Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple. Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine. Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat. Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.
Se afișează postările cu eticheta MESAJE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta MESAJE. Afișați toate postările

vineri, 10 iulie 2015

Scrisoarea secreta a lui Albert Einstein catre fiica sa Leiserl. Dezvaluie care este forta suprema din univers, singura noastra salvare!

Una dintre cele 1400 de scrisori donate in anii 1980 de Lieserl, 
fiica lui Einstein, Universitatii Ebraice din Ierusalim, cu mentiunea de a nu fi publicate decat dupa minim doua decenii de la moartea tatalui sau.

Iata una dintre ele, in care se vorbeste despre legea suprema a universului, cea mai puternica forta ce poate exista: 

“Cand am propus teoria relativitatii, foarte putini oameni m-au inteles, iar ceea ce urmeaza sa destainui umanitatii acum, se va ciocni de neintelegerea si prejudecatile din aceasta lume. Te rog sa pastrezi aceste scrisori atat timp cat este necesar, ani, decenii, pana cand societatea este suficient de avansata pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.
Exista o forta extrem de puternica, pentru care, cel putin pana in prezent, stiinta nu a gasit o explicatie formala. Este forta care include si guverneaza totul, este chiar in spatele oricarui fenomen care are loc in univers si inca nu a fost identificata de noi. 

Aceasta forta universala este IUBIREA. 


Cand cercetatorii au investigat o teorie unificata a universului, au uitat cea mai puternica forta nevazuta. Iubirea este Lumina, care ii lumineaza pe cei ce o ofera si o primesc. Iubirea este gravitatie, deoarece ii face pe unii oameni sa se simta atrasi de altii. Iubirea e putere, deoarece multiplica tot ce avem mai bun si ofera umanitatii sansa de a nu pieri in propriul egoism orb. Iubirea expune si reveleaza. Pentru iubire noi traim si murim. 
Iubirea e Dumnezeu si Dumnezeu este Iubire.
Aceasta forta explica totul si ofera sens vietii. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru ca ne este frica de iubire deoarece este singura energie din univers pe care fiinta umana nu a invatat sa o controleze dupa vointa sa. Pentru a evidentia iubirea, am creat o simpla subtituire in cea mai faimoasa ecuatie de-a mea. 
Daca in loc deE=mc2, acceptam ca energia pentru a vindeca intreaga lume poate fi obtinuta din multiplicarea iubirii cu viteza luminii la patrat, atunci ajungem la concluzia ca iubirea este cea mai puternica forta ce exista, deoarece nu are nici o limita.
Dupa esecul umanitatii in a utiliza si controla celelalte forte din univers, care pana la urma s-au intors impotriva noastra, este imperios sa ne hranim pe noi insine cu o alta forma de energie… 
Daca vrem ca speciile noastre sa supravietuiasca, daca vrem sa descoperim sensul vietii, daca vrem sa salvam lumea si fiecare fiinta constienta ce traieste, atunci iubirea este unicul raspuns.
Probabil nu suntem inca pregatiti sa cream o bomba a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul si lacomia care devasteaza planeta.
Cu toate acestea, fiecare individ poarta cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a carui energie asteapta sa fie eliberata. Cand o sa invatam sa oferim si sa primim aceasta energie universala, draga Lieserl, vom putea afirma ca iubirea invinge tot, ca poate transcende totul si orice, deoarece iubirea este chintesenta vietii.
Regret profund ca nu am fost capabil sa exprim ceea ce este in inima mea, care a batut in liniste pentru tine intreaga mea viata. Poate e prea tarziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia sa iti impartasesc ca Te Iubesc si datorita tie am ajuns la raspunsul suprem!
Tatal tau, Albert Einstein”


Sursa acestui articol este contul de twitter al faimosului cercetator Gregg Braden, cunoscut pentru cercetarile sale din domeniul fizicii cuantice. In paralel, este pasionat de culturile antice si desfasoara analize amanuntite atat la situri arheologice, cat si asupra manuscriselor vechi. 

“Exista doar doua cai de a-ti trai viata.
Una, ca si cand nimic nu e miracol,
Cealalta, ca si cand totul e miracol.
Albert Einstein

Alegeti sa vedeti miracolul!

Alegeti iubirea!



miercuri, 8 iulie 2015

În viaţă, iubiţilor, învăţaţi să vă clădiţi sentimentul de încredere

Uluirea este un lucru bun. 
Te anunţă că eşti în viaţă şi îţi spune că viaţa îţi rezervă mai multe decât ştii că îţi rezervă în prezent. 
Este bine să fiţi uluiţi. 

Nu ştiţi unde vor duce toţi paşii. Nu ştiţi care este întreaga semnificaţie a paşilor pe care îi faceţi. Şi de ce credeţi că trebuie să ştiţi aceste lucruri.
Atunci când înţelegeţi viaţa, sau credeţi că aţi înţeles-o, voi proiectaţi planuri şi rezultate. Credeţi că le proiectaţi, dar şi atunci voi nu cunoaşteţi. Aşa că preziceţi o anumită rută şi o anumită destinaţie. 
Iubiţilor, este mai bine să urmaţi, pur şi simplu, calea. 
În loc să descifraţi, mai bine descoperiţi. Harta nu vă oferă starea reală a lucrurilor. Probabil că mulţi au mers pe o anumită cale, şi totuşi, până nu urmaţi ruta, cine poate spune că e potrivită pentru voi? 
Şi cine poate spune că nu este potrivită.


În viaţă, iubiţilor, învăţaţi să vă clădiţi sentimentul de încredere. 
Poate aţi crezut că viaţa v-a învăţat să nu aveţi încredere. Atunci când nu aveţi încredere, aţi tras anumite concluzii şi aţi decis asupra unui curs de acţiune, şi anume de a lăsa lipsa de încredere să învingă. Mai bine să clădiţi sentimentul de încredere, decât pe cel de lipsă de încredere. Când aveţi încredere, nu gândiţi atât de mult înainte. Când aveţi încredere, sunteţi mult mai deschişi, pentru a lăsa ca viaţa să-şi urmeze cursul. Încrederea vă va purta spre multe locuri neexplorate. Lipsa de încredere vă ţine legaţi acolo unde sunteţi. Lipsa de încredere va îndeamnă să fiţi precauţi. Lipsa de încredere crede că încrederea este prostească şi periculoasă.


Încrederea nu gândeşte aşa. 
Încrederea este deschisă spre viaţă şi aventură. Încrederea ştie că leii şi tigrii trăiesc în junglă. Încrederea nu se pripeşte şi nu este nesăbuită, dar ştie întotdeauna că în junglă există şi păsări şi flori divine, nuci de cocos şi comori neştiute. Încrederea pariază pe posibilităţile pe care le favorizează. Încrederea ştie că neîncrederea este mult prea costisitoare
Neîncrederea vă face să sacrificaţi ceea ce ar putea fi, pentru ceea ce a fost
Neîncrederea se bazează pe trecut şi pe statisticile sale. Neîncrederea este un jucător foarte slab la jocurile de noroc.

Încrederea se aventurează înainte. 
Încrederea se îndreaptă către ceea ce poate fi şi se îndepărtează de ceea ce a fost.

Deoarece inima voastră a fost frântă cândva, asta nu înseamnă că se va frânge şi a două oară Pentru că aţi fost respinşi cândva, asta nu înseamnă că se va mai repeat
Pentru că nu aţi avut şanse cândva, nu înseamnă că nu veţi mai avea. Puteţi să vă bazaţi pe schimbare, dar bazaţi-vă cu încredere.

Dacă ar domni doar neîncrederea, nu aţi putea să faceţi nimic, iubiţilor. 
A venit timpul ca neîncrederea să dispară. 
A venit timpul ca încrederea să înflorească. 
Voi sunteţi Tarzan ce zboară deasupra junglei, cu ajutorul unei liane. 
El nu poate să testeze fiecare liană înainte. Nici voi nu puteţi. 
Uneori, trebuie să alegeţi, pur şi simplu, liana care vi se oferă, să o trageţi spre voi, să o apucaţi bine şi să vă luaţi zborul cu ea.
Dacă trebuie să va gândiţi la eventualităţi, gândiţi-vă la acelea pe care vi le-aţi dori.

Câţi oameni sunt accidentaţi, în fiecare zi, în afara casei lor? 
Cifrele v-ar face să rămâneţi acasă.
Câţi oameni sunt accidentaţi, în fiecare zi, în casele lor? 
Cifrele v-ar face să ieşiţi afară.
Şi totuşi, sunt mulţi mai mulţi oameni care nu sunt răniţi nici în afara caselor, nici în interiorul lor
Este în regulă dacă zâmbiţi. 
Nu vă mai păziţi atât, iubiţilor! 


În schimb, orientaţi-vă mai mult spre iubire. 

Preziceţi că viaţa nu este periculoasă pentru voi, că străinii nu sunt periculoşi, că lumea nu este periculoasă. 
Acest lucru nu înseamnă să vă acoperiţi ochii. 
Acest lucru presupune să înlăturaţi viziunea îngustă despre pericol pe care o dă purtatul de ochelari

Priviţi dintr-o perspectivă mai largă, iubiţilor!

http://www.iubiresilumina.com/2015/07/in-viata-iubitilor-invatati-sa-va.html

joi, 7 mai 2015

Rabindranath Tagore

În temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete și frumoase, prin care, cu un meșteșug desăvârșit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezești, o parte integrantă a literaturii occidentale“ (Laureații Premiului Nobel pentru Literatură – Almanah „Contemporanul“, 1983 , pag 101
Aceasta a fost motivația decernării premiului Nobel lui Rabindranath Tagore în anul 1913.
Fiu al lui Debendranâth Thâkur, unul din fondatorii mișcării „Brahmo Samaj“, Rabindranath Tagore , numele europeinizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. 7 mai 1861, Jorosanko, Calcuta — d. 7 august 1941) a fost un scriitor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului și Profetul Indiei moderne,Tagore a crescut într-o famile de artiști și reformatori sociali și religioși, opuși sistemului castelor și favorabili unei ameliorări a condiției femeii indiene. Tagore și-a făcut studiile la Calcutta și în Anglia, unde a studiat dreptul. În 1906, după divizarea Bengalului, aderă la mișcarea naționalistă indiană. Tagore este cunoscut atât ca poet, cât și ca filosof, însă aceste două calități sunt greu de separat în cultura indiană, în mod implicit filosofia este permanent prezentă în poezia sa. S-a interesat de problemele educației și, în 1921, reorganizează Universitatea „Vishba-Bharati“ din Shantiniketan, unde însușirea culturii indiene este accesibilă atât studenților indieni, cât și celor străini. În 1951 a fost recunoscută ca Universitate internațională de stat. 
A început să scrie poezii încă de la vârsta de 17 ani. Operele sale au fost scrise în dialectul bengalez, pe care Tagore le traducea el însuși în limba engleză. A fost cel mai important scriitor indian din epoca colonială. Tagore a scris poezii, povestiri, romane, drame și eseuri filosofico-pedagogice. Opera sa literară cea mai faimoasă este culegerea de poezii „Grădinarul“ sau „Ofranda lirică“ (1913). Alte opere mai cunoscute sunt romanul „Căminul și lumea“ (1910), drama „Oficiul poștal“ (1912). Scrierile sunt pătrunse de o adâncă religiozitate și reflectă admirația pentru natură și pentru patria sa, India. Începând cu anul 1929 a început să se ocupe cu pictura, a fost și compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Imnurile naționale ale Indiei și Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913). (Conform Wikipedia)

12 de cugetări minunate ale acestui monument de înțelepciune. 
  1. Iubirea este cea mai înaltă fericire la care poate ajunge omul, căci numai prin ea cunoaște că el este mai mult decât el însuși, că e una cu totul.
  2. Credința este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă.
  3. Copacii sunt efortul nesfârșit al pământului de a vorbi cu cerul.
  4. Adevărul mărunt se exprimă prin vorbe; Adevărul mare se exprimă prin tăcere.
  5. Dacă nu poți să accepți adevărul din exterior, trebuie să te împaci cu minciuna din interior.
  6. Cerul sărută pământul prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori.
  7. Am închis ușile să nu intre greșeala; m-a întrebat atunci Adevărul: “Acum pe unde să intru eu?”
  8. Iubirea e plenitudinea. Ea nu cerșește, ea dorește.
  9. Dacă există în lume o forță, care să depășească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, să rămână nepăsătoare față de orice pagubă chiar și față de moarte, această forță este iubirea.
  10. Nu te teme de clipă. Așa cântă glasul eternității.
  11. Este simplu să fi fericit, dar e foarte greu să fi simplu.
  12. Numai acela este liber care iubește libertatea pentru el și care este bucuros să o extindă și asupra altora.

Aripi

Am iesit pe aripile primei raze de lumina
si mi-am urmat drumul prin singuratatile lumilor,
lasand urma mea pe atatea stele.

Blandete

Iata ceasul de pace si de cantare,
fata catre fata cu Tine,
binecuvantarea vietii mele,
in linistea acestui bland popas!

Calator

Calatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de a ajunge la a sa.Trebuie sa ratacim prin toate lumile din afara
pentru a ajunge in sfarsit la templul cel mai launtric.

Dragoste

Cand soarta darnica devine avara
si flacara dragostei fumega stinsa;
cand mangaierile si cand surasurile
ti-s dramuite sau ti-s respinse;
cand toti prietenii te-au dat uitarii
si toti datornicii te trag de maneca
e vremea, Poetule, sa-ti zavorasti usa,
si sa-ti apropii cuvant de cuvant
si ritmuri de ritmuri sa le alipesti.

Eternitate

Nu te teme de clipa. Asa canta glasul eternitatii.

Har

Caut har inaintea Ta,
ingaduie-mi o clipa odihna langa Tine!
Lucrarile ce le fac,
le voi sfarsi mai apoi.

Iubire

Daca iubirea de viata
s-ar dezamagi in moarte,
atunci cancerul dezamagirii
ar roade maduva a toate,
iar stelele si-ar tot zbirci lumina,
pina s-ar face negre-n intuneric...




marți, 14 aprilie 2015

Dragostea este un dialog fericit cu doi oameni

Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare.
Nu exista coincidente.
Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului.
Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi.
Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala.


Pentru că dragostea niciodată nu a mers singură în relațiile fericite iar fericirea niciodată nu a cunoscut suferință acolo unde doi oameni se iubesc.
Da, cineva oferă mai mult și cineva mai puțin, cineva iubește mai puternic, cineva se implică mai responsabil, dar până la urmă după ce tragi linia vezi că este echilibru, este pasiune, este dorința ambilor de a continua. 
Înțelegi asta după ce trăiești, după ce citești în ochii celuilalt aceeași nebunie ca și la tine. 
Și încredere. 
Nimic nu se compară cu siguranța că el este omul tău.
Atunci când te simți prost și ai nevoie de susținere, atunci când vii obosit acasă de la serviciu și vrei doar cineva să te îmbrățișeze cald, atunci când vrei pur și simplu să porți o discuție firească cu omul tău, nu vei alerga în relații străine să-l găsești, vei ști că ele este alături de tine. 
Dacă nu va fi, vei înțelege prima data, vei reproșa a doua și la a treia vei pleca. 
Oamenii suferă nu că celălalt e mai urât sau mai slab, ci că este indiferent. Iar indiferența ucide.
La fel și în dragoste.

Dragostea niciodată nu va continua în singurătate. 
Nu se vor construi relații putenice cu un singur om. Nu va iubi doar unul iar celălat se va delecta de la rezultat. 
Dragostea este un dialog continuu. Nu există azi să iubești mai mult și mâine mai puțin. 
În fiecare zi iubești. 
Nu există azi să vrei și mâine să lași. Atunci nu e dragoste.

Tot ce stă în spatele unei relații fericite și de lungă durată este dorința din fiecare zi a celor doi să fie împreună, comunicarea, lupta pentru mai frumos, mai bun, mai sigur. 
Nu forțat, nu obligat, nu de nevoie. 
Ci conștienți de ceea ce poate ieși din asta. 
Dragostea uneori e nebună, nu te întreabă când vine și mereu o știi când pleacă. Dar atunci și să o trăiești trebuie la nebunie. Ca să ai parte de liniște peste ani. 
Dragostea nu se rezumă la dorință, pasiune, plăceri.
E și să ai motive să pleci uneori și să rămâi alături. 
E și să ai motive să iubești și să oferi mai mult. 
E și să te implici, să împarți, să cucerești în fiecare zi. 
Nu este greu să te îndrăgostești, e greu să menții o dragoste. 
Ideea e că se merită mult mai mult decât efortul depus. 
Oricum luptați în doi. 
Împarți la doi. 
Vă susțineți unul pe celălalt. 
Iubiți ambii.

Dragostea niciodată nu a fost un monolog de prost gust. 
Dragostea este un dialog fericit cu doi oameni în loc de linii.


Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.

Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa
atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti „Creatorul e in inima mea”,
ci mai degraba „eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului”,
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.

Poezia „Dar despre iubire, stapane?” a lui Kahlil Gibran
este una dintre cele mai complexe definitii ale iubirii.


https://fiituinsutimaa.wordpress.com/

joi, 18 decembrie 2014

Prezicători şi profeţii înfricoşatoare despre războaie şi dezastre de proporţii. Alois Irlmaier


Profețiile și predicțiile sunt lucruri fascinante, adesea adoptate imediat de mentalul colectiv, chiar şi atunci când există şanse extrem de mici de a se îndeplini. Profeţii şi prezicerile acestora ne provoacă la întrebări despre viitor şi la căutarea de indicii în evenimentele din trecut. Probabil, cei mai mulți dintre noi sunt familiari cu Nostradamus și prezicerile sale. Sute de cărți au fost scrise despre profetiile lui Nostradamus, s-au făcut filme, subiectul devenind foarte repede unul clasic. Insă, există şi alţi profeţi despre care cei mai mulţi dintre nu au auzit niciodată, dar care au avut un impact semnificativ la timpul lor. Vi-i prezentăm într-un serial, un prim exemplu fiind germanul Alois Irlmaier.

Irlmaier s-a născut la 8 iunie 1894 în Scharam, Bavaria Superioară şi a murit în 1959 în condiţii suspecte. Otrăvit spun unii, de cancer susţin alţii. În viziunile sale, germanul descrie declanşarea celui de-al Treilea Razboi Mondial şi felul cum se va desfăşura acesta. Irlmaier a suferit multă vreme pentru prezicerile sale, fiind târât prin tribunale de autorităţile germane. În 1947 Irlmaier a apărut pentru ultima oară în faţa unei înstanţe, fiind achitat definitiv. Povestea lui Irlmaier i-a trezit interesul unui scriitor german, Conrad Adlmaier, care i-a luat un interviu şi a publicat o carte cu prezicerile acestuia. Iată ce spune Irlmaier:

"Va fi în numele păcii. Războiul va începe brusc în Orientul Mijlociu. Mari forțe navale se confruntă în Marea Mediterană - situația este extrem de tensionată. Dar miza este în Balcani. Scânteia războiului va porni din Balcani. Văd o mare şi-o cădere, un pumnal sângeros se află lângă el. Doi bărbați omoară un al treilea. Cel ucis este de rang înalt. Asasinii au fost plătiţi de către alte persoane. Unul dintre criminali este un om mic şi negru, celălalt un pic mai înalt, cu părul deschis la culoare. Va fi în Balcani, dar nu pot spune exact unde. După asasinarea celui de-al treilea (?) războiul va începe peste noapte. Văd foarte clar trei numere, doi optari și o nouă. Dar eu nu pot spune ce înseamnă și nu pot estima o perioadă de timp. Războiul va veni de la răsărit. El vine foarte rapid. Vad oameni care stau în carciumi şi joacă cărţi, când soldații străini vor intra prin ferestre şi prin uşi. Îmbrăcată în negru, o armată vine dinspre est, dar totul se produce foarte rapid. Văd un trei, dar eu nu știu dacă asta înseamnă trei zile sau trei săptămâni.

Altă armată mărşăluieşte prin Belgrad și înaintează spre Italia. Văd maşini ciudate de fier avansând ca fulgerul în partea de nord a Dunării, peste Germania de Vest, fără vreun avertisment. Când acest lucru va avea loc, populația fuge plină de panică spre vest. Multe maşini vor bloca drumurile, iar oamenii se vor bloca singuri în fuga lor, pentru că îşi vor abandona maşinile pe străzi. Tancurile avansează pe autostrăzi de mare viteză și alte autostrăzi rapide. Nu va mai rămâne mare lucru din marele oraș Frankfurt. Valea Rinului va fi devastată, în special pe calea aerului. Nimic nu va trece. Mai văd cum vin trei vârfuri de lance. Este forţa rusă şi este de neoprit, în timp ce înaintează cu cele trei vârfuri de lance care străpung tot ce întâlnesc în cale. Zi și noapte înaintează. Obiectivul lor este Germania.

Imediat, răzbunarea vine peste apă de mare. Dragonul galben invadează în Alaska și Canada, în același timp. Dar el nu vine de departe. Si apoi ploua praf galben într-o linie. După ce orașul de aur este distrus, va ploua praf galben. Linia galbenă se întinde pe distanţe uriaşe, până în golf. Va fi o noapte senină, atunci când încep să-l arunce. Tancurile încă merg, dar nu le conduce nimeni, iar cei care stau în tancuri sunt morti si negri. După ce cade praful galben, va muri tot. Nici un copac, nici iarbă, nici vite, totul devine uscat și negru. Nu știu ce e și deci nu pot să-l spun. Este o linie lungă. Cine trece peste această linie, moare. Apoi, vârfurile de lance se descompun. Nimeni nu va mai intoarce. Avioanele arunca o pulbere de culoare galbenă şi între Marea Neagră și Marea Nordului. Astfel, o fâșie a morții este creată, direct de la Marea Neagră la Marea Nordului, la fel de mare ca jumătate din Bavaria. În această zonă iarba nu creşte, iar oamenii sunt toţi morţi. Rusia întrerupe legăturile cu toţi prietenii.

În est sunt multe omizi de fier. Dar, în ele toată lumea este moartă, deși vehiculele merg. Dar se vor opri treptat, pe măsură ce rămân fără combustibil. La Rin atacul este în cele din urmă respins. Dar, din cele trei avangarde niciun soldat nu se va întoarce acasă. Piloții arunca mici cutii negre. Acestea nu explodează înainte de a atinge solul și răspândesc un fum sau praf galben şi verde. Orice vine în contact moare, fie că este om, animal sau plantă. Timp de un an niciun organism nu va trăi aici.Aceste cutii sunt satanice. Oamenii devin negri și carnea cade de pe oasele lor, atât de puternică este otrava. Nimeni din aceste trei armate nu se va mai întoarce acasa. Nici măcar un om.

Apoi vad pe cineva în zbor, venind din est, care aruncă ceva în apă de mare, astfel că ceva ciudat se va întâmpla. Apa se ridică la fel de mare ca un turn și cade, apoi totul este inundat. Întreaga acțiune nu va dura mult timp, văd trei linii. Înseamnă trei zile, trei săptămâni, trei luni, nu știu exact, dar nu va trece mult timp.

Apoi vine un cutremur. Partea de sud a Angliei aluneca în apă, o parte dispare atunci când acel lucru va pica în apă. Țările de la mare sunt în pericol să fie înghiţite de apă, valurile vor fi mai mari ca un turn, iar apa va fi înspumată, ca si cum ar fierbe. Insule dispar. Dacă acele cutii ajung în apă totul va fi înghiţit. Ce e chestia asta, nu știu. Cand va veni exact, nu știu. În timpul războiului vine un întuneric mare. Totul va deveni întuneric, la o zi de la începerea războiului. Apoi, va cădea grindină și un cutremur mare vibrează tot pământul. Să nu ieşţi din case. Luminile nu vor arde, cu excepția lumânărilor, se oprește curentul. Cine inhaleaza praful, va avea crampe foarte mari și va muri. Nu deschideți ferestrele, acoperiţi-le complet cu hârtie neagră. În acest război vor muri mai mulți oameni decât în ​​cele două războaie mondiale de dinainte. Vântul va conduce norii de moarte spre est. 
Orașul cu turn de fier devine victima propriului popor. Ei aprind totul. Revoluție este, și tot ceea ce se întâmplă este salbatic. Orașul cu turn de fier este în flăcări. Dar acest lucru a fost făcut de către propriul popor, nu de cei care au venit din est. Și Italia arde. Acolo vor fi ucişi mulți oameni și Papa fuge, dar mulți preoți vor fi uciși, multe biserici distruse. În Rusia, o revoluție izbucnește și un război civil. Cadavrele sunt atât de multe încât nu le mai pot scoate în afara drumurilor. Prinicipalii iderii de partid se sinucid. Văd o masă roșie amestecată cu fețe galbene, este o revoltă generală și ucideri oribile.

Apoi Crucea se reîntoarce, cu onor. Poporul rus va crede în Dumnezeu din nou. Ei cântă cântecul de Paști și lumânări ard în fața imaginilor sacre. Prin rugăciune, monstrul din Iad moare, tinerii cred din nou în mijlocirea Maicii Domnului. Oamenii se tem de Dumnezeu din nou. Legile care aduceau moartea copiilor devin nule. Atunci pace va fi. Un moment bun. Papa, care a fugit undeva pe apă o lungă perioadă de timp, se întoarce. Când florile infloresc, el se va întoarce și va plânge pentru frații săi uciși. După aceste evenimente urmează o lungă perioadă de timp de noroc. Oamenii vor înceape acolo unde au început bunicii lor."

sursa
http://jurnalul.ro/stiri/observator/prezicatori-profetii-infricosatoare-razboaie-dezastre-alois-irlmaier-642636.html

vineri, 21 noiembrie 2014

AMABILITATEA

Forţa benefică nesfârşită a AMABILITĂŢII

Pe nedrept subestimată sau pur şi simplu uitată, amabilitatea este şi rămâne acea tainică lumină a sufletului, care îi uneşte pe oameni prin intermediul bunăvoinţei şi îi călăuzeşte către armonie lăuntrică şi fericire.

Atunci când este privită în lumina legii oculte a rezonanţei, amabilitatea ni se dezvăluie ca fiind o stare ce evidenţiază procesele subtile tainice de rezonanţă cu focarele energiei binelui şi a armoniei ce există în Macrocosmos. Dincolo de toate acestea, în zilele noastre, amabilitatea este privită ca o slăbiciune, mai ales de către cei materialişti, egoişti, sceptici sau meschini. Totuşi, a fi mai mereu amabil este şi rămâne una dintre cele mai puternice şi eficiente modalităţi de interacţiune binefăcătoare dintre oameni. Cu toate că amabilitatea face parte din educaţia elementară a celor „şapte ani de acasă” şi este o cerinţă de bază a societăţii şi chiar a culturii religioase, mulţi dintre noi tratăm ideea amabilităţii cu indiferenţă. Acest aspect este ciudat dacă luăm în consideraţie faptul că amabilitatea este totuşi o virtute pe care merită să o trezim, să o amplificăm, manifestând-o după aceea în permanenţă. Chiar dacă ideea amabilităţii ne apare în teorie ca fiind frumoasă, în practică se poate constata cu uşurinţă că manifestarea constantă a unei stări de amabilitate se loveşte adesea de ironie, de răutate şi chiar de ipocrizie.

Atunci când vin în contact direct cu violenţa din lumea în care trăim, cu răutatea şi egoismul care au tendinţa să se amplifice pe zi ce trece, ideile sublime nobile şi bunele sentimente lasă adeseori loc durităţii, indiferenţei şi unei răceli devastatoare. Este oare cu putinţă să ne păstrăm magia inefabilă ce a fost deprinsă în zilele copilăriei, fără a ne lăsa să fim striviţi de dura realitate înconjurătoare? Răspunsul este un DA hotărât, dar pentru aceasta este necesar să înţelegem în prealabil şi să controlăm energiile tainice care intră în joc de fiecare dată, în cadrul procesului interacţiunii noastre cu lumea. Încă de la început, este necesar să reţinem că atunci când manifestăm mai mereu o stare de amabilitate, beneficiem totodată noi înşine, într-un mod nebănuit, de pe urma proceselor benefice de rezonanţă ocultă pe care ni le dăruim totodată nouă înşine. Marii înţelepţi şi marii yoghini ai acestei planete au afirmat adeseori că tot ceea ce dăruim celorlalţi bun şi frumos, totodată ne dăruim în simultaneitate nouă înşine. Acest aspect este însă valabil şi atunci când dăm celorlalţi răul, otrava şi zgura pe care le atragem prin declanşarea unor procese de rezonanţă negative în propriul nostru univers lăuntric.

Să fii cel mai bogat, să fii cel mai frumos, să fii primul în tot şi în toate… gândind că întotdeauna scopul scuză mijloacele… şi să arăţi o totală lipsă de consideraţie şi bun simţ faţă de ceilalţi – iată ţelurile şi modalitatea mizerabilă pe care o promovează societatea, pentru a duce toate acestea la îndeplinire. În zilele noastre, mulţi oameni au tendinţa să considere că este „puternic” mai ales acela care îşi striveşte într-un mod cinic şi cu multă cruzime oponenţii. Aşa se comportă mai ales aceia care afirmă pentru ei înşişi, în taină, că de fapt scopul scuză mijloacele, oricât ar fi acestea de josnice. Totuşi, cei înţelepţi afirmă că puterea benefică, divină – cea adevărată – nu are nevoie să fie exercitată într-un mod silnic, în mod forţat, asupra celorlalţi pentru a-şi face simţit efectul. Dacă privim cu atenţie şi luciditate dincolo de aparenţe, ne putem da seama cu uşurinţă că a te folosi de puterea despotică, silnică pentru a smulge unele servicii sau avantaje de la anumite fiinţe umane nu reflectă în fond decât incapacitatea de a obţine toate acestea prin forţe proprii. O astfel de putere tiranică, silnică, ce este exercitată asupra celorlalţi, este de fapt vectorul mascat al tiraniei. Toţi despoţii ştiu sau măcar şi-au putut da seama la un moment dat că vine un moment inevitabil, în care victimele întorc scârbite spatele opresorului şi, până la urmă, tirania, oricât ar fi ea de îngrozitoare, conduce în mod inevitabil la însingurare.

În fond, dacă analizăm cu atenţie şi luciditate, ne putem da seama că nimănui nu-i place să fie manipulat sau dominat. Dat fiind cinismul şi îndârjirea manipulatorului, mai devreme sau mai târziu, fiinţele umane  îşi dau seama de realitatea insidioasă a procesului de manipulare. La scurt timp după aceea, fiinţele umane se depărtează scârbite de tiran, de despot, iar însingurarea în care acesta se cufundă pe zi ce trece duce la vulnerabilitate. Dată fiind ipostaza în care se complac, tiranii nu-şi dau seama că întotdeauna suntem mai puternici atunci când suntem buni, atunci când facem bine, iar această putere devine şi mai mare atunci când suntem fraterni şi uniţi. Cei tiranici, despoţii, care îşi folosesc fără încetare puterea efemeră pe care o au la dispoziţie în rău pentru a-i domina pe ceilalţi sau pentru a-i teroriza, sfârşesc întotdeauna singuri, chinuiţi şi vulnerabili. Puterea cea rea, puterea cea silnică, ce este exercitată acum pentru a-i forţa pe ceilalţi adeseori prin intimidare, iar alteori chiar prin frică să ne sprijine în îndeplinirea dorinţelor noastre egoiste, se dovedeşte a fi, pe termen lung, o slăbiciune care ne face să ne cufundăm într-un abis infernal, înfricoşător. Tocmai de aceea, un gânditor a spus: „Ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului.”

Este necesară, pentru cel care îşi vrea binele, renunţarea la poziţia de forţă dominatoare, despotică
Adeseori, ignoranţa în care ne complacem nu ne permite să ne dăm seama că ipostaza de forţă dominatoare, despotică, pe care o exercităm asupra celorlalţi, este de multe ori invers proporţională cu forţa pe care o exercităm asupra  noastră înşine.
 Aşadar, cu cât o fiinţă umană doreşte din toate puterile să-i conducă pe ceilalţi, cu atât va fi mai neputincioasă în ceea ce priveşte modul în care se conduce pe sine însuşi. Cei înţelepţi şi-au dat seama cu mii de ani în urmă de un adevăr fundamental. În fond, ce interes ai mai putea avea să urmăreşti să-i domini în diferite moduri pe ceilalţi, atunci când tu însuţi eşti cufundat într-o stare de pace profundă şi pe deplin împăcat cu tine însuţi? O fiinţă umană care a atins această stare armonioasă profundă nu simte niciun fel de interes să-i domine, în nu contează ce mod, pe ceilalţi, pentru că ea ştie că atunci când multiplicăm numărul de fiinţe umane pe care le dominăm, multiplicăm totodată şi problemele care ne apar inevitabil.

Prin urmare, renunţarea la poziţia de forţă dominatoare, tiranică, ce este exercitată asupra celorlalţi ne este benefică. Dincolo de această ipostază, o atitudine de forţă benefică, ce contează chiar foarte mult, este aceea pe care o exercităm asupra noastră înşine atunci când urmărim să ne transformăm sau să dobândim un control excelent asupra noastră. Datorită ei şi unei atenţii stăruitoare, fiecare dintre noi îşi poate transforma defectele în calităţi şi, prin declanşarea unor procese benefice de rezonanţă în propriul univers lăuntric, poate triumfa asupra propriilor temeri. Ulterior, aceasta ne permite să deschidem larg porţile liniştii interioare.


Cu extrem de rare excepţii, marea majoritate a filosofiilor nu se aplică într-o manieră absolută, tocmai de aceea niciuna nu neagă paradoxurile. Având în vedere acest aspect, amabilitatea trăită intens şi profund nu poate şi nu trebuie să fie decât o manifestare sinceră a voinţei noastre stenice. Căci dacă ne vom forţa să o manifestăm ca pe un mecanism de protecţie sistematică în faţa opresiunii, nu  vom reuşi, cel mai adesea, decât să ne umplem de suferinţă şi de frustrări. Starea de amabilitate despre care vorbim trebuie însă să fie dublată de o sui-generis atitudine de forţă benefică şi fermă interioară, cu ajutorul căreia pot să fie ţinuţi la o anumită distanţă profitorii şi eventualii exploratori. Forţa benefică ce se manifestă asupra ta însuţi sau altfel spus curajul de a triumfa mai mereu asupra propriilor defecte şi asupra propriilor temeri reprezintă un mijloc privilegiat de a ne sustrage complet, atunci când ne confruntăm cu sfera nefastă de influenţă subtilă a persoanelor rău intenţionate. Cu toate acestea, nu trebuie să pierdem din vedere că uneori în viaţă apar şi situaţii ce ne zdruncină din temelii principiile şi ne obligă să reacţionăm într-un mod neprevăzut. Aceasta implică, aşadar, să fim pregătiţi să oferim lecţia de viaţă corespunzătoare acelora care ne deranjează, dar trebuie să veghem să facem aceasta, de fiecare dată, cu o stare de detaşare implicată. Înţelegând în profunzime aceste mecanisme tainice, trebuie tocmai de aceea să ştim să facem totdeauna din energia subtilă a stării de amabilitate, cu care intrăm în rezonanţă, atunci când o manifestăm cu putere, o adevărată forţă, care ne permite să devenim invulnerabili şi chiar să triumfăm, atunci când toate celelalte mijloace au fost epuizate.

Într-o societate care este atât de competitivă cum este societatea în care trăim, renunţarea completă la poziţia de forţă dominatoare, preponderent egotică poate apărea, pentru unii, ca fiind o formă deabandon. Nu-i nimic. Mai târziu vă veţi convinge că, în realitate, nu este deloc aşa. Pe măsură ce vom experimenta de un anumit număr de ori această stare, ne vom putea da seama că, într-un mediu în care marea majoritate a fiinţelor umane caută să se protejeze, atacând cu anticipaţie, o modalitate extraordinară şi cel mai adesea nebănuită de a ne manifesta fără a avea concurenţi este aceea de a  fi noi înşine amabili. Experimentând intens şi profund starea de rezonanţă ocultă, pe care o declanşează în universul nostru lăuntric, vom descoperi apoi că adevărata amabilitate spontană şi chiar jucăuşă nu reprezintă de fapt o slăbiciune, ci este o opţiune net armonioasă, care totodată ne permite să oferim altora ceva bun şi minunat, care se manifestă atunci prin noi, datorită proceselor de rezonanţă ce se declanşează mai ales atunci când ceilalţi nu ne răspund cu aceeaşi monedă. Dacă vom privi cu multă atenţie anumite atitudini, vom descoperi că atât răutăţile, cât şi atitudinile dizarmonioase pe care unele fiinţe umane le exprimă la un moment dat faţă de noi nu sunt în fond decât reacţia penibilă a feluritelor lor suferinţe interioare. Prin urmare, a răspunde la prostia pe care ele o manifestă, tot prin prostie, o astfel de reacţie din partea noastră nu numai că ne coboară şi, prin repetare, ne face să devenim chiar şi noi nişte proşti, dar totodată nu face decât să prelungească şi chiar să amplifice situaţiile neplăcute pentru noi înşine.

În lucrarea sa „Dialoguri inspiratoare cu îngerii”, îngerul îi spune la un moment dat Gitei Malasz: „Fiţi foarte atenţi, căci trebuie să vă daţi seama că fiecare gest acţionează. Chiar şi un gest călduţ, chiar şi un gest serios, chiar şi un gest neglijent, orice gest acţionează. Chiar şi atunci când vi se pare că el nu acţionează. Totul acţionează, atunci când omul acţionează.” Ştiind aceasta, trebuie să avem în vedere că fiecare gest spontan şi plin de amabilitate acţionează. Binele pe care îl facem şi pe care totodată ni-l facem, atunci când manifestăm o stare de amabilitate, ne întăreşte, ne consolidează fiinţa, în timp ce orice atitudine rea este nefastă şi ne distruge. Mai presus de aceste principii morale, noţiunea de bine şi de rău îşi găseşte de fiecare dată ecoul în universul nostru lăuntric prin intermediul proceselor de rezonanţă ocultă, pe care le declanşează în mod inevitabil în noi. De fapt, mulţi dintre noi cunoaştem chiar foarte bine dinainte ceea ce este just sau ceea ce este nejust şi simţim, fie atunci când facem ceva rău, fie atunci când facem ceva bun prin acţiunile noastre. Atunci când facem ceva rău, aceasta se cristalizează apoi în noi, atât sub forma unor energii chinuitoare, cât şi sub forma unei vinovăţii din ce în ce mai mari, care în timp începe să ne apese inima, ne înăbuşă sufletul şi apoi ne îndepărtează de natura noastră reală, împiedicându-ne să mai fim fericiţi. 

Cei care i-au înţeles secretele şi o savurează prin experienţă directă, au putut să-şi dea seama că amabilitatea nu a fost şi nu este niciodată o slăbiciune. Atunci când manifestăm stări profunde de amabilitate, ne transformăm totodată pe noi înşine. Transformările care apar în fiinţa noastră prin manifestarea stărilor de amabilitate sunt inevitabile. Reuşind să fim amabili, învăţăm în acelaşi timp să fim generoşi, răbdători şi toleranţi, iar în timp această atitudine ne ajută să ne dezvoltăm curajul de a fi noi înşine, împotriva  tuturor obstacolelor. Prin manifestarea unei stări profunde de amabilitate, refuzăm atitudinea de culpabilitate ce este produsă de faptele sau gesturile noastre injuste şi ne deschidem astfel porţile fericirii şi ale speranţei.

Întocmai ca şi toate celelalte adevăruri tainice, o stare de amabilitate puternică şi copleşitoare îşi produce, cu timpul, efectele pe care nimic nu le poate opri, deoarece mulţi dintre noi aspirăm mereu să fim fericiţi. O astfel de minune se petrece doar dacă oferim mereu ceva bun şi minunat, care este atras în noi înşine prin intermediul proceselor de rezonanţă ocultă, pe care le declanşează în fiinţa noastră amabilitatea. Manifestarea unei stări profunde de amabilitate reprezintă pentru fiecare dintre noi o garanţie absolută a acestei realizări. Cu ajutorul amabilităţii este posibil să transformăm cu uşurinţă inima fiinţelor umane şi chiar lumea întreagă.

profesor yoga Gregorian Bivolaru
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5904


joi, 23 octombrie 2014

Mesaj catre tineri: You are not for sale. You are not a clown. Life is not a joke.

Stiu ca nu-I usor sa ai 16, 18, 20 si ceva de ani, astazi. Stiu ca traim intr-o lume a naibii de dura, de rece, lipsita de sens, plina de masti fara suflet. Si, in lumea asta, nu poti sa te simiti decat singur, cand esti tanar. Stiu te simti dezorientat, pe bune e  si normal. Stiu te simti atat de dezorientat in nebunia asta a lumii. Stiu ca nu-ti  poarta, de cele mai mult ori, nimeni de grija. Nu trebuie sa fiti suparat pe parinti, nici ei nu mai inteleg nimic din lumea asta. De cele mai multe ori sunt mult prea ocupati sa plateasca facturile, ratele si sa “ se relaxeze” putin in fata televizorului.

Dar nu uita:
You are not for sale.
You are not a clown.
Life is not a joke.
V-am scris pentru ca vreau sa va cer sa aveti incredere in voi, sa va urmati instinctul. Urmati viata, lasati prostiile, fiti loiali instinctului din voi care respecta viata. Tineretea trebuie sa se bucure, nu sa se scalambaie. Fiti loiali prietenilor, iubitilor, iubitelor, fiti voi. Sunteti atat de puternici! Dar asta se intampla doar daca sunteti voi, nu urmati cai straine, modele straine. Lasati toate vedetele cu viata lor de nimic, lasati-i la o parte pe cei care sunt cineva doar prin bani.
Spune-mi ce poti face fara bani si iti spun ce valoare ai.
Nu alergati dupa bani, pentru ca nu-i veti prinde. Banii sunt controlati doar de cei care-I fac din butoane si, in final, toti banii se vor intoarce la ei.
Ascultati-va instinctul si o sa vedeti ca viata uraste banii. Grija banilor omoara orice bucurie, orice simplitate. Grija pentru bani naste sclavi.
Cei care alearga dupa bani atat de tare, o fac pentru ca nu au prea multa viata in ei, nu intelg prea mult din viata. Uitati-va bine la fetele lor sterse, la ochii fara sclipire, uitati-va cat sunt de singuri si de slabi oamenii astia.
Fiti puternici. Pentru asta nu trebuie sa mintiti si sa va mintiti. Niciun om puternic nu minte, asa ii veti cunoaste. Respectati mostenirea primita de la stramosi, nu poti fii puternic daca nu-ti respecti radacinile. Nu poti fii puternic daca nu stii cine esti. Inchideti  televizoarele, inchideti toate jocurile, indepartati-va de oamenii care merg impotriva vietii, de mancare falsa, de gesturiele false, de vorbirea falsa, de sufletele false, de tot ce este fals.

Faceti-o!

Don’t be a fool trying to be cool!
If you want to make a deal be real!

http://colaps.ro/?p=2285



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com