorinţa reciprocă de a fi unul în prezenţa celuilalt devine demonstrarea continuă şi spontană a legământului unuia faţă de celălalt. Dacă luarea deciziilor – atunci când eraţi cu celălalt partener – era dificilă şi caracterizată printr-o luptă continuă a ego-ului, împreună cu sufletul pereche deciziile se iau fără nici un fel de efort. Fiecare partener respectă şi apreciază pe deplin gândurile şi sentimentele celuilalt, fără să-şi minimalizeze propria experienţă. Există o dorinţă totală de a fi pe deplin prezenţi, de a asculta părerea celuilalt şi de a lua decizii, numai atunci când amândoi simt că totul este clar.

Până când nu vei fi învăţat să-ţi asculţi intuiţiile, nu îţi vei întâlni sufletul pereche. Descoperirea sufletului tău pereche se întâmplă deoarece, lăuntric, eşti direcţionat înspre el/ea. Când vă întâlniţi, recunoaşteţi acest lucru în interiorul vostru. Îl “ştiţi” în fiecare celulă a fiinţei voastre. În momentul recunoaşterii reciproce a partenerului de viaţă, se produce o modificare în esenţa fiinţei. Nu mai trăieşti doar pentru propria ta pace şi fericire. Propria ta pace şi fericire se extind, pentru a include pacea şi fericirea partenerului. Principiile individuale devin mai puţin importante decât cele reciproce. Nu vă mai concentraţi pe cât sunteţi de diferiţi, ci pe ceea ce aveţi în comun. Intraţi într-un nou stadiu al călătoriei vieţii. Unul se manifestă în exterior ca fiind doi şi doi devin unul pe dinăuntru.

„Tu” eşti acum o entitate diferită. E adevărat, încă ai un corp separat, dar până şi separarea trupească începe să se estompeze, pe măsură ce amândoi deveniţi unul şi vă împletiţi în actul dragostei fizice şi emoţionale. Minţile voastre renunţă la nevoile lor separate şi se unesc în dansul ţelului comun şi al înţelegerii fără cuvinte. Prin voi se naşte o nouă fiinţă. Este fructul dragostei voastre şi cel care vă împlineşte cerinţele reciproce. Din unirea voastră apare ceva ce nu a putut fi realizat până acum. Legătura voastră face ca acest lucru să fie posibil. Împreună, acceptaţi scopul vostru spiritual şi îl împliniţi cu graţie, pe măsură ce relaţia voastră se cristalizează şi radiază dragoste asupra tuturor oamenilor din jurul vostru.

O dată ce ai întâlnit persoana iubită în formă fizică, viaţa ta nu mai poate continua ca înainte. Trebuie să renunţi la tot ceea ce înseamnă separare. Nu mai poţi păstra decât ceea ce merge împreună, în cinstire şi îmbrăţişare reciprocă. Sinele izolat trebuie să moară. Se naşte Sinele ca partener, ca pereche de viaţă. Aceasta este căsătoria spirituală. Pe măsură ce intri pe calea autovindecării şi autodescoperirii, există din ce în ce mai mult potenţial pentru o unire sacră. Şi tu şi ceilalţi ca tine vă adunaţi ca parteneri egali şi începeţi să modelaţi ceea ce înseamnă relaţia unei noi paradigme. Tu şi partenerul tău radiaţi încredere şi respect reciproc. Radiaţi ţeluri şi legăminte comune, făcute fără nici un fel de sacrificiu. Demonstraţi ce înseamnă să creaţi unul pentru celălalt un spaţiu iubitor, sigur şi în care nimeni nu judecă pe nimeni.

Paul Ferrini – Liniştea Inimii

https://astrodeva.files.wordpress.com/2014/03/paul-ferrini-linistea-inimii.pdf

https://drumuricatretine.wordpress.com/2015/01/17/pe-masura-ce-intri-pe-calea-autovindecarii-si-autodescoperirii-exista-din-ce-in-ce-mai-mult-potential-pentru-o-unire-sacra/#more-14614

“FERICIREA ESTE LIPSA NEVOII DE A FI FERICIT.” - RUNE HEIVANG

“Singura calea spre adevărata libertate este să înţelegi cine eşti şi această cunoaştere îţi va arăta că deja eşti liber. Conştiinţa este tot ceea ce există, iar tu eşti această CONŞTIINŢĂ“. 
Rune Heivang

Rune Heivang este maestrul spiritual care vorbeşte despre arta de a te redescoperi, de a exista în continuă conştiinţă de sine şi de a fi fericit tot timpul.

Vorbeşte-mi puţin despre tine.
Ok. De unde să încep? Acum mult timp am descoperit meditaţia şi alte lucruri care au legătură cu energia, cu vindecarea şi, la un moment dat, am decis că este vremea să călătoresc în jurul lumii să cunosc maeştri, experţi în meditaţie, vindecători. Am cunoscut instrumente şi tehnici de meditaţie, diferite metode de vindecare, coaching.
Toate astea mi-au schimbat viaţa, desigur. Dar tot era o piesă care lipsea pentru că o dată simţeam că sunt fericit, apoi nu mai eram fericit, mă simţeam în siguranţă, dar apoi nu mai mă simţeam aşa.
A fost momentul în care am început să îmi pun alte întrebări. Ca de exemplu, “Cum pot fi liber şi în siguranţă mereu?”. Şi când am aflat cum este posibil, am vrut să împărtășesc și altora ceea ce ştiu, să vorbesc despre această experienţă minunată de a fi fericit mereu.
Fericirea nu înseamnă să râzi tot timpul, dar te poţi simţi bine tot timpul, liniştit, împăcat şi calm.

La ultimul seminar pe care l-ai susţinut în Bucureşti mă întrebam, în timp ce ne vorbeai despre linişte lăuntrică, “Oare cum ne putem păstra calmul şi pacea interioară în viaţa asta care fuge în jurul nostru?”. Şi te întreb acum pe tine. Cum? Prin exerciţiu sau altfel?
Este vorba şi despre exerciţiu, da, dar este mai mult vorba despre a înţelege. Ceea ce trebuie să conştientizăm şi să acceptăm este faptul că, chiar dacă lumea este agitată, chiar dacă însuşi corpul nostru poate deveni agitat, este un loc aflat dincolo de acest corp care nu este deloc neliniştit. Şi asta este ceea ce eu sunt. Şi asta este cine eşti tu.

Trebuie doar să ajungem în acel loc din interiorul nostru, nu?
Da, poți spune și așa, dar ideea este că tu deja te afli acolo. Asta este ceea ce eu știu şi asta este ceea ce eu împărtășesc cu oamenii din jurul meu. Că suntem toţi deja acolo.

Călătoreşti peste tot în lume, te întâlneşti cu mii de oameni şi împarţi această înţelepciune, iar asta mi se pare minunat. Îţi doreşti să laşi ceva în urmă sau o faci pur şi simplu pentru că simţi că oamenii au nevoie de asta?
Într-un fel, o fac pur şi simplu. Dar, desigur, efectele a ceea ce fac lasă ceva în urma mea, pot schimba ceva în această lume. Pentru că, atunci când oamenii încep să gândească diferit şi înţeleg că există un loc în interiorul nostru, al tuturor, în care ne simţim în siguranţă, rezultatele obţinute sunt uimitoare.
Când cineva începe să privească lucrurile din această perspectivă, când se simte în siguranţă, întreg, complet, gândirea i se schimbă şi acţiunile i se canalizează către ceea ce îşi doreşte: fericire şi pace interioară.

Ai putea să defineşti fericirea?
Fericirea este lipsa nevoii de a fi fericit. Nu ai nevoie să cauți fericire, nu ai nevoie să cauți siguranţa, nu ai nevoie să mai cauți dragoste. Le ai deja pe toate!

Şi cum se face că cei mai mulţi dintre noi nu reuşim să rămânem în starea în care ştim, simţim, că le avem pe toate? Există vreun secret să fim mereu în această stare?
Secretul este acela că ai uitat că asta este starea ta de fapt, esenţa ta. Deci tot ceea ce am eu să îţi spun este că această stare este natura ta interioară, iar când o vei înţelege, vei realiza că asta este cine eşti tu şi ești tot timpul asta. Şi vei reuşi.

Sună mai mult a filosofie, dar cum ajung să descopăr că fericirea este starea mea de fapt şi să rămân în ea tot timpul? Cum îi înveţi pe oamenii cu care te întâlneşti să facă acest lucru?
Dacă vrei să îi spui filosofie, spune-i. Dar da, este un mod de a explica lucrurile astfel încât să înţelegi cum să ajungi să descoperi acea stare. O poţi numi filosofie. Sau o putem numi ”harta” care să te ducă unde îţi doreşti, pe care, dacă o urmezi şi ajungi acolo unde vrei, descoperi că nu era sub nicio formă filosofie. Este adevărul. Este o experienţă, o manifestare a cine eşti de fapt. Şi îţi spui: “Asta trebuie să fiu!”.

Şi apoi, pur şi simplu eşti fericit şi rămâi aşa?
Da, exact. Sau, poți să începi să te întrebi dacă este normal să gândeşti aşa şi dacă eşti, într-adevăr, fericit. Dar astea sunt doar gândurile tale. Şi începi să înţelegi că tu nu eşti gândurile tale, ci doar un martor al gândurilor tale. Iar când se întâmplă asta, apare pacea interioară în care rămâi.

“Eliberarea de căutarea libertății”. Este un alt concept pe care l-am descoperit la seminarul tău. Îmi poţi spune mai multe despre el? Dorinţa de a căuta libertate este tot un soi de captivitate?
Da. Să spunem că tu cauţi să-ți găsești libertatea alături de altă persoană, sau în munca ta, sau în succes. Dar lucrurile nu rămân mereu la fel, se schimbă. Iar eu m-am întrebat “Cum poţi să fii mereu liber dacă lucrurile se schimbă tot timpul în această viaţă?”.

Şi cheia este, din nou, să ştii că eşti deja liber, că nu ai nevoie să cauţi libertatea, că trebuie să te eliberezi de această povară a căutării. Corect?
Da. Mintea caută tot timpul, misiunea ei este de a căuta tot timpul: libertate, siguranţă, dragoste. Dar când înţelegi că deja le ai, căutarea lor încetează şi tot ceea ce îţi doreşti cu adevărat este să exişti în momentul ACUM şi să fii prezent continuu şi conştient în acest moment.
Dar dacă mintea continuă să caute şi tu te identifici cu ea când îţi spune “Nu am nimic din toate acestea”, atunci vei fi mereu agitat, captiv în căutare, ca mintea ta. Când înţelegi şi accepţi toate acestea, stai în momentul prezent şi îl vezi ca pe un moment de libertate. Prezentul este libertate.

Înţeleg ce îmi spui, dar mi se pare dificil de atins această stare. Ţi-au trebuit ani să ajungi aici şi ţie, nu? În cât timp se poate manifesta această “trezire”?
Într-o secundă. Pentru unii această trezire se produce instant, pentru alţii poate dura un pic mai mult. Depinde de persoană. Dacă ai informaţiile corecte, poţi să o faci mai repede decât mine, nu trebuie să intri în toate capcanele prin care am trecut eu. Nu pentru că acestea sunt periculoase, ci pentru că ţi se poate explica, cu ajutorul hărţii despre care am vorbit mai devreme, eşti ghidat să poţi face asta folosindu-te de anumite tehnici.

“Viaţa se întâmplă”, ne-ai mai spus la seminar. Bine, şi noi ce putem face? Stăm şi o lăsăm să se întâmple cum vrea ea? Eu, de exemplu, sunt un pic obsedată de control, nu prea pot.
Eu spun că viaţa se întâmplă, da, şi că nu ai cum să ştii ce vei gândi, ce vei simţi peste 5, 10 minute, mâine sau luna viitoare. Când te uiţi în urmă vezi că s-au întâmplat lucruri, coincidenţe, întâlniri, experienţe, pe care nu le-ai planificat neapărat.
Nici pentru mâine nu ştii cine vor fi toţi oamenii cu care te vei întâlni, sau ce vei trăi exact. Nu poţi planifica în detaliu tot. Îţi poţi dori să întâlneşti pe cineva, poţi avea un fel de plan, dar nu ştii dacă se va întâmpla exact cum îţi doreşti. Iar unii oameni devin obsedaţi de control şi agitaţi pentru că nu ştiu ce se va întâmpla peste câteva zile, săptămâni, ani.
Dar, dacă poţi accepta că nu ştii ce se va întâmpla, şi nici nu ai nevoie să ştii, pentru că eşti fericit în momentul ACUM, atunci ”acolo” îţi vei dori să fii mereu.
Nu am nimic împotriva planurilor, dar dacă stai să planifici viitorul tot timpul, nu mai trăieşti prezentul. Nu eşti prezent şi conştient în momentul de acum.

Aş vrea să vorbim puţin despre meditaţie. Ce beneficii ai observat în atâţia ani de când o practici, pe lângă această calmitate şi linişte pe care le văd la tine?
Cu ajutorul meditaţiei, percepţia asupra vieţii se face dintr-un loc în care te simţi sigur. Meditația, ca și alte tehnici, îți dă o stare de liniște, pace interioară, claritate, o gândire limpede din care poți să ”vezi” mai bine, să înțelegi cine ești. Și această cunoaștere este cea care mă face să mă simt tot timpul în sigurantă, şi să am un mod complet schimbat de a gândi.
Gândurile despre viaţă, dacă totuşi simţi nevoia să o analizezi, sunt mai clare, iar acţiunile se schimbă şi ele.

Am observat şi eu asta, însă mi-ar plăcea să reuşesc să îmi păstrez calmul şi pacea interioară în orice moment al vieţii. Chiar şi în situaţiile limită. Este o stare care se poate atinge uşor?
Da, desigur. Poţi rămâne foarte calm, dar asta nu înseamnă faptul că nu ai anumite sentimente în momente de criză sau când treci prin vremuri teribile în viaţă. Dar poţi rămâne calm şi îţi observi sentimentele. Iar când faci acest lucru conștient, ceea ce simţi nu mai este o problemă.
Vreau să îţi mai spun un lucru important despre meditaţie. Dacă meditezi în fiecare zi ar trebui să o faci împreună cu înţelegerea a cine eşti cu adevărat şi de ce meditezi. Dacă le faci împreună – asta include de fapt “harta” despre care spuneam – abia atunci începi să fii mult mai calmă.
Desigur, meditaţia şi efectele ei pot să dureze, dar aş vrea să înţelegi că eu nu meditez tot timpul. Pentru că poţi să meditezi tot timpul, până când mintea îţi spune “acum nu mai sunt în stare de meditaţie”, fiindcă simt asta şi asta. Și-atunci tu te identifici cu aceste gânduri şi sentimente, cu felul în care îţi prezintă ele realitatea. Şi eu vin şi te întreb: “Cine ai fi tu fără aceste gânduri”? Şi îţi spun: “Ai fi tu, mereu, în momentul prezent”.

Ce este vindecarea spirituală?
Oamenii o definesc diferit. Eu spun că vindecarea este o echilibrare a minții și corpului şi atingerea armoniei, iar când ajunge în această stare, orice fiinţă se află în momentul prezent. Orice persoană poate reveni într-un loc din interiorul său unde stresul se oprește iar mecanismul de vindecare al organismului se pornește singur. În acest fel corpul se poate vindeca.
Totuşi, câteva luni mai târziu, poate are nevoie de vindecare pentru altceva, pentru că oamenii nu pot rămâne permanent în acest loc sigur din interiorul lor şi iar apar îndoieli legate de cine sunt ei cu adevărat, iar apare stresul.
Eu folosesc tehnici şi instrumente pentru a-i ajuta să rămână în acel loc, să obţină această claritate, să realizeze că ei chiar sunt, de fapt, această claritate tot timpul. Iar vindecarea adevărată, vindecarea supremă este asta: să înțelegi cine ești cu adevărat.

Prin învăţătura ta, ai putut să ajuţi şi oameni aflaţi în durere fizică sau psihică?
Ajut mulţi oameni să trăiască în momentul present, să fie, pur şi simplu. Dar nu pot spune că pot ajuta pe toată lumea, deşi ceea ce împărtăşesc eu celor din jur este pentru toată lumea.
Unii oameni au nevoie de ajutor specializat, de un psiholog sau coach. Alteori pentru durerea fizică oamenii au nevoie de doctori pentru a se vindeca. Doctorii sunt buni.
Mintea oamenilor este agitată din cauza credinţei că ei sunt gândurile şi sentimentele lor şi ceea ce le indică acestea despre realitate. Dacă reuşesc să se întoarcă în interior către locul unde găsesc pacea lăuntrică, vor vedea lucrurile diferit, iar viaţa li se poate schimba.
Evident că astfel poate apărea și o vindecare fizică, pentru că, de cele mai multe ori, durerea fizică, bolile, sunt cauzate de stres iar stresul provine de la aglomerarea de gânduri din minte şi de la frică.
Şi revin la reîntoarcerea către locul acela unde există pacea interioară a fiecăruia şi de unde stresul poate fi eliminat, deci şi durerea cauzată de el.
Fireşte, eu nu spun că nu am dureri niciodată, pentru că şi eu simt durerea fizică uneori.

Ai venit în România acum ceva ani cu scopul precis de a ajuta oameni? 
Nu am venit gândindu-mă “Oh, românii au nevoie de ajutor”. Nu acesta a fost scopul meu. Este doar unul dintre locurile unde am fost invitat să susţin workshopuri şi un retreat. Și am venit.
Apoi activitatea de aici a crescut din ce în ce mai mare şi am revenit din ce în ce mai des. Nu am avut un plan să stau atât în România, s-a întâmplat pur şi simplu.

Simţi că se schimbă ceva în jurul tău, cel puţin în comunităţile pe care le strângi la seminarile tale sau în „retragerile” pe care le organizezi cu Fundaţia Esenţa?
Da, ne întâlnim cu foarte mulţi oameni, iar apoi primim feedback-urile multora care şi-au schimbat vieţile iar asta este minunat. Noi împărtășim ceea ce cunoaştem şi vrem să ajungă la cât mai multă lume într-un mod frumos.

Dacă ar fi să dai o definiţie a vieţii, cum ai numi-o? Un joc, o iluzie, o glumă, o călătorie către altceva?
Un joc, o călătorie frumoasă pe care o descoperi pe măsură ce o faci.

Crezi că o să faci toată viaţa ceea ce faci acum? Să te întâlneşti cu oameni, să le transmiţi învăţătura ta?
Cine ştie? Poate de mâine fac altceva, nu ştiu. Nu am un plan. Şi chiar dacă aş avea, nu sunt sigur că l-aş urma întocmai. Sau l-aş putea schimba oricând.

De ce crezi că vin atât de mulţi oameni la întâlnirile cu tine? 
Cred că oamenii îşi doresc, din ce în ce mai mulţi, să îşi găsească bucăţile lipsă din vieţile lor, să rezolve acest puzzle de care depinde fericirea lor. Iar asta înseamnă să fie liberi, în siguranţă, iubiţi. Şi ajung să înţeleagă faptul că asta se poate întâmpla doar dacă învaţă să trăiască în prezent, doar dacă sunt conştienţi.

http://www.ileanaandrei.ro/rune-heivang/