'Universul este cu mult mai moral decat suntem noi'

Dumnezeu este Lumina? 

Interviu din 1889 cu marele om de stiinta Nikola Tesla

Jurnalistul: Spui ca eu, ca si toate celelate creaturi suntem lumina. Ma flateaza acest lucru, dar admit ca nu prea inteleg (n.r. conceputul).

Tesla: De ce trebuie sa intelegi, dle Smith? Doar crede-l. Totul este lumina. Intr-una dintre raze se afla soarta natiunilor, ficare natiune are raza sa in marea sursa de lumina pe care noi o vedem ca soare. Si tine minte: nimeni dintre cei care au existat, nu a murit. Ei s-au transformat in lumina si astfel exista inca. Secretul sta in faptul ca particulele de lumina isi restructureaza starea initiala.

Jurnalistul: Aceasta este INVIEREA!

Tesla: Prefer sa o numesc: intoarcere la energia precedenta. Hristos si cativa altii au stiut secretul. Am facut cateva cercetari despre cum sa mentinem energia umana. Este o forma de lumina, uneori egala cu lumina divina. Nu am facut aceste cercetari pentru mine insumi, ci pentru binele tuturor. Cred ca descoperirile mele vor face viata mai usoara, mai usor de indurat de catre oameni si ca acestea ii vor directiona pe oameni catre spiritualitate si moralitate.
‘Universul este cu mult mai moral decat suntem noi’

Jurnalistul: Crezi ca timpul poate fi tinut pe loc?

Tesla: Nu chiar, fiindca prima trasatura a energiei este aceea ca ea se transforma. Se afla intr-o perpetua transformare, precum norii taoistilor. Dar este posibil sa afirmam ca omul isi pastreaza constiinta dupa viata pamanteana. In orice colt de univers exista diverse feluri de energie a vietii; una dintre acestea este imortalitatea, iar originea ei este deasupra omului si aceasta il asteapta.

Universul este spiritual, iar noi suntem doar jumatate din acesta. Universul este cu mult mai moral decat suntem noi si ar trebui sa ii aflam natura si sa ne armonizam vietile cu el. Nu sunt om de stiinta, stiinta este poate, cel mai conventional mod prin care pot afla raspunsul la intrebarea care ma urmareste si imi perturba zilele si noptile.

Jurnalistul: Care este aceasta intrebare?

Tesla: Cum ti s-au aprins ochii!… Ceea ce am dorit sa stiu este: ce se intampla cu o stea care apune si cu soarele care nu mai este? Stelele se prabusesc precum praful sau semnitele, in aceasta lume sau in alte lumi, iar soarele se raspandeste in mintile noastre, in vietile multor creaturi, in ceea ce se va naste ca o noua lumina, sau vantul cosmic o va imprastia in univers. Chestiunea este daca totusi, una dintre aceste stele si unul dintre acesti sori, chiar si cel mai mic, este salvat.

Jurnalistul: Dar, domnule Tesla, este clar ce este necesar si acest ceva este inclus in constitutia lumii!

Tesla: Cand omul intelege ca cea mai mare tinta a sa trebuie sa fie aceea de a alerga dupa o stea cazatoare si de a incerca sa o prinda, cand el va intelege ca viata i-a fost data din aceasta cauza, atunci el va fi salvat. La sfarsit, el va prinde steaua.

Jurnalistul: Si ce se va intampla apoi?

Tesla: Creatorul va rade si va spune: „A cazut doar ca sa te faca sa alergi dupa ea si sa o prinzi”.

Jurnnalistul: Dar nu este contrar cu durerea cosmica, pe care adesea o mentionezi in scrierile tale? Si ce este durerea cosmica?

Tesla: Nu, nu sunt in opozitie fiindca suntem pe Pamant… Este o boala de care majoritatea oamenilor nu este constienta. Asa incat, multe alte boli: suferinta, rautatea, amaraciunea, razboaiele si tot ceea ce compune viata umana absurda si teribila, nu pot fi pe deplin vindecate, dar constientizare lor le-ar face mult mai putin dificile si periculoase. Ori de ca te ori cineva apropiat si drag a fost ranit, am simtit durere fizica. Aceasta pentru ca avem corpurile facute din acelasi material, iar sufletele noastre sunt legate de fire ce nu pot fi distruse. Tristetea de neinteles care ne copleseste uneori, inseamna ca cineva de pe partea cealalta a planetei, un copil, sau un om generos a murit.

Uneori, intregul univers este obosit de de el insusi si de noi. Disparitia unei stele si aparitia cometelor ne vor afecta mai mult decat ne putem imagina. Relatiile care exista intre creaturile de pe pamant sunt chiar mai puternice, datorita sentimentelor noastre si gandurile noastre, floarea va inflori mult mia frumos in liniste. Trebuie sa invatam acest adevar ca sa ne vindecam. Remediul este in inimile noastre si in inima acestui animal pe care il numim univers.

http://www.garbo.ro/articol/Cultura/17332/dumnezeu-este-lumina-interviu-din-1889-cu-marele-om-de-stiinta-nikola-tesla.html

"Împãrãtia lui Dumnezeu este înãuntrul vostru." (Luca 17:21)

SUFLET SI SPIRIT - UNIRE SI SEPARARE
eseu de Rãzvan Alexandru Petre

Este adevãrat, absolut adevãrat! Dar atunci de ce nu o simtim?

Cititorul de spiritualitate sau esoterism nu prea va gãsi în scrieri sau în conferinte de profil (*) o clarificare a diferentei dintre suflet si Spirit, dintre ego si Sine Superior. Desi se vehiculeazã foarte des aceste notiuni, ele se considerã a fi subîntelese sau intuite de cãutãtorul spiritual. De aceea, pot apare confuzii regretabile ce pot duce fie la gonflarea ego-ului (confundat cu Sinele Superior), fie la nerecunoasterea actiunii Spiritului în atitudinile si comportamentul omului (ratând astfel o apropiere mai rapidã de El). Am abordat acest subiect delicat si în alte scrieri anterioare.

În rândurile de fatã voi sublinia mai ales aspectele psihologice care marcheazã diferentele dintre sufletul si Spiritul omului. Aceastã abordare vã poate oferi subiecte de meditatie cu o mare fortã revelatorie. O recomand ca o completare la cãutarea individualã a Adevãrului, ce o puteti realiza pe orice cale spiritualã traditionalã sau spontanã veti dori... Atunci când capul este prea înfierbântat, ne prinde bine un dus rece. Si tinându-ne inima caldã, folosind mai ales ceea ce ne leagã de Spirit si Dumnezeu. Însã pentru pãstrarea smereniei e nevoie sã ne amintim mereu, cu luciditate, care ne sunt limitele. Surprinzãtor, aceastã modestie ne va ridica pe scara spiritualã mai sus decât am fi crezut...

 

(*) Din fericire, am gãsit întâmplãtor o exceptie în imensul internet. Este un desen frumos care converge cu ideea pe care o repet aici. Mã refer la distinctia si separatia care existã între om si Spirit. "PARTENERIATUL dintre fiinta umanã si Sufletul cosmic (Sinele Divin superior, adicã Spiritul)". Vorbind despre parteneriat/colaborare, implicit trebuie sã întelegem cã e vorba despre o SEPARARE dintre cei doi. Desigur, în pagina respectivã se insistã doar pe conexiunea luminoasã ce uneste Omul cu Spiritul, precum si Spiritul cu Divinitatea Supremã.

"Lumina Cristicã curge din inima Divinului Individualizat (adicã din Spirit) si se ancoreazã în inima corpului fizic".

În general, separarea dintre om si Spirit încã nu este bine definitã si nici înteleasã. Poate din teama cã ar putea provoca grave neîntelegeri si proteste. Consumatorii de literaturã esotericã, ca si discipolii unor traditii spirituale, nu sunt dispusi sã cedeze fãrã luptã la ideile lor. Este o luptã de idei, dar nu mai putin eroicã.

Amintirile din vietile anterioare sau dintre ele nu apartin omului, ci Spiritului. Faptul cã ele ne pot ajunge la cuget este uneori o întâmplare, iar alteori urmarea vointei Spiritului. Memoria singurã nici nu ar fi de ajuns; e nevoie si deîntelegerea amintirilor, ceea ce presupune o cunoastere vastã, cosmicã, specificã Mintii Spiritului. Or, dacã am avea aceastã Minte, am întelege totul instantaneu, fãrã a mai citi atâtea teorii... N-am mai învãta totul de la zero, n-am mai face atâtea greseli.

Originea divinã a omului nu rezidã în presupusele sale amintiri din lumea spiritelor. Divinã este originea Constiintei sale. IarConstiinta umanã este diferitã atât de minte, cât si de memorie.

EGO si SINE versus SUFLET si SPIRIT

În multe dintre scrierile spirituale contemporane se folosesc expresii de genul "Ego-ul trebuie anihilat", "Ego-ul este un Eu fals", "lasã-te în grija Sinelui tãu superior" etc. Cred cã se ivesc unele confuzii prin utilizarea termenilor "Ego" si "Sine". Iatã de ce:

- Cuvântul Ego este sinonim cu sufletul omului. Ego-ul va dãinui pânã la moarte. Nu se pune problema distrugerii voite a ego-ului, care ar fi precum tãierea crãcii de sub picioare – o sinucidere fizicã sau psihologicã. În spiritualitatea autenticã putem vorbi doar de purificarea impulsurilor si stãrilor Ego-ului, astfel ca ele sã nu mai fie maculate de diverse influente inconstiente sau venite de aiurea si care ne provoacã regrete ulterioare.

Ba chiar, în psihologie, se vorbeste despre "dezvoltarea si întãrirea ego-ului" sau de a dobândi un "ego sãnãtos", iar asta poate aduce si mai multã confuzie în lecturile spirituale.

- Când vorbim de Sine, s-ar putea întelege cã vorbim tot de Ego, unul ceva mai "aristocrat", dar în esentã acelasi. Dacã spunemSine superior, sensul rãmâne vag: poate fi un ideal abstract sau o credintã de tip religios în ceva exterior. Nu prea gãsim specificat faptul cã Sinele are o vointã separatã de a omului, uneori chiar intentii diferite. Sinele poate fi acel "alter-ego" pomenit în psihologie.

De aceea, considerãm cã sintagma "Spiritul încarnat" defineste neechivoc o altã entitate cu care sufletul convietuieste. Nu este o entitate ocazionalã si strãinã, ci însãsi sursa divinã care îl animã, îi dã pofta de viatã, îi oferã mare parte din personalitate si îi împiedicã trupul sã se descompunã.

În general, vom prefera denumirile conjugate de suflet si Spirit, fiindcã au un sens mai precis definit.

Ego si Alter-ego

SUFLET FÃRÃ SPIRIT, SPIRIT FÃRÃ SUFLET

Învãtãtura traditionalã crestin ortodoxã sustine cã Isus Cristos avea atât o naturã divinã (Spiritul nemuritor), cât si una umanã (sufletul). Totusi, conform aceleiasi dogme, oamenii nu ar avea decât o naturã umanã (sufletul creat la conceptie). Concluzia logicã este cã oamenii ar fi lipsiti de Spirit...

Desigur, aceastã concluzie nãscoceste o prãpastie artificialã între Isus si noi, ceilalti oameni. Astfel, nu-l mai putem privi ca pe un frate spiritual mai mare. Rãmâne doar un prilej de uimire si o sperantã de ajutor, dar NU mai poate fi si un model de urmat!... Isus-omul devine chiar mai straniu decât un extraterestru. De fapt, de mult timp preotii l-au suspendat pe Isus undeva, sus, ca sã nu-L putem ajunge decât cu aprobarea si metodele lor.

Conceptiile new-age, pe de altã parte, considerã cã omul este doar un Spirit dotat cu trup. Omul ar fi, dupã acestia, un Spirit adormit, obnubilat de mirajul lumii materiale. Toate caracteristicile sufletesti ar apartine deci Spiritului, sufletul si Spiritul fiind acelasi lucru.

Buddhismul nu clarificã subiectul. Vorbeste despre minte la modul general, care ar corespunde termenului de suflet, dar combinat si cu caracteristici ale Spiritului (ex: "constiintã fãrã început si fãrã sfârsit"). Unii îi spun mintii, spirit, dar neavând acelasi înteles cu Spiritul distinct care animã omul.

Pe scurt:
Omul, în crestinism: Trup ----- Suflet ------ ?
Omul, în new-age: Trup ------- ? -------- Spirit

Dupã cum se vede, ambele conceptii au lacune.

VIZIUNEA CORECTÃ SEPARÃ SUFLETUL SI SPIRITUL

Noi credem cã, atunci când vorbim despre "om", ne referim în principal la SUFLETUL sãu! Desigur, este foarte influentat de trup, de mediul fizic, de ambianta psiho-mentalã, ca si de vointa Spiritului sãu. Dar sufletul este, el însusi, un decident autonom. Nucleul sufletului – pe care îl numim Constiintã – provine din Spirit, dar este independent de acesta din urmã. Constiinta este un mic fragment divin din Spirit, împrumutând o parte din caracteristicile acestuia, din personalitatea sa. Aceastã Constiintã divinã supravietuieste mortii (realipindu-se de Spiritul sursã). Numai asa putem explica de ce, pe timpul vietii, omul diferã mult de Spirit, iar la moarte cei doi redevin o singurã entitate. (Aceste subtilitãti le-am detaliat în cartea "CONSTIINTA UMANÃ, ÎNTRE MINTE SI SPIRIT")

Atunci când primim inspiratii si intuitii, ne cuplãm automat cu Constiinta Spiritului. O foarte bunã unificare se poate realiza prin meditatie contemplativã (alte ocazii: decorporalizarea, moartea clinicã). Mecanismul fuziunii cu Spiritul este unul foarte simplu, armonios, eficace si natural. Desi în mod obisnuit omul diferã în multe privinte, prin interiorizare profundã el poate deveni una cu Spiritul si cu Dumnezeu. Este un miracol si o tainã accesibilã doar fiintei umane evoluate.

Tinând cont de toate acestea, este absurd sã pretindem oricãrui om limitat si muritor sã fie, sã se comporte sau sã se creadã a fi un Spirit nemuritor. Omul si Spiritul sãu apartin de lumi total diferite, care coexistã si se hrãnesc reciproc. Ele trebuie sã conlucreze pentru binele ambilor.

Pânã la spiritualizarea sa deplinã – eveniment foarte rar –, trebuie sã stim si sã admitem cã omul poate fi mai rãu decât potentialul sãu spiritual.

Dar omul nu este doar un animal inteligent, ci are dreptul la o viatã spiritualã. Desigur, asta nu înseamnã sã trãiascã o viatã ca de înger. Îngerii nu sunt oameni si nici nu pot fi. Iar Terra nu este Paradisul. Omul trebuie sã-si trãiascã viata sa fireascã primitã de la Dumnezeu si de la Spiritul sãu. Ce poate el sã facã este sã încerce o apropiere interioarã de Spirit, o sincronizare între vointa sa si cea a Spiritului, între gândurile si sentimentele sale si cele ale Spiritului. Când aceastã simbiozã este dusã aproape de perfectiune, putem spune cã omul trãieste echilibrat si spiritual, manifestând în lume Vointa lui Dumnezeu. Într-o viatã spiritualã autenticã, abilitãtile paranormale pot apare într-o mãsurã mai mare, mai micã sau deloc vizibil.

Prin aceastã largã viziune spiritualã, pe de-o parte le dãm dreptate umanistilor care proclamã dreptul omului de a trãi cu plãcere, dar si cu deplinã responsabilitate. Fãcând fatã atâtor factori perturbatori (boli, poluare, sãrãcie, stres, naturã ostilã, ticãlosia semenilor si multe altele) pãmântenii totusi supravietuiesc – iar ãsta-i meritul lor spiritual cel mai mare! Meritã compasiunea Cerului si a noastrã.

Pe de altã parte, le dãm dreptate si spiritualistilor care solicitã omului sã se eleveze, sã lepede învelisul greu al materiei si sã se ridice cãtre planurile subtile superioare. Oricât de greu ne-ar fi sã trãim, sã nu uitãm sã trãim frumos si generos!

Dupã cum sufletul (ego-ul) se aflã la mijloc, echilibrând trupul si Spiritul (Sinele superior, alter-ego), tot astfel o conceptie justã de viatã trebuie sã balanseze viata fizicã si legile ei cu viata spiritualã si legile ei diferite. Cum va dansa acest balet complicat, este meritul si truda fiecãrui om în parte, precum si a Spiritului sãu coordonator. Nimeni nu poate dansa pentru tine...

Mult mai important este sã ne recunoastem natura divinã, cãci de cea animalã si egoticã suntem suprasaturati de milenii. Trezirea spiritualã este un deziderat major. Este Viitorul.

Dumnezeu ne-a dat viatã si atât. El nu are nicio pretentie de la noi.

Cel care are nenumãrate pretentii este Spiritul încarnat în noi. Nu ne dã pace niciodatã când nu-i facem pe plac, ne orienteazã, ne sfãtuieste, chiar ne manipuleazã. Nu putem schimba aceastã ierarhie si subordonare. Cel mult putem sã ne rãsculãm si sã creãm haos în minte. Sã ne pretindem mici conducãtori despotici, complet liberi de bun-simt. Desigur, ar fi o falsã gândire, fãrã fundament, cãci nenumãrate conditionãri ne preseazã de pretutindeni. Singura conditionare de la care putem astepta doar lucruri superioare, nobile, plãcute, este influenta Spiritului. De ce am renunta la sprijinul Sãu, la influenta sa pozitivã?! Mai bine s-o acceptãm si s-o constientizãm în mod distinct, ca sã-i întelegem ratiunile si efectele tainice minunate! Doar asa putem fi fericiti.

Familiarizându-te cu aceastã conceptie, nu trebuie sã te îndepãrtezi de Dumnezeu. Dimpotrivã. Când ai o mare nevoie sau urgentã e normal sã ceri ajutor extern de la Divinitate, care, dacã vrea, va aranja evenimentele în mod favorabil. Dar dacã nu vrea, poate cã ti-a aranjat sã suferi cu un scop: cel de a te apropia de Dumnezeul interior, Spiritul tãu. Spiritul te poate întãri si îti poate manifesta calitãti exceptionale, temporar inhibate. Am tot subliniat ruperea omului de Spiritul sãu ca o avertizare asupra crudei realitãti. Idealul trebuie sã fie însã, dimpotrivã, identificarea cu Spiritul în toate clipele vietii.

<< Spiritul încarnat nu e om. Spiritul dezîncarnat este om. >>

Iatã un dublu paradox interesant. Prima afirmatie am explicat-o mai sus. Ea este oarecum contraintuitivã si neagã un mit spiritual, fiind însã adevãratã.

A doua este o afirmatie falsã, dar sustine mitul spiritual cã omul, dupã ce moare, rãmâne cu vechea personalitate. Ea pare a fi demonstratã de diversele aparitii fantomatice ale unor persoane decedate sau care apar în vise ori în extracorporalizãri. Persoanele cu experientã în contactul cu lumea spiritelor stiu însã cã forma este înselãtoare si se poate schimba instantaneu la vointa spiritului. De asemenea, cã personalitatea spiritului dezîncarnat este alta decât personalitatea limitatã pe care a avut-o omul din ultima încarnare. Doar în prima perioadã dupã deces spiritul trãieste intens în atmosfera sufleteascã a fostului om. Dupã un an, un spirit evoluat si-a revenit deja la personalitatea sa cosmicã. Dacã i se cere în comunicãrile spiritiste, El se poate prezenta drept sufletul vechiului om, dar o face detasat, jucând rolul cerut de audienta emotionatã.

 http://www.spiritus.ro/RAZVAN/suflet_si_spirit-unire_si_separare_fd.htm

Calea inimii si calea mintii - Osho

“Calea inimii este minunata, insa periculoasa. Calea mintii este obisnuita, insa sigura. Barbatul a ales drumul cel mai sigur si cel mai scurt in viata. Femeia a ales cea mai frumoasa, dar cea mai accidentata, periculoasa cale, a emotiilor, sentimentelor, starilor sufletesti.
Si deoarece pana acum lumea a fost condusa de barbati, femeile au suferit enorm. Femeia nu a fost in stare sa se adapteze la societatea pe care au creat-o barbatii, deoarece societatea este creata conform ratiunii si logicii.
Femeia vrea o lume a inimii, iar in societatea creata de barbat nu este loc pentru inima. Barbatii trebuie sa invete sa fie mai inimosi, pentru ca ratiunea a dus intreaga omenire spre o sinucidere globala. Ratiunea a distrus armonia naturii, ecologia. Ratiunea ne-a dat masinarii minunate, dar a distrus minunata umanitate. Este nevoie de putin mai multa inima in toate.
In ceea ce ma priveste, calea catre fiinta voastra cea mai ascunsa este mai scurta din inima decat din minte. Mintea este o scurtatura daca mergeti in afara, iar inima este o cale foarte lunga. Daca mergeti inauntru, totul se schimba in opusul sau: inima este scurtatura catre fiinta, iar mintea este cel mai scurt drum la care va puteti gandi.
De aceea sunt cu totul pentru dragoste, pentru ca de la dragoste este foarte usor sa va duc la meditatie, sa va duc la vesnicia vietii voastre, sa va duc la divinitatea voastra; este foarte greu s-o fac pornind de la cap. Mai intai trebuie sa ajungem la inima, si numai dupa aceea ne putem indrepta spre fiinta.
Accentul pe care-l pun pe dragoste are un motiv in esenta spiritual. De la inima femeia se poate deplasa imediat…iar barbatul se poate deplasa spre inima fara dificultate.El a fost doar prost educat…este numai o conditionare. I s-a spus sa fie dur, puternic, viril, si toate acestea sunt prostii.
Nici un barbat nu plange si nu-si lasa tristetea sau bucuria sa se manifeste prin lacrimi pentru ca i s-a spus de pe cand era copil ca lacrimile sunt pentru femei, ca e ceva caracteristic fetelor. Barbatii nu plang si nu se vaieta niciodata.
Dar care este scopul acestor lacrimi? Este nevoie de ele! Ele sunt un limbaj foarte incarcat de semnificatie.Exista momente in care nu puteti spune nimic, insa lacrimile voastre pot arata acest lucru. Se poate sa fiti atat de coplesiti de bucurie, incat sa va apara lacrimi in ochi.Lacrimile sunt intotdeauna simbolul unei experiente debordante. Se poate sa fiti atat de tristi incat cuvintele sa nu poata exprima acest lucru; lacrimile va sunt de ajutor.

Acesta este unul din motivele pentru care femeile innebunesc mai rar decat barbatii, deoarece ele sunt gata sa se vaiete, sa planga si sa arunce cu lucruri oricand: temporar, ele o pot lua razna zilnic. Un barbat acumuleaza incontinuu si apoi, intr-o zi, explodeaza “en gros”. Femeile o iau razna “en detail” si aceasta este o modalitate mai inteleapta, sa termini stocul. De ce sa acumulezi?
Barbatii se sinucid in numar mai mare decat femeile. E putin ciudat; femeile vorbesc despre sinucidere mai mult decat barbatii,dar arareori o fac. Barbatii nu vorbesc aproape niciodata despre sinucidere, insa in realitate se sinucid in numar mai mare, aproape de doua ori mai des. Barbatul continua sa refuleze, continua sa arate o anumita fata, care este falsa. Si exista o limita pentru toate; vine un moment cand nu se mai poate abtine si totul se naruieste.
Barbatii trebuie sa fie invatati sa fie mai inimosi, pentru ca din inima se deschide calea catre fiinta. Nu puteti ocoli inima. Femeia se afla intr-o pozitie mai buna: ea se poate indrepta direct catre fiinta de la inima. Insa, in loc sa recunoasca aceasta imensa calitate a femeilor, barbatii le-au condamnat pe femei. Poate ca exista un motiv; poate ca au fost constienti cu privire la o oarecare superioritate a femeilor, superioritatea dragostei.
Nicio logica nu poate fi mai presus de dragoste si nicio minte nu poate fi mai presus de inima. Dar mintea poate fi foarte ucigatoare, mintea poate fi foarte violenta, si asta a facut mintea secole la rand. Barbatii le-au batut pe femei, le-au oprimat, le-au blamat. Si, in consecinta, barbatii nu au putut sa-si sporeasca propria constientizare. Ar fi putut sa invete si ei arta de a merge in sus; ar fi putut sa mearga si ei pe acelasi drum. De aceea spun mereu ca emanciparea femeilor este si emanciparea barbatilor. Este chiar mai mult emanciparea barbatilor decat emanciparea femeilor.
Da, femeile detin mai multa dragoste…insa ele ar trebui sa fie facute sa devina constiente, de asemenea, cu privire la cealalta fata a monedei. Partea masculina a mintii detine logica, iar partea femeii este ilogica; nu este periculos, este numai o greseala, poate fi corectata. De aceea calea inimii este minunata, dar periculoasa. Cealalta latura a dragostei este ura; cealalta latura a dragostei este gelozia. Asa incat, daca o femeie este cuprinsa de ura si gelozie, toata frumusetea dragostei moare si ea nu mai ramane decat cu venin. Se va invenina pe sine si va invenina pe toata lumea dimprejur.

Pentru a fi iubitori, trebuie sa fiti mai vigilenti, pentru ca puteti cadea in groapa urii, care este foarte aproape. Orice culme a dragostei este foarte aproape de valea intunecata a urii; ea impresoara culmea de jur-imprejur si puteti aluneca in ea foarte usor. Poate ca acesta este motivul pentru care multe femei se hotarasc sa nu iubeasca. Poate ca acesta este motivul pentru care barbatii au hotarat sa traiasca la nivelul capului si sa uite complet de inima… pentru ca inima este atat de sensibila. Se simte lezata foarte usor; dispozitia i se schimba ca vremea.
Cel care vrea sa invete cu adevarat arta de a iubi trebuie sa tina minte toate aceste lucruri si trebuie sa evite ca dragostea sa cada in toate aceste gropi ale urii, ale geloziei. Altminteri, indreptarea catre fiinta va deveni imposibila, chiar mai imposibila decat este pornind de la cap.”

OSHO, “Emotiile si sanatatea”, PRO Editura si Tipografie
 

Deoarece suntem energie spirituală avem puterea să emitem şi să schimbăm energie!

Dorinţa de adevăr şi cunoaştere este primul pas pe drumul spre înţelepciune şi iluminare.
În timp ce-ţi descoperi adevărul şi devii conştient de cunoaşterea aflată în el, începi să păşeşti pe cărarea care te conduce la înţelegerea adevăratei tale naturi spirituale. Pe măsură ce continui drumul, înţelepciunea ta spirituală se adânceşte prin lumina înţelegerii şi recunoşti spiritul ca fiind energia nemuritoare, eternă, care eşti tu însuţi.

Atunci când începi să-ţi înţelegi natura spirituală, începi în acelaşi timp să înţelegi cum se exprimă şi se manifestă energia sufletului în timpul reîncarnării tale fizice. Pe măsură ce începi să recunoşti energiile sufletului tău, începi să te înţelegi pe tine însuţi şi experienţele pe care le trăieşti. Îţi dai seama cum au fost create, manifestate şi exprimate pe diversele nivele de energie fizică şi spirituală.
Energia este, a fost şi va fi. Tot ce există se compune din vibraţii de energie, care se manifestă sub diverse forme şi expresii. Tu însuţi eşti energie spirituală încorporată în formă fizică. În cadrul esenţei tale energetice sunt straturi şi nivele de energie şi de conştienţă. Eul tău interior este o vibraţie energetică de credinţe şi simţăminte. Eul tău superior este vibraţia de energie a adevărului şi cunoaşterii.
Sufletul este o vibraţie de energie pură de conştienţă şi iluminare care se exprimă pe el însuşi în şi prin energiile eului tău interior şi a Eului tău Superior şi se manifestă pe sine prin trăirile tale.
Fiecare vibraţie de energie are proprietăţile şi trăsăturile sale specifice.
Pe măsură ce îţi schimbi nivelul de vibraţie al energiei, devii conştient şi intri în rezonanţă cu acea vibraţie specifică de energie şi îi înţelegi proprietăţile şi caracteristicile. Ridicarea nivelului de conştienţă peste cel al energiilor fizice îţi permite să te acordezi cu nivelele înalte de energie şi să ai acces la adevărul şi cunoaşterea ta interioară. Pe măsură ce te ridici la şi prin vibraţiile din ce în ce mai înalte ale sufletului tău, capeţi adevărata înţelegere a sufletului şi a naturii trăirilor tale.
Piramida ta de putere
Tu te exprimi pe tine prin intermediul naturii tale unice şi individuale şi trăieşti un nivel diferit de conştienţă pentru fiecare vibraţie de energie. Fiecare nivel energetic formează baza şi cadrul de manifestare pentru energiile de ordin mai înalt de conştienţă.
Deoarece tu eşti energie spirituală, ai puterea să influenţezi, să emiţi şi să schimbi energie: Credinţele tale sunt la baza modului în care influenţezi şi schimbi energia care creează trăirile tale. Tu transmiţi, schimbi şi direcţionezi energie prin simţămintele şi gândurile tale. Credinţele, gândurile şi simţămintele sunt cele care determină toate experienţele tale, ca şi modul în care se manifestă energia în viața ta. Percepţiile pe care le ai fată de trăirile tale formează realitatea ta fizică şi creează structura conştiinţei tale spirituale.
Simţămintele tale sunt formate de credinţele tale şi se manifestă în expresia trăirilor tale. Gândurile sunt create din simţămintele şi din experienţele avute şi se transformă în adevăr şi cunoaştere.
Adevărul şi cunoaşterea ta se manifestă în înţelegerea pe care o ai în fata experienţelor şi încercărilor prin care treci şi se transformă în înţelepciune şi iluminare. Pe măsură ce-ţi înţelegi simţămintele, gândurile şi experienţele, dobândeşti conştienţă. Adâncindu-te în profunzimea conştienţei tale, îţi vei descoperi esenţa sufletului şi îţi vei înţelege natura spirituală.
Energia se dezvoltă din sine sub formă de piramidă, crescând şi expandându-se în forţă. Deoarece şi tu eşti tot energie, dezvoltarea ta are loc tot sub formă piramidală prin energiile eului tău interior, ale Eului tău Superior şi ale sufletului tău.
Începi cu eul interior , în strâns contact cu simţămintele tale. Atunci când eşti în strânsă legătură cu ele şi îţi înţelegi reacţiile faţă de experienţele trăite, devii conştient de adevărul tău interior. Pe măsură ce îţi accepţi adevărul interior, cunoaşterea ţi se lărgeşte şi capeţi conştienţă.
Pe măsură ce continui să-ţi ridici frecventa vibraţiilor energetice la un nivel mai înalt de conştienţă, intri în rezonanţă cu Eul tău superior . Prin vibraţiile de energie ale Eului tău Superior şi ale conştienţei tale lărgite, îţi măreşti puterea de a dobândi cunoaştere spirituală ca urmare a experienţelor prin care treci, ceea ce expandează şi mai mult conştienta sufletului tău. Conştienta îţi este apoi filtrată de către simţămintele, gândurile şi cunoaşterea ta şi este înţeleasă la fiecare nivel de energie.
Pe măsură ce conştienta continuă să ţi se adâncească şi să se expandeze, simţi energiile ca pe un proces natural şi în continuă mişcare care se ridică în spirală la nivele din ce în ce mai înalte de conştienţă, în acelaşi ritm şi în deplină armonie cu procesul de adâncire a înţelegerii. Pe măsură ce îţi ridici nivelul de conştienţă pentru a înţelege vibraţia energiei sufletului tău, capeţi conştienţă spirituală. Această conştienţă ridicată îţi permite să pătrunzi dincolo de aspectele fizice şi de aparenta expresie a simţămintelor, gândurilor şi trăirilor tale cu o totală înţelepciune a înţelegerii, care este iluminarea. Acest lucru reprezintă piramida puterii tale.
Vibraţia energetică a eului tău interior, a Eului tău Superior şi sufletului tău sunt tot atâtea trepte către adevăr, conducându-te din ce în ce mai sus spre iluminare.
Aceste trepte formează baza de plecare şi îţi oferă cadrul şi mijloacele de a dobândi cunoaşterea şi de a-ţi ridica propria conştienţă la nivele din ce în ce mai înalte pe durata reîncarnării tale fizice.
Aceste trepte de conştienţă sunt în armonie cu un nivel de energie încă mai înalt, care îţi omogenizează cunoaşterea, formând o unitate de înţelegere.

Gloria Chadwick
Sursa: totulpentrunoi.com

”Răul” e o boală care se vindecă prin iubire

După atentatul de la Paris, am auzit de multe ori ideea că ”răul trebuie extirpat, distrus fizic”, cum distruge doctorul ”buba”(citez aici chiar expresia folosită de unul dintre interlocutorii mei). Desigur, dacă cineva îți pune viața în pericol, ești dator să-ți aperi viața. Dacă buba te amenință, ești dator să te aperi de ea. În acest caz, este probabil că nu vei acumula o karmă distructivă. Altfel, uciderea, ca soluție de extirpare a răului în lume, sau ”dictatura”(conducerea cu ajutorul amenințării și a fricii ca soluție de guvernare) sunt manifestări specifice stărilor de conștiință joasă.

Iubirea nu ucide! Iubirea este Adevărul și ea încurajează viața, o servește, o crește, o umple și o binecuvântează.
Extirparea răului, prin același mijloc prin care el însuși acționează, presupune să cobori la nivelul lui, căci cel rău crede că, ucigând, restabilește binele.
Viața hrănește viața, nu o distruge. Iubirea singură este puterea care îndepărtează răul, este puterea de care răul nu se poate apropia. Răul este consecința absenței iubirii, este o cădere din conștiința iubirii, o prăbușire a minții în inconștiența, care afirmă falsul ca fiind adevărat. În prezența iubirii, inconștiența încetează. În prezența iubirii, răul este anihilat, nu mai poate acționa. În prezența iubirii, răul se autodistruge.

Dacă am fi doar ființe fizice, ar putea ca uciderea să fie o soluție. Dar noi suntem ființe spirituale, iar alegerea noastră de a face rău din alt motiv decât acela de a ne apăra viața crează karma. Pe de altă parte, răul înregistrat deja în câmpurile energetice nu este distrus prin distrugerea fizică: programele care au determinat acțiunea în plan fizic continuă să existe și să fie preluate de alți oameni de la respectivul nivel de conștiință. Soluția împotriva răului este creșterea nivelui de conștiință, nu distrugerea fizică. Soluția împotriva răului este educația corectă, conștientizarea esenței vieții și a naturii ei spirituale, conștientizarea cu privire la existența energiilor dincolo de formele fizice, capabile să se manifeste – în anumite condiții – prin formele fizice. Soluția pentru extirparea răului vizează ștergerea lui din plan spiritual, căci în plan spiritual este cauza. Pentru aceasta, avem nevoie să gândim conștient, să eliminăm ura, furia, dorința de a pedepsi, vinovăția, să ne asumăm responsabilitatea și alegerile pe care le facem, să ne concentrăm asupra binelui nostru și al celor din nostru, să binecuvântăm, să sprijinim viața, să fim mai fericiți și să să excludem toate trăirile creatoare de rău. În ele se află cauza răului care se manifestă în lume, în aceste trăiri care ne fac inconștienți și permit intrarea răului din planurile spirituale în propriul nostru câmp energetic.

Cu toate că formele noastre fizice și spirituale sunt departe de perfecțiune, nu trebuie să renunțăm la aspirația continuă de a iubi și a ne îmbunătăți pe noi din punct de vedere spiritual. Sensul omului nu este acela de a avea succes sau a face un lucru sau altul, căci esența succesului și a faptelor este dragostea, bucuria, pacea și frumusețea, pe care le trăim prin tot ce facem. Sensul nostru este iubirea mântuitoare, iar această iubire vede faptele oamenilor, răul din experiența omenească și toate întâmplările omenești mistuitoare ca fiind consecințe ale inconștienței. De aceea Iisus a spus pe cruce:”Iartă-i, Doamne, căci nu știu ce fac”! Cred că acest mesaj, ce ne-a parvenit prin crucificarea Mântuitorului, este acela la care trebuie să ne raportăm atunci când privim răul în lumea noastră și să știm pentru totdeauna că ”uciderea” este o manifestare a inconștienței. Oamenii l-au ucis pe Hristos și l-au salvat pe tâlhar: iată, asta-i capacitatea minții, iar mesajul pare să ne spună că avem nevoie să ne distanțăm de porpria noastră judecată atunci când decidem cine să moară și cine să trăiască. Inconștiența nu este conștientă de adevăr, așa încât îl vom crucifica pe Hristos de câte ori pretindem că știm cine merită să moară. Treaba noastră nu este aceea de a decide moartea cuiva, ci aceea de a sprijini, a iubi, a aprecia viața în toate formele ei și, în loc să urâm inconștiența/răutatea/ura și să coborâm la nivelul ei, folosind aceleași mijloace de extirpare, s-o înțelegem și s-o tratăm ca pe o boală. Inconștiența este – cred – boala cea mai extinsă, cea mai grea, cea mai tulburătoare a ființelor umane. Eu cred că în inconștiență este Iadul, căci în ea se ascunde cauza suferinței umane și din ea nu știm – încă – nici cum să ieșim, iar în cazurile mai grave nu știm că e necesar să ieșim, cum nu știm că mai există și altceva decât lumea poluată prin durere, suferință și rău.

Ar fi bine să ne rugăm continuu pentru ca Dumnezeu să ne binecuvânteze cu harul conștienței, al înțelegerii, al iubirii, al compasiunii, al milei și să ne călăuzească spre adevăr, cu ușurință și cu grație, așa încât viața noastră să servească binele nostru cel mai înalt și binele cel mai înalt al tuturor.

sursa 

http://mariatimuc.blogspot.ro/
 

Cele 12 nopti magice

Ciclul spiritual al fiecărui an este marcat de două momente cruciale: sostiţiul de vară şi cel de iarnă. În momentul solstiţiului de vară 21 iunie - data corectă a sărbătorii sfântului Ioan Botezătorul - omul este la punctul de maximă expansiune exterioară, conştienţa sa fiind axată oe ceea ce descoperă în afara lui.
Momentul sostiţiului de iarnă 22 decembrie - data reală, naturală, a Crăciunului - marchează punctul cel mai profund al introspecţiei, toată atenţia omului fiind orientată spre interior şi mai ales spre profunzimea sufletului său.
În ciclul sărbătorilor anului, există două perioade când cerurile se deschid şi orice om poate parcurge într-o clipă, distanţa care ne separă de ierarhiile spirituale. Aceste 12 nopţi magice încep imediat după momentele de solstiţiu, din vară - 21 iunie şi din iarnă – 22 decembrie.
În dimineata zilei de luni 22 decembrie 2014 la ora 06.48, ora Romaniei, Soarele va intra în Capricorn şi acest moment va marca sostiţiul de iarnă. Începând din acest moment se derulează cele 12 nopţi magice în care cele 12 ierarhii spirituale de nivel 3 - Arhaii, ne dăruiesc privilegiul unei ”audienţe” directe. Arhaii sunt ierarhia spirituală a căror manifestare fizică este reprezentată de cele 12 zodii sau constelaţii care formează zodiacul. Cei 12 Arhai sunt identificaţi sub forma fizică a celor 12 constelaţii: Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, etc…
În fiecare din cele 12 nopţi magice, una din cele 12 zodii ne acordă o întâlnire directă, în care putem aprofunda specificul zodiei respective, putem dezvolta şi amplifica percepţia noastră asupra calităţii zodiei respective sau putem vindeca defectul pe care ni-l evidenţiază zodia.
Prima noapte după intrarea Soarelui în zodia Racului, respectiv în Capricorn, este debutul ciclului celor 12 nopţi magice, moment când cerurile se deschid şi fiecare om poate merge în audienţă la unul din cei 12 Arhai (ierarhia a 3-a, vezi Dionisie Areopagitul) a căror manifestare în plan fizic o reprezintă cele 12 zodii. Ele se succed în ordinea inversă, prima noapte după sostiţiu fiind cea a Peştilor, a doua cea a Vărsătorului, a treia cea a Capricornului, şi tot aşa până la ultima noapte care este cea a Berbecului. Aceasta este succesiunea valabilă pentru ambele momente de solstiţiu.
Dacă vreţi să amplificaţi doza calităţii zodiei respective, inainte de a adormi, meditaţi un minut sau două la specificul zodiei şi rugaţi Arhaiul respectiv să vă dea mai mult din esenţa zodiei respective să vă regleze percepţia în aşa fel încât să ajungeţi la trăirea corectă, justă, a zodiei respective şi la manifestarea constructivă a respectivei calităţi.

În 22 decembrie 2014, Soarele va intra în Capricorn la ora 06.48 dimineaţa. Astfel prima noapte magică, cea a zodiei Peştilor, va fi cea care începe la apusul Soarelui în ziua de 22 decembrie.
Vă prezint mai jos o propunere privind esenţa specifică fiecărei zodii, pentru a putea să vă clarificaţi asupra calităţilor şi defectelor.


CELE 12 NOPŢI MAGICE ÎN 2014-2015

Noaptea	ZODIE	VERB	Esenţa specifică (calitatea sau defectul)
22-23 dec	Peşti	A cunoaşte (spiritual)	cunoaştere spirituală, manifestare spirituală, conştiinţă spirituală
23-24 dec	Vărsător	A cunoaşte (ştiinţific)	originalitate, inventivitate, altruism, lucru în echipă
24-25 dec	Capricorn	A exploata	pragmatism, rigoare, seriozitate, planificare, fire econoamă
25-26 dec	Săgetător	A înţelege	filozofie, religie, artă, simţ estetic, poziţie justă între frumos şi funcţional
26-27 dec	Scorpion	A dori	dorinţă ( a dărui dragoste) corectitudine, promptitudine, spirit justiţiar, pedeapsă
27-28 dec	Balanţă	A echilibra	artă, estetică, abilitate în comunicare, negociere, diplomaţie, interes acordat celorlalţi.
28-29 dec	Fecioară	A analiza (critica)	vânător de greşeli, perfecţionism, corectitudine, critică constructivă,
29-30 dec	Leu	A vrea	arta de a conduce. Să vrei eficienţă şi performanţă pentru tine dar şi pentru ceilalţi.
30-31 dec	Rac	A simţi	simţirea corectă, reală, nealterată, din care rezultă concluzia reală
31- 1 ian	Gemeni	A gândi	gândirea vie, activă, constructivă, utilă, practică.
1 - 2  ian	Taur	A avea	simţul corect al proprietăţii (cât de mult trebuie să am ca să îmi ajungă?)
2 - 3  ian	Berbec	A fi	afirmarea de sine trebuie să fie o consecinţă, o rezultantă şi nu un scop, sau un obiectiv.  Dacă fac ceea ce trebuie, atunci mă voi afirma şi oamenii îmi vor recunoaşte valorea.

 

În această perioadă de 13 zile, de o intensă emanaţie spirituală, se creează condiţii pentru trezirea facultăţilor subtile ale omului.
În cele 12 Nopţi magice de la solstiţiul de iarnă, trăirea Mamei-Pământ, face ca sufletul Pământului să perceapă ca o amintire, toate stările, senzaţiile şi emoţiile pe care le-a avut în perioada lunilor de vară, ca imagini coborâte din înălţimile stelare. Pământul îşi aminteşte cum în cursul verii, a trăit el însuşi în depărtările cosmice, în lumea astrelor şi a stelelor.
În timpul iernii în timpul celor douăsprezece Nopţi Sfinte, Pământul creează posibilitatea forţelor Arhailor să fie prezente în sfera Pământului, să coboare până la nivelul la care oamenii le pot întâlni.
A doua imagine polară, are loc la începutul aprinderii Soarelui Spiritual în tenebrele nopţii hibernale. Ea se desfăşoară de această dată în imensitatea spaţiilor stelare, zodiacale. Admirând în nopţile senine de iarnă cerul cu puzderia lui de stele strălucitoare, ştim că acolo, în coloniile stelare ale înaltelor Ierarhii, se desfăşoară o activitate inimaginabilă încă pentru conştiinţa noastră obişnuită.
În aceste zile, măreţiei celor douăsprezece forţe zodiacale, a celor douăsprezece forţe sfinte ale Universului, care creează şi urzesc viitorul Pământului, li se asociază o sublimă emanţie Sărbătorească.
Pentru a percepe activ şi intens influenţele Arhailor în cursul celor 12 Nopţi magice, putem să ne folosim şi de o superbă meditaţie intitulată "Meditaţia Ioaneică" de Rudolf Steiner, meditaţie din care redăm mai jos strofa a treia.
Vă recomand să încercaţi să percepeţi fiecare din cele 12 versuri în strânsă legătură cu specificul fiecăreia din cele 12 Nopţi magice.


CELE 12 NOPŢI MAGICE ÎN 2014-2015

 

22-23 dec.	Prima noapte	Peşti	1. În început trăieşte EA (amintirea),
23-24 dec.	A doua noapte	Vărsător	2. Şi amintirea trăieşte în continuare,
24-25 dec.	A treia noapte	Capricorn	3. Şi dumnezeiască este amintirea
25-26 dec.	A patra noapte	Săgetător	4. Şi amintirea este viaţă,
26-27 dec.	A cincea noapte	Scorpion	5. Şi această viaţă este Eul omului,
27-28 dec.	A şasea noapte	Balanţă	6.   care izvorăşte din om însuşi
28-29 dec.	A şaptea noapte	Fecioară	7. Nu el singur, Christos în el.
29-30 dec.	A opta noapte	Leu	8. Când el îşi aminteşte de viaţa dumnezeiască,
30-31 dec.	A noua noapte	Rac	9. În amintirea lui este Christos,
31 - 1 ian	A zecea noapte	Gemeni	10. Şi drept viaţă iradiantă de amintire
1-2 ian	A unsprezecea noapte	Taur	11.        va lumina Christos,
2-3 ian	A douasprezecea noapte	Berbec	12. În fiecare întuneric direct din prezent.

În noaptea specifică fiecărei zodii ar fi de dorit să cereţi ajutorul Entităţilor de Lumină şi Iubire, pentru a putea percepe, exprima şi manifesta constructiv, ceea ce aveţi nevoie, atât cât aveţi nevoie, atunci când aveţi nevoie, din ceea ce reprezintă esenţa specifică acelei zodii.
Cereţi în noaptea specifică fiecărei zodii să vă ajute să exprimaţi, să manifestaţi constructiv, ceea ce aveţi nevoie, atât cât aveţi nevoie, atunci când aveţi nevoie, din ceea ce reprezintă esenţa specifică acelei zodii.
Cereţi şi veţi primi!


Alexandru Nicolici

http://www.nicolici.ro/articol.php?id=71