IMPAMANTAREA - REIMPAMANTAREA

IMPAMANTAREA - poate cea mai mare descoperire medicala !

V-ati intrebat vreodata de ce simtim o placere aparte atunci cand ne plimbam in picioarele goale prin iarba udata de roua diminetii ? sau atunci cand ne plimbam desculti pe malul marii ? ...ei bine se pare ca raspunsul la aceste intrebari este unul care s-ar putea sa schimbe nu numai felul in care facem aceste lucruri dar mai ales frecventa in care o facem.
Daca esti ca majoritatea oamenilor, probabil ca mai tot timpul porti incaltari cu talpi din cauciuc sau din plastic . Si probabil ca nu-ti trece prin minte ca acest simplu lucru poate fi cel mai mare rau pe care il poti face sanatatii tale.
In 1998 Clint Ober, un fost director executiv la o companie TV, pensionat, statea pe o banca intr-un parc in orasul sau natal. In timp ce se uita la turistii care treceau prin fata lui, si-a dat seama ca toti, inclusiv el purtau incaltaminte cu talpa de cauciuc sau de plastic si s-a gandit daca nu cumva aceasta are cumva un impact asupra sanatatii. Intrebarea a venit in capul sau datorita experientei avute in meseria sa in care obisnuia sa izoleze cablurile, avand in minte notiunea ca toate sistemele electrice din casele si birourile noastre sunt stabilizate si protejate prin impamantare.
Ober s-a intrebat daca nu cumva acest camp energetic ar putea sa protejeze si sanatatea corpurilor noastre. Ceea ce nu a banuit atunci a fost faptul ca aceasta intrebare a sa va pune in miscare ani si ani de experimente si studii, iar acestea vor scoate la iveala rezultate incredibile.

Desi folosesc o varietate de cuvinte pentru a o descrie, fiecare scoala moderna de medicina alternativa vorbeste despre “energie".

Dar ce este aceasta “energie” fundamentala despre care tot auzim? Pielea ta, in general, este un conductor foarte bun. Poti conecta orice parte a pielii tale la pamant, dar daca vei compara diferite parti exista una care este deosebit de puternica, si care este chiar in mijlocul talpii piciorului; un punct cunoscut de acupuncturisti ca Rinichi 1 (K1) .
Este un punct bine-cunoscut pentru faptul ca din punct de vedere conductiv se conecteaza la toate meridianele de acupunctura si in esenta, se conecteaza la fiecare coltisor al corpului tau. Interesant este ca impamantarea sau mai degraba lipsa acesteia, are mult de a face cu inmultirea bolilor moderne. Cand esti conectat cu pamantul (fie ca mergi descult sau ai fost conectat electric pe punctul K1 al piciorului), exista un transfer de electroni liberi din pamant in corpul tau. Acesti electroni liberi sunt, probabil, cei mai puternici antioxidanti cunoscuti de om.

In urma experimentelor facute, s-a demonstrat ca cesti antioxidanti sunt responsabili pentru cateva observatii clinice foarte interesante :
• Schimbari benefice ale frecventei cardiace
• Scaderea rezistentei pielii
• Scaderea nivelului de inflamatie.

Pentru a intelege mai bine stiinta din spatele a ce se intampla in timpul in care suntem conectati la pamant si de modul in care aceasta are impact asupra raspunsului inflamator, Dr. Oschman ne explica ceea ce se intampla atunci cand va confruntati cu un traumatism. Dr. Oschman este expert in domeniul medicinei energetice, cu o diploma de licenta in biofizica si un doctorat in biologie de la Universitatea din Pittsburgh.
Ca autor al unui numar mare de carti, el este recunoscut pe scara larga ca o autoritate in biofizica energiei medicale.
“Chiar si la cea mai mica contuzie, daca te ciocnesti de usa, sistemul imunitar raspunde imediat prin trimiterea de celule albe din sange (neutrofile) la locul impactului ... Neutrofilele secreta specii reactive de oxigen (ROS) ... numite radicali liberi. Acestea sunt ca Pac-Man, molecule foarte importante care au misiunea de a distruge. In cazul in care bacteriile au ajuns prin intermediul pielii in corp, acesti radicali liberi vor distruge bacteriile foarte repede. Daca ai celule deteriorate, radicalii liberi le vor distruge, astfel incat sa existe spatiu pentru celulele sanatoase sa se miste pentru repararea tesuturilor. Acesta este cunoscut ca raspunsul inflamator.

Ceea ce am descoperit si este cu adevarat profund este aceasta: am inteles acum de ce primim acest raspuns inflamator, care are cinci caracteristici: durere, roseata, caldura, pierderea abilitatii de miscare, si umflarea. Toate acestea sunt cele cinci semnalmente distinctive ale inflamatiei si se dovedeste ca nu este nevoie sa se intample asa.
Inflamatia, care in medicina este considerata o parte importanta a procesului de vindecare, este de fapt un artefact cauzat de lipsa de electroni in tesuturile tale. Ce se intampla este ca neutrofilele livreaza specii reactive de oxigen (SRO) la locul incidentului, dar procedand astfel, unii dintre acesti radicali liberi se pot scurge in tesutul din jur si ii poate cauza tesutului sanatos daune. Asta este de fapt ceea ce creeaza raspunsul inflamator “.
Cercetarea asupra impamantarii a descoperit acum ca, daca tii picioarele goale pe pamant dupa ce te lovesti sau te accidentezi, electronii vor migra in corpul tau si se vor raspandit prin tesuturi. Orice radical liber care se scurge in tesutul sanatos va fi imediat neutralizat electric. Acest lucru se intampla deoarece electronii sunt negativi, in timp ce radicalii liberi sunt pozitivi, astfel incat acestia sa anuleaza reciproc.
“Deci, intr-adevar ceea ce se intampla cu impamantarea sau conectarea la pamant este ca va protejati organismul de la – cum le numesc eu, pagubele colaterale,” spune Dr. Oschman.
“Aceste distrugeri nu au fost destinate sa aiba loc, dar au loc pentru ca ne-am deconectat de la pamant prin punerea de cauciuc si de material plastic intre picioarele noastre si pamant. Pentru a putea adapta impamantarea la nevoile omului modern, specialistii au gasit metode de a aduce energia pamantului direct in casele oamenilor. Astfel au aparut cearceafuri electrice cu ajutorul carora oamenii sunt conectati la pamant in timp ce dorm.
Presuri pentru calculator pe care poti sta cu picioarele goale in timp ce lucrezi sau papuci care au in talpa un material conector intre punctul K1 si pamant.
David Wolfe, cunoscuta autoritate in domeniul medicinei alternative si un puternic sustinator al impamantarii, a facut un experiment in direct in timpul unei prezentari pe 20 de indivizi din sala, care au fost conectati la energia pamantului printr-un cablu electric care la un capat era infipt in pamant in afara salii de prezentare. Dupa 80 de minute, participantilor li s-a recoltat sange si li s-au facut analize care au fost apoi proiectate in direct si explicate pe loc. Rezultatele au fost pe masura. Puteti urmari acest experimentmai jos.

Impamantarea, o strategie impotriva imbatranirii

Una din teoriile dominante privind imbatranirea este teoria radicalilor liberi, conform careia imbatranirea se produce din cauza pagubelor cumulate, cauzate de radicalii liberi. Cand aveti un traumatism sau o inflamatie cronica, prin respiratie si din alimentele pe care le mancam, printre alte lucruri suntem expusi la radicalii liberi. In timp ce nu poti sa elimini complet toti radicalii liberi, iti doresti sa menti un echilibru sanatos de electroni antioxidanti in organismul tau pentru a fi sigur ca distrugerile datorate radicalilor liberi nu vor scapa de sub control.
Conectarea la pamant poate ajuta la realizarea acestui echilibru delicat.
Exista trei tipuri de sub-modele ale procesului de imbatranire cauzate de radicalii liberi :
1. Deteriorarea/mutatia ADN-ului din cauza radicalilor liberi
2. Teoria mitocondriilor.
Mitocondriile in fiecare celula din corpul nostru efectueza metabolismul oxidativ si un produs secundar sunt radicalii liberi. In cele din urma mitocondriile se uzeaza sau se autodistrug din cauza excesului de radicali liberi
3. Teoria incrucisarii de proteine, ceea ce explica riduri de pe piele.

Proteinele se lipesc una de alta, reducand eficienta enzimelor.
“Am impresia , din studiul meu de biofizica si biologie celulara, ca organismul este proiectat cu o tesatura semi-conductoare care conecteaza totul in organism, inclusiv in interiorul fiecarei celule,” spune Dr. Oschman.
“Ma refer la acest sistem ca la o matrice vie.
Electronii, cei care intra in partea de jos a piciorului nostru, se pot muta oriunde in corp. In orice loc unde se formeaza radicali liberi, exista electroni in apropiere, care ii pot neutraliza si astfel se pot preveni toate aceste procese: leziuni mitocondriale, lipirea proteinelor, si mutatia sau deteriorarea genetica. Astfel, intreaga structura este in esenta un sistem de aparare antioxidant, care este in fiecare parte a corpului nostru. Asa ca, daca ati merge descult, veti inmagazina electroni pe corpul ii va stoca, iar acestia vor fi disponibili in orice moment in cazul in care ati putea avea un traumatism, sau in orice punct in cazul in care un radical liber s-ar putea forma ..

Cum impamantarea ne afecteaza sangele

O alta descoperire foarte importanta, si una dintre cele mai recente, este faptul ca impamantarea subtiaza sangele , facandu-l mai putin vascos. Aceasta descoperire poate avea un impact profund asupra bolilor cardiovasculare, care sunt acum numarul unu cauzator de moarte in lume. Practic, fiecare aspect al bolilor cardiovasculare a fost corelat cu vascozitatea crescuta a sangelui.
Dr. Frank Sinatra a antrenat echipa doctorului Oschman in modul de evaluare a vascozitatii sangelui folosind o metoda numita potentialul zeta. Acesta masoara potentialul celulelelor rosii din sange, prin determinarea vitezei cu care acestea migreaza intr-un camp electric. Se pare ca atunci cand se produce impamantarea, potentialul zeta creste repede, ceea ce inseamna ca celulele rosii din sange au o incarcatura mai mare pe suprafata lor, care le indeparteaza una de alta. Aceasta actiune face ca sangele sa se subtieze si sa curga mai usor. De asemenea, tensiunea arteriala scade semnificativ.
O alta implicatie evidenta a acestui fapt este ca prin indepartarea reciproca, celulele rosii din sange sunt mai putin inclinate sa ramana impreunate si sa formeze un cheag. Cheagurile de sange nu trebuie sa fie foarte mari pentru a forma o embolie pulmonara, care v-ar ucide instantaneu, astfel incat acesta este un beneficiu semnificativ. In plus, in cazul in care potentialul zeta este ridicat, lucru ce poate fi facilitat de impamantare, nu se va reduce doar riscul de boli de inima, dar, de asemenea, riscul de dementa multi-infarct, in cazul in care incepe sa se piarda tesutului cerebral din cauza micro-coagularilor din creier.

Cele mai bune suprafete pentru impamantare

In mod evident, cel mai simplu mod este sa se mearga descult.
Dar ce putem spune despre locuitorii din mediul urban sau oras, care sunt inconjurati de asfalt si beton? Poti sa te conectezi prin acestea? Si care dintre suprafete naturale sunt cele mai eficiente? Exista intr-adevar, diferente semnificative intre diverse suprafete.
Locul ideal pentru mersul pe jos in picioarele goale este pe plaja, in apropierea sau in apa, pentru ca apa de mare este un conductor foarte bun. Corpul nostru, de asemenea, contine in cea mai mare parte a sa apa, astfel incat se creeaza o conexiune buna.
Iarba, mai ales daca este acoperita cu roua, pe care te-ai putea plimba daca te trezesti dimineata devreme, este o alta suprafata extrem de potrivita. Potrivit dr. Oschman, betonul este un bun conductor, atata timp cat aceasta nu a fost izolat.
Picturile pe beton nu permit electronilor sa treaca prin el foarte bine. Materiale cum ar fi asfaltul, lemnul, si izolatorile tipice cum ar fi din plastic sau cauciuc, nu vor permite electronilor sa treaca spre pamant si sa va ajute in procesul de impamantare.

Modalitati usoare de a incorpora impamantarea in viata de zi cu zi

Mersul descult in aer liber este una dintre modalitatile cele mai minunate, ieftine si puternice de a ne conecta la pamant si care poate contribui, de asemenea, si accelera refacerea tesuturilor si inlaturarea durerilor musculare in urma exercitiilor extenuante. Deasemenea orice contact direct cu un obiect bun conductor care este in legatura cu pamantul, de la un cablu electric, o teava sau chiar un copac, poate fi o metoda buna de a ne incarca cu electronii negativi.

O alta solutie pe care majoritatea dintre noi o folosim fara sa ne dam seama este dusul.

In timp ce facem dus, suntem in contact cu energia pamantului prin apa care curge prin tevile ingropate in pamant, aceasta fiind si una din explicatiile pentru care ne simtim asa de bine la dus si chiar este locul unde
avem inspiratie si ne vin tot felul de idei.

Care sunt beneficiile pe care le poti trai cand te impamantezi la energia Pamantului?

Disipa inflamatia si imbunatateste sau elimina simptomele a multor tulburari legate de inflamatii.
Reduce sau elimina durerea cronica.
Imbunatateste in cele mai multe cazuri somnul, faciliteaza o odihna mult mai profunda.
Reduce nivelul de stres prin racirea sistemului nervos, reduce hormonii de stres calmand intreg organismul.
Creste considerabil nivelul de energie.
Normalizarea ritmurile biologice ale corpului.
Subtiaza sangele, imbunatateste fluxul sanguin si tensiunea arteriala.
Elibereaza tensiunea musculara si durerile de cap.
Reduce simptomele menstruale si hormonale.
Reduce sau chiar elimina simptomele schimbarii de fus orar.
Accelereaza dramatic vindecarea si ajuta la prevenirea escarelor.
Protejeaza organismul impotriva campurilor electromagnetice perturbatoare sau chiar distructive sanatatii.
Acceleraeza recuperarea de la activitatea sportiva intensa.

Reconectarea la pamant

De-a lungul istoriei umanitatii, civilizatii intregi au onorat pamantul si conexiunea cu acesta. Stilul de viata modern a facut in asa fel incat omul a ajuns sa fie un strain pentru pamantul care ii da viata si il hraneste. Copiii secolul nostru nu se mai joaca in pamant sau in iarba, sunt izolati in apartamente si case de beton.
David Wolfe spune ca atunci cand suntem conectati la pamant, suntem practic in contact cu orice fiinta vie conectata la pamant in momentul acela, fie ca sunt plante, animale sau alti oameni de la capatul opus al lumii.
Atunci misiunea noastra devine una de a inspira si de a promova reconectarea la energia pamantului ca un mod simplu si natural pentru a face o lume mai sanatoasa si mai buna.

Stai in echilibru, stai conectat, foloseste-te de cea mai puternica forma de antioxidanti anti-inflamatorii din natura.

Scris de Alec Blenche
http://viataverdeviu.ro/impamantarea-cea-mai-mare-descoperire-medicala/#axzz1zp3IjM00
http://www.health-andthecity.ro/healthy/retete-healthy/impamantarea--descoperire-medicala-uluitoare.html

TUNELURILE DE SUB MUNŢI

Secolul XXI este marcat de o descoperire uluitoare: existenta unei retele intinse de tuneluri subterane, posibil interconectate la nivel mondial. Pe langa grote si pesteri create de natura, peste tot in lume s-au descoperit diverse canale si tuneluri subterane construite, spun oamenii de stiinta, de civilizatiile antice sau de alte civilizatii premergatoare celei umane; spatii, adesea gigantice, ai caror pereti au fost tratati pentru conservare prin metode si tehnologii necunoscute in ziua de azi
Lacul fara fund

Sergheevka este un catun uitat de lume din regiunea Moscova. Cand si cand, in atentia publicului apar tot soiul de evenimente stranii, ce se petrec in jurul lacului din apropiere. Se spune ca acesta, denumit sugestiv Bezdonii (Fara fund), este conectat cu oceanele, adancimea lui fiind necunoscuta. Pana si pe hartile militare, profunzimea lui nu este clar stabilita, fiind doar aproximata intre 150 si 200 de metri. Lacul apare mentionat si in scrierile poetului rus Alexandr Blok, in care un padurar din zona povesteste ca aceasta apa este legata prin canale tainice cu marile oceane ale planetei.
Legenda spune ca pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-au facut descoperiri misterioase ale unor epave de mult disparute in valtoarea oceanelor.
In anul 2003, la suprafata apei a aparut, nu se stie de unde, o vesta de salvare, cu insemnele marinei militare americane. Dupa cercetarile realizate de autoritatile locale, s-a constatat ca vesta apartinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugatorul USS Cole. In octombrie 2000, in portul Aden, din Yemen, s-a declansat un atac terorist asupra navei, soldat cu moartea a 17 militari. In urma atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat disparut, iar trupul sau nu a fost gasit niciodata.
Dar cum a putut ajunge dupa trei ani vesta lui de salvare tocmai din Oceanul Indian intr-un lacusor pierdut din Rusia Centrala, la 4000 de kilometri distanta?! Care a fost traseul ei? Oare legendele lacului fara fund sunt reale? Oare exista asemenea cai subterane necunoscute, care unesc diferite puncte ale planetei?

Tunelurile subterane si pesterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras atat atentia oamenilor de stiinta, cat si pe a celor pasionati de mistere. Poate pentru ca in intuneric se ascund enigme de nepatruns sau pentru simplul fapt ca acestea se deschid si acced catre centrul pamantului. Pe aceasta tema s-au scris o multime de carti si povesti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri, care au imbogatit si mai mult imaginatia oamenilor.
Cert este ca acestea exista peste tot in lume, fie ca vorbim despre galeriile antice recent descoperite sub Ierusalim, despre tunelurile de sub marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sapate dedesubtul Mexicului. Arheologii si oamenii de stiinta au inceput sa isi puna tot mai des intrebarea daca nu cumva aceste retele subterane au fost candva conectate intre ele. Lungimea lor nu a putut fi determinata precis, pierzandu-se intr-un nesfarsit labirint in interiorul pamantului. De asemenea, nimeni nu a putut confirma faptul ca ele au fost construite in aceeasi perioada. Si totusi: cand si cine le-a creat si in ce scop?

In regiunea Volgograd din Rusia exista un lant muntos, cunoscut sub numele de Medveditki, care, incepand cu anul 1997, a fost studiat in detaliu de organizatia “Kosmopoisk” (Cercetasii Cosmosului). Aici a fost depistata si cartografiata o retea extinsa de tuneluri, cercetata pe o distanta de zeci de kilometri. Aceste pasaje subterane au un diametru de 7 pana la 20 de metri si, pe masura ce se apropie de creasta muntelui, se largesc tot mai mult, ajungand pana la 120 de metri, transformandu-se sub munte intr-o sala imensa. De aici, se ramifica alte trei tuneluri in diferite unghiuri.
In Uniunea Sovietica, la inceputul anilor ’50, la propunerea lui V.I. Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de ministri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Stramtoarea Tatara, care desparte Rusia continentala de insula Sahalin si care leaga Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud. In conditiile declansarii razboiului rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate in Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevazut cu cale ferata, intre insula Sahalin si Rusia.
Tunelul fusese trasat si construit tinand cont de geologia dificila a solului de sub fundul apelor. Peretii sai erau foarte netezi, acoperiti cu un material care semana a lava vulcanica. Toti cercetatorii rusi au fost insa de acord ca acel material nu era unul creat de natura. In urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia ca asupra peretilor se actionase simultan termic si mecanic, iar rezultatul fusese aceasta crusta, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistenta. Conform afirmatiilor doctorului Berman, nici macar tehnologia moderna nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare.
Totodata, ea a amintit despre gasirea unor obiecte stranii in tunel, a unor mecanisme de neinteles, instrumente si echipamente necunoscute, si chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat dupa abandonarea acestui gigantic si ambitios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care in decursul deceniilor “s-au pierdut”.

Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, in timpul expeditiei sale in Marele Canion, a facut o descoperire uluitoare: un intreg oras subteran, cu o retea de tuneluri, in care s-au gasit dovezi ce indica faptul ca civilizatiile antice au migrat in America din Orient prin aceste cai subpamantene. Cercetatorul a demonstrat, aparent convingator, ca populatia care locuia in aceste caverne misterioase, adanc sapate in stanca, era de origine orientala, posibil din Egipt. In publicatie se relateaza ca echipa coordonata de Kincaid a descoperit o camera gigant, de aproximativ 1500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, “ca spitele unei roti”.
Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce in directia unui intreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub Templul Sarpelui cu Pene din Mexic. Orasul Teotihuacan a fost construit de o populatie relativ putin cunoscuta, care a atins apogeul intre anii 100 i.Chr si 750 d.Chr. Templul a fost ridicat intre anii 150-200 d.Chr. Din motive necunoscute, orasul a fost abandonat pana la venirea in zona a populatiilor aztece, in 1300 d.Chr. Acestia din urma au dat si denumirea de Teotihuacan, care semnifica “locul unde oamenii devin zei”.

In zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei si Slovaciei, se intind Carpatii Beskizi. La granita dintre Polonia si Slovacia, se afla cea mai inalta culme, Babia (Babia Gora), cu o altitudine de 1725 m.
In folclorul celor doua popoare exista multe legende legate de acest varf. Se spune ca locuitorii zonei pastreaza secreta existenta unui tunel sub munte. In urma cu cativa ani, intr-un ziar local polonez, a aparut relatarea unuia dintre locuitorii satului Zawoja, Stanislaw Poniatowski.

 

El a povestit ca, in anii ’60, tatal sau i-a dezvaluit taina muntilor. Au plecat impreuna din sat catre “regina Babia” si, ajungand la o inaltime de aproximativ 600 de metri, tatal lui s-a oprit si i-a spus ca acolo va vedea o alta lume, va afla un secret care este transmis din generatie in generatie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stanca si dedesubtul ei Stanislaw a vazut un put cu o deschidere larga, ce ducea catre miezul pamantului. “Peretii erau netezi si luciosi, de parca ar fi fost acoperiti cu sticla. Tata a aruncat o franghie si am inceput coborarea. In interior, in mod straniu, aerul era uscat. Am coborat cativa metri pana am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat calatoria prin tunelul usor inclinat catre interiorul pamantului, pana la o sala spatioasa, cu o forma ovala. De acolo plecau mai multe tuneluri, in toate directiile. Tata mi-a spus ca, urmand traseul lor, de aici se poate ajunge in alte tari si chiar pe alte continente. Tunelurile din stanga duc in Germania si mai departe, in Anglia, pana in America, iar cele din dreapta se intind prin Rusia si apoi prin China si Japonia, tot pana in America, unde se innoada iarasi cu tunelul din stanga”.
”Multe dintre ele s-au prabusit, altele nici macar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucram la o harta prin care sa reprezentam reteaua. Insa, deocamdata totul este aproximativ, deoarece nu avem informatii complete si nu au fost studiate Africa, India si Australia”, declara P. Mirosnicenko, unul dintre cercetatorii LSP. Potrivit afirmatiilor sale, se crede ca aceste tuneluri au fost create de civilizatii stravechi sau de alte civilizatii necunoscute pentru a se putea refugia in caz de catastrofe naturale. In mod ciclic, planeta noastra este lovita de fel de fel de calamitati naturale, cum ar fi cutremure, tsunami, eruptii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, asa cum s-a intamplat acum aproximativ 65 de milioane de ani cand, in urma impactului cu un asteroid, au disparut dinozaurii si majoritatea vietuitoarelor planetei.

Munţii României sunt străbătuţi de tuneluri subterane, puţine persoane, chiar şi în zilele noastre, cunoascând existenşa acestora. Pe timpul dacilor aceste tuneluri şi trecerile subterane erau cunoscute doar de sacerdoţi şi câţiva nobili. Cei din urmă cunoşteau doar câteva treceri strategice. Secretele preoţilor daci au fost preluate de preoţii creştini, retransmise mai departe numai călugărilor virtuali.
Munţii Bucegi ascund o parte din secretul nostru existenţial. Totul a început pe vremea primului domnitor din dinastia Basarabilor, când platoul Bucegilor a fost interzis pentru oamenii de rând. Acolo se antrena cavaleria domnitorului, acei oşteni „roşii” (denumire dată de îmbrăcămintea pe care o purtau), care formau unităţile de elită ale armatei domnitorului din Ţara Romînească, folosite doar în caz de mare primejdie.

Şi mai puţini cunosc de ce a fost ales platoul Bucegilor. Deoarece, în vremurile de primejdie, tezaurul Ţării era ascuns în tunelurile subterane din zonă şi păzit de oştenii „roşii”.
Legendele locale vorbesc şi despre existenţa unor tezaure deosebit de valoroase, acumulat de-a lungul a zeci de generaţii de conducători şi păstrat în zonă. Este un tezaur sfânt pe care fiecare domnitor era obligat să-l sporească pe timpul domniei sale. Dar nu avea voie să folosească nimic din acest tezaur. Cei care nu ţineau seama de aceasta erau crunt loviţi. Se spune că blestemul i-a lovit şi urmărit pe cei din ramura Drăculeştilor şi cea a Dăneştilor. Pentru că au încercat să folosească tezaurul Ţării în scop personal ei şi familiile lor au fost asasinaţi.

„În ultimii ani, în zona Bucegilor s-au efectuat măsurători energetice care au constatat existenţa unor câmpuri de forţă extraordinară şi a unor treceri subterane care traversează munţii dintr-o parte în alta. Mai mult, aceste măsurători au arătat existenţa a două treceri subterane care merg din zona Bucegilor până în apropiere de Peştera Urşilor din Carpaţii Occidentali, acestea fiind întretăiate din când în când de diverse tunele mai mici sau mai lungi.
Ceea ce este uirmitor este altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu străbat haotic munţii ci sub forma unor linii care figurează imaginea unui lup imens, având gura deschisă, ca atunci când se aruncă asupra prăzii. Capul lupului este în Munţii Apuseni iar coada coboară până în apropiere de Pietroşiţa, judeţul Dâmboviţa,
Întrebarea logică este dacă aceste tuneluri subterane au fost făcute de mâna oamenilor sau dacă au fost doar descoperite şi folosite de oameni? Este o întrebare la care, deocamdată, nu are cine să răspundă. Poate doar misticii, care au avut curajul să afirme că totul a fost construit de Zamolxis atunci când Marele Zeu a decis să apere acest pământ sfânt şi pe cei care-l locuiesc”

În anii 1993-1994 în zona Buşteni-Sinaia s-au petrecut mai multe fenomene stranii. Oamenii acuzau stări de agitaţie inexplicabile care le afectau sănătatea. Însă numai pe timpul nopţii. Apoi s-au produs mai multe cutremure, constatându-se că nu aveau epicentrul în Vrancea sau Bucegi, cum era normal. Locuitorii mai relatau că au prins frica de a pune mâna pe obiecte metalice deoarece se curentau imediat. Cercetarea acestor fenomene nu a dus la nici un rezultat.
Peste un an intensitatea cutremurelor a sporit. Ciudat era faptul că, de fiecare dată înainte de producerea acestora, se auzea un tunet înfundat. Aceste cutremure se produceau, invariabil, la ore fixe: ora 20.000 şi 3.00 noaptea. După producerea lor s-au semnalat semnale radio! Ceea ce nu era normal.

“Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii că un important şuvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. “Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamantului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cand cu stiinta care va fi pe pamant va birui cineva sa ajungă sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi”, spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi.”

După 1999 toate au încetat. Specialiştii de la Centrul de Fizică a Pământului şi cei de la Staţia Seismică de la Cheia nu au găsit nici o explicaţie acestor fenomene. Se ştia de existenţa tunelurilor subterane. S-a emis ipoteza că aici aveau loc diferite experienţe, centrul fiind zona crucii de pe Caraiman! Dar cine le făcea şi cu ce scop? Mister total!!...

Sarmisegetusa, din cauza unor fenomene ciudate care au loc în zona respectivă, este numită „zona crepusculară a Europei”.

În sanctuarul dacic dela Racoş s-au găsit cuie dacice de fier care nu ruginesc. Testate cu raze X, s-a descoperit că, într-adevăr, cuiele au 2000 de ani. În componenţa lor intră fier pur (99,97%), magnetită, oxid de fier şi alumino-silicaţi. Cuiul nu rugineşte. În lume mai sunt două exemple de astfel de fier inoxidabile: stâlpul de fier de la Delhi şi discul din Mongolia, cercetate de NASA. S-au mai găsit şi nişte calupuri de fier decic de peste 40 de kg. La acea vreme, romanii nu puteau să topească în cuptoarele lor bucăţi mai mari de 25 kg” (5)…

Muntele Toaca este o piramidă cu baza pătrată, formă extrem de rară în natură. Latura are lumgimea dublă faţă de piramida lui Keops. Unghiul pantei vestice are aceeaşi mărime cu unghiurile piramidei. La Cucuteni, cultură aflată în apropiere, s-a descoperit, incizat în ceramică neolitică, un motiv unic reprezentând proiecţia în plan a unei piramide cu baza pătrată. Diagonalele şi apotemele sunt trasate cu mare precizie. Unghiul dintre Carpaţii Meridionali şi cei Orientali este de 52 de grade. 51 de grade 50 de minute este unghiul dintre feţele piramidei lui Keops (Khufu) şi baza acestuia. Vasile Pârvan susţine teoria Ceahlăului ca munte sfânt al dacilor. Muntele Retezat este un monolit de proporţii gigantice cu înfăţişarea unui trunchi de piramidă.

sursa
http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=25580:tunelurile-subterane-de-sub-muni&catid=11:cultura&Itemid=15
http://piatza.net/tunelurile-subterane/
https://aleximreh.wordpress.com/2010/12/31/orasul-secret-de-sub-sarmizegetusa-de-marimea-bucurestiului/
http://www.formula-as.ro/2011/968/enigme-16/planeta-necunoscuta-tuneluri-subterane-13720

Ce fac românii când le moare țara? - Adio România! - Adio Europa!

Chiar e lovitura de stat?

Cam este! Nu chiar de tot-de tot: e mai degrabă o lovitura de palat, decât de stat. De Palatul Parlamentului, mai precis.
Băieții din USL au acum majoritatea in Parlament si sunt disperați sa organizeze cat mai repede alegeri anticipate. De ce sunt disperați? Ca România nu mai are bani! Si până la toamna, se fac de ras cu toate promisiunile alea aurite, pe care le-au făcut. Așa cum le-a spus chiar Ion Iliescu: intrarea la guvernare, cu 6 luni înainte de alegeri, ii umple de căcat. Si in România, dar si in afara. (De fapt, i-a cam si umplut). Peste 6 luni, nu-i mai votează nici dracu’. Pentru ei, schimbarea Curții Constituționale e vitala.
Așa ca, in disperare de cauza, au făcut un mic abuz de putere si au violat nițeluș instituțiile statului. Ce mare brânza!
Si ce-mi pasa mie?
Asta e întrebarea! PDL-ul tot urla la televizor sa iasă românii in strada, sa apere democrația: n-o sa iasă nimeni! Așa cum n-a ieșit nimeni nici anul trecut, când au cerut Victor Ponta si Crin Antonescu.

In schimb, când Raed Arafat si-a dat demisia asta iarna, au ieșit mii de oameni: si la Cluj, si la Târgu Mureș, si la Arad, si la București. In toata tara. Iar Arafat nici măcar nu fusese dat afara, ci plecase el. Si nici măcar nu era român, ci arab. Si nu ceruse nimănui, sa iasă nicăieri. Pai, nici un politruc nu se poate lăuda cu asemenea solidaritate.

Voi încă nu înțelegeți, politruci căcănari: poporul român se pișă pe voi toți, indiferent de partid! Si pe buna dreptate.

Puciul de azi e încă un pas spre haos si prăbușirea României.

Iar haosul si prăbușirea tarii sunt un lucru bun. Eu, sincer, mă bucur ca se duce dracului. Pentru ca România nu e tara mea: e tara mafioților. “Curățenia” pe care o face acum PSD-ul si PNL-ul se va întoarce împotriva lor. Pentru ca marea problema, criza economica, tot nu este rezolvata. De alaltăieri s-au scumpit pâinea, carnea, curentul, apa, întreținerea (si noi scumpiri sunt anunțate până la iarna). Abia acum începe cu adevărat sa se simtă criza.

Pai credeți ca oamenii or sa moara de foame in tăcere, in timp ce USL se da in bărci prin Parlament? Ziua de azi nu e doar sfârșitul PDL: ci al întregii clase politice.

Știu, toți politrucii se liniștesc cu ideea ca românii sunt răbdători: dar adevărul e ca “răbdarea” românilor a fost păstrată cu bani grei.

In 2011, vânzările Dacia in România au scăzut cu 15,9% comparativ cu 2010. In străinătate, la fel: in Germania, nimeni nu mai cumpără Dacii, de când Angela Merkel a oprit programul Rabla. In Franța, dezastru: vânzările au scăzut cu peste 30% in 2011.
In 2012, dezastrul a continuat: in primele 3 luni, vânzările Dacia in întreaga Europa au scăzut cu încă 11% fata de 2011 (care deja fusese un an îngrozitor).

Singura şansa de supraviețuire a mărcii Dacia este scăderea preturilor. Adică mutarea completa a producției din România – o tara de cerşetori cu nasul pe sus, unde statul ia jumătate din banii pe care firmele ii cheltuiesc cu angajații: sub forma de CAS-uri, CASS-uri si alte prostii. 


Iar Renault a găsit soluția: Marocul! Deja producția noului model de Dacia a fost mutat integral in Maroc. Românii care cumpăra astăzi Dacia, cumpăra o maşina…marocana. De ce? Pai a spus-o direct şi fără jena, chiar vicepreşedintele Dacia, Constantin Stroe: in Maroc, costurile de munca şi cele de transport sunt mai mici decât in România.
“In cazul in care piața auto cade, ar putea fi preferata uzina din Maroc pentru producția automobilelor Dacia” .
Si iată ca exact așa s-a întâmplat!

In timp ce Dacia anunța oprirea producției, in timp ce economia României se prăbuşeşte, Victor Ponta se cearta cu Traian Băsescu pe o prostie: cine se duce in deplasare la Consiliul European. Ba chiar si Parlamentul si-a găsit timp sa voteze o declarație pe tema asta (dar timp sa voteze reducerea taxelor si impozitelor, n-a avut).
Adică voi va bateți ca chiorii pe deplasări in străinătate, pe banii statului, când ultimii investitorii se pregătesc sa plece din România? Daca va spun trădători de tara, demenți, autişti rupți de realitate, e prea puțin pentru voi!
Pai de asta te-ai bătut sa conduci tara, Ponta, imbecilule?

Iar tâmpenia politrucilor e egalata de tâmpenia sindicatelor: in timp ce le fuge pământul de sub picioare, in timp ce Renault face calcule de rentabilitate, sindicatul de la Dacia cere…mărirea salariilor! Atâta tâmpenie pare incredibila, dar e adevărata. Sindicatul a organizat in 2011 un miting chiar in fata fabricii, unde s-a cântat Internaționala si s-au fluturat drapele roşii comuniste.
Pai după ce ca eşti cerşetor, după ce ca mă coşti mai mult decât produci, mai eşti şi obraznic?
Lakshmi Mittal a făcut acum 12 zile o vizită fulger la Galați: si el se pregătește sa închidă SIDEX şi sa mute producția la Skopje. Din același motiv: România nu mai e rentabila.

Când Coca Cola a plecat din România, a explicat public, in presa, motivul: “cheltuielile cu salariile sunt prea mari in tara voastră”. Au făcut politicienii ceva? Nimic! Au făcut mişto si au dat vina pe tot pe Coca Cola, ca cică nu apreciază valoarea muncitorului român. Taxele, in loc sa scadă, au crescut. Rezultatul? A plecat si Nokia. S-au trezit imbecilii la realitate, măcar atunci? Nici vorba: au dat iar vina pe investitor (cică Nokia nu ştie sa vândă) şi s-au lăudat ca vine alta firmă in loc.
Ei, uite ca n-a venit nimeni. Si nici n-o sa mai vina. Dimpotrivă, investitorii or sa plece in masa: şi străinii, dar şi românii. Când? Imediat după ieşirea Greciei din zona euro, despre care se vorbeşte acum deschis in Parlamentul European. Aceea va fi Marea Prăbuşire.
Singurul motiv pentru care străinii au construit fabrici in România, a fost Uniunea Europeana. Calculul a fost simplu: producem in România si vindem fără taxe suplimentare in Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Olanda etc. Dar după falimentul Greciei – kaputt! Toate calculele sar in aer.

Adio euro, adio fonduri europene, adio piața comuna europeana: adio România!


sursa
http://capitalismpepaine.wordpress.com/2012/06/17/se-inchide-dacia/

Piramidele antice

Piramide antice pe teritoriul romanesc

Sona este un sat uitat de lume, asezat pe malul stang al Oltului, in apropiere de Fagaras. Singura deosebire intre Sona si celelalte sate din Tara Fagarasului consta in ciudatele ridicaturi de pamint de la marginea asezarii. Satenii s-au obisnuit cu “guruietii”, numele pe care l-au pus movilelor uriase de pe platoul de langa fostul CAP. Au incercat chiar sa le afle secretele, starniti de cele cateva evenimente spectaculoase ce se petrec in apropierea acestora. Prin sat se zice ca, daca se pune o lama de ras la o treime de baza, aceasta se ascute singura. Apa asezata in acelasi loc capata proprietati curative, iar carnea nu intra in putrefactie. Curiosi sa afle ce ascund inauntru, localnicii au incercat sa sape in movile, dar n-au fost lasati de autoritati. Nici arheologii chemati de ei n-au reusit inca sa dezlege misterele guruetilor, nefacand altceva decat sa alimenteze imaginatia iubitorilor de mituri.
Legenda Uriasilor
Cele opt movile de pamant sunt asezate pe un deal din apropierea satului. Candva au avut o forma piramidala, dar vantul si ploile le-au erodat. Sunt asezate pe doua linii paralele, la marginea unei terase lungi de aproximativ un kilometru. De departe nu-ti poti da seama de marimea lor, dar, ajuns la baza, te coplesesc. Obisnuiti cu prezenta movilelor, localnicii au incercat totusi de-a lungul anilor sa-si explice ce e cu acei munti de pamint, inalti de 20-30 de metri, ridicati chiar in mijlocul unei terase. Una dintre cele mai populare legende spune ca, pe vremuri, niste uriasi au venit dinspre muntii Fagaras si au trecut Oltul. Pentru ca s-au umplut de noroi, cind au ajuns pe locul unde se afla piramidele, si-au scuturat incaltarile. Bucatile de pamant au format damburile. Alta legenda spune ca piramidele au fost ridicate de turci. Cand mergeau spre apus, otomanii isi lasau din turbane pamantul adus din Turcia. Chiar daca legendele care circula n-au facut decit sa le stirneasca si mai mult curiozitatea, localnicii n-au indraznit niciodata sa sape si sa vada ce ascund “piramidele” de la marginea satului.

Cercetatori din Basarabia

De-a lungul anilor, din vorba in vorba, povestea guruietilor de la Sona a ajuns si la urechile unor arheologi. La prima vedere, fiind acoperite de vegetatie, piramidele de la Sona pot fi asemuite cu tumulii sub care celtii si scitii isi ingropau capeteniile, impreuna cu un intreg tezaur de arme si podoabe. Cum aceste popoare au trecut si pe teritoriul tarii noastre, prima tendinta a arheologilor a fost sa le identifice cu tumulii. Mai mult, in jurul guruetilor de la Sona, arheologii au gasit ceramica din epoca tirzie a bronzului si din perioada Hallstat, de acum 1.200 de ani.
Printre cei mai pasionati arheologi atrasi de misterul guruietilor de la Sona s-a numarat si profesorul universitar Gavril Budau. Arheologul a adus aici doi cercetatori basarabeni, care au scris mai multe carti despre daci. Gavril Budau isi aminteste prima impresie cind a urcat pe una dintre movile: “Am vazut gauri de vulpi si pamintul nu era scos in afara, cum stiu eu, ca vinator, ci era cazut inauntru, deci poate exista un gol”. Unul dintre basarabenii veniti sa cerceteze movilele de la Sona este Andrei Vartic. Fizician de formatie, acesta a cercetat aproape toate cetatile dacice din Muntii Orastie. El crede ca piramidele au fost ridicate sau folosite de daci. Arheologii brasoveni sustin insa ca in zona nu au gasit decat putine bucati de ceramica dacica.

Mormantul lui Decebal? Alte patru piramide asemanatoare exista la marginea unui sat apropiat de Sona, la Halmeag. Acestea, insa, nu sint asa de bine conturate, fiind erodate de vint. Si langa satul Bunesti exista, de asemenea, guruieti. In apropierea lor s-au gasit urme de locuire dacica si o terasa asemanatoare celei de la Sona. Cercetatorul Andrei Vartic spune ca, pe harta, piramidele constituie virful unui triunghi dreptunghic ale carui laturi unesc varful Omu, dupa unii istorici muntele sacru al dacilor, si sanctuarul de la Racos. O ipoteza spectaculoasa a lui Vartic: dupa aranjamentul teraselor din jur, nu este exclus ca piramidele sa adaposteasca mormintul lui Decebal.

Nivelul de cunoaştere a piramidelor de pǎmânt se aflǎ la stadiul legendelor şi al presupunerilor. Oamenii de ştiinţǎ nu au întreprins acţiuni concrete; în schimb demersurile jurnalistice au fost numeroase, iar piramidele au fost mediatizate prin presa scrisǎ, Internet, TV. Aceastǎ denumire (“piramide”), pe care am preluat-o şi noi, este utilizatǎ de jurnalişti (1,2,3), de turişti ori de cercetǎtorii de ocazie, adicǎ de aceia care le popularizeazǎ, inducându-le totodatǎ o aurǎ enigmaticǎ, în mod voit sau involuntar. Dupǎ cum am vǎzut anterior, denumirea se aflǎ într-o concordanţǎ firavǎ cu realitatea. Am utilizat-o şi noi deoarece este înrǎdǎcinatǎ în memoria cititorilor. Însǎ, termenul corect pentru a desemna formaţiunile respective este “guruieţe”, dupǎ cum le spun sǎtenii din Şona(4).
          Legenda spune cǎ din terenul mlǎştinos situat în apropierea guruieţelor, un balaur mare a ieşit şi a scuipat pǎmânt, creând movilele care se observǎ astǎzi(5). O altǎ variantǎ spune cǎ “În urmă cu mulţi ani acest ţinut ar fi fost stăpânit de o prinţesă pe nume Şona. Într-o zi regatul ei a fost atacat de nişte uriaşi care au venit de peste munţii Făgăraşi. Uriaşii au trecut prin apa Oltului. Ajunşi în acest loc şi-au scuturat noroiul de pe picioare, iar bucăţile de pământ depus sunt de fapt aceste movile.”(6).
          Se mai spune cǎ guruieţele ar fi fost fǎcute de turci. În timpul campaniilor spre Apus, treceau pe aici şi îşi lǎsau din turbane pǎmântul cǎrat de acasǎ.(7).
          Sunt amintite şi populaţiile celte şi scite, care au traversat la un moment dat şi spaţiul românesc. Aceste popoare obişnuiau sǎ-şi îngroape cǎpeteniile împreunǎ cu podoabe valoroase în astfel de movile, denumite tumuli.(8).
          O altǎ ipotezǎ spune cǎ guruieţele ar fi vestigii dacice (9).
          Cât adevǎr se aflǎ în toate aceste legende şi presupuneri, vom încerca sǎ descoperim în cele ce urmeazǎ. Ce sunt de fapt aceste guruieţe? Cine le-a ridicat? Ce se aflǎ înǎuntru?

Nu există jefuitori de comori, doar urmele lor

Fotografiile din interiorul piramidei au fost făcute de Radu Tănase, speolog, alpinist şi salvamontist braşovean. În decembrie 2009, sătenii din Şona i-au povestit că, în urmă cu cîteva zile, hoţii ar fi dat iama la piramide. Veneau seara şi plecau la prima geană de lumină. Oamenii au vrut să afle ce fac străinii la guruieţii lor. Au văzut vreo cinci maşini de teren, 15-20 de persoane, două generatoare de curent şi nişte utilaje. Imediat au anunţat autorităţile. Au venit jandarmi şi poliţişti, care i-au prins pe infractori. Aceasta este versiunea lui Radu Tănase, aşa cum a auzit-o de la localnici. Dar Inspectoratul Judeţean de Poliţie Braşov nu confirmă că ar fi fost vreun jaf la Şona în decembrie 2009. „A existat o reclamaţie, dar conflictul a fost aplanat. Nu s-a întocmit niciun dosar penal pentru niciun fel de hoţi de comori“, spune comisarul-şef Liviu Naghi, purtător de cuvînt al Poliţiei Braşov. Orice s-ar fi petrecut, atunci cînd braşoveanul a ajuns cu familia să facă poze la piramide, intrările fuseseră acoperite. Un ciobănel s-a oferit să-i fie ghid. „Mi-a arătat exact pe unde s-a dat spargerea în urmă cu o săptămînă. Greutatea lutului prăbuşise intrarea, eram gata să renunţ. Am riscat mult, dar am intrat. La început, pe burtă, apoi spaţiul s-a lărgit. Mi-a fost foarte greu să respir, aerul era închis. Pe bîjbîite, doar cu o lanternă, am înaintat pînă la capătul tunelului şi am făcut pozele pe care le vedeţi“, povesteşte Tănase. Cînd a ieşit, înţelegînd că interiorul piramidelor e un pericol pentru oricine ar intra nepregătit, alpinistul a astupat intrarea. Peste doi ani, revenind la Şona, a văzut că „natura sau altcineva a astupat-o şi mai bine“.

Din piramidă ies gaze şi sunete

Galeriile par făcute de mîna omului, ceea ce confirmă spusele sătenilor despre tehnologia avansată a celor ce au explorat piramida. Iar faptul că sînt scurte şi au direcţii diferite demonstrează că s-au făcut măsurători şi direcţia a fost corectată din mers. Aceasta este părerea speologului care e convins că „au fost foarte aproape să găsească acea cameră de care se tot vorbeşte, dar n-au avut noroc“. El crede că piramida nu e un joc al naturii, ci o construcţie făcută cu un scop. Este treaba arheologilor să desluşească enigma piramidelor de la Şona, dar pînă acum, nu au publicat nimic. „Încă de pe vremea colectivului, s-a încercat pătrunderea în movilă. După primele săpături, au ieşit nişte gaze urît mirositoare care au împînzit tot satul. Şi a început să se audă un vuiet. După ce au astupat, s-a terminat cu vuietul. Asta mi-au povestit sătenii“, mărturiseşte Tănase. Stelian Coşuleţ, şeful secţiei de Arheologie a Muzeului de Istorie Judeţean Braşov, apreciază că în fotografiile lui Tănase se vede o grotă săpată de mîna omului în gresie. Ceea ce ar contrazice ipoteza geologilor care afirmă că piramidele sînt din argilă. Cercetări nu s-au făcut. În schimb, arheologul confirmă că „unii autori consideră aceste formaţiuni de la Şona ca fiind de natură antropică şi le leagă de religia şi astronomia dacilor. În acest caz, ar data din secolele V î.H.- I d.H. Certe sînt doar aşezările din epoca bronzului, de pe malul Oltului“.
Şi totuşi, piramidele sînt cunoscute pe dinăuntru

Umblă o vorbă prin Şona că, în preajma piramidelor, trebuie să mergi cu grijă, ca nu cumva să-i trezeşti pe uriaşi. Iar dacă încerci să sapi mai adînc te apucă o frică de moarte şi o rupi la fugă. Vulpile care găsesc intrările în piramide nu mai ies niciodată. Şi încă multe alte poveşti deapănă localnicii despre Complexul de la Şona. Unii, însă, au păreri mai serioase. Că piramidele lor au legătură cu sanctuarul de la Sarmizegetusa şi cu cetatea Rîşnovului. Cercetătorul Andrei Vartic a unit punctul unde se află piramidele cu punctul sanctuarului dacic de la Racoş şi cu vîrful Omu. A obţinut un triunghi dreptunghic cu unghiurile de 30 şi 60 de grade. Pe linia Şona-Omu se află templul dacic de la Şinca Veche. Se pare că zona este încărcată de istorie antică, dar încă nedescoperită. Cum este cazul comorii lui Decebal, pe care toată lumea o caută de cîteva decenii încoace fără rezultat. Braşoveanul Valentin Thrcaar, pasionat de paleoastronautică, conspiraţii şi tot ce e încă nedescoperit, a spus că la Şona este îngropat însuşi Decebal. Este convins că acei căutători de comori au fost stimulaţi de afirmaţia lui, publicată în august 2009 în Monitorul Expres, iar în decembrie au încercat să dea lovitura. Din moment ce nu există hoţi, nu putem găsi nici răspunsuri. Dar dovezi există. Fotografiile lui Radu Tănase, primul şi singurul care a imortalizat interiorul unei piramide de la Şona, demonstrează că misterioasele construcţii nu sînt chiar atît de neexplorate pe cît se susţine oficial. Dacă oamenii de ştiinţă au aflat ce este aici, de ce rezultatele cercetărilor rămîn secrete?
Fotografiile au fost realizate de braşoveanul Radu Tănase

Piramidă de cristal in Triunghiul Bermudelor?


Triunghiul Bermudelor: misterios, extraterestru, mortal. Timp de decenii cercetătorii au incercat sa lamureasca misterul celui mai enigmatic loc de pe Pamant. Unii cred ca anomaliile, dispariţiile şi fenomenele ciudate pot fi explicate prin cauze naturale. Altii cred ca acestea sunt urmele unei culturi avansate, necunoscute, care a lăsat în urmă o tehnologie fantastica … generatoare de energie, care pot deforma timpul si spatiul şi patrunde in alte lumi.
De curand, doua echipe de exploratori americani şi francezi au facut o descoperire monumentala: un corp parţial translucid, ca o piramida de cristal ce se afla pe fundul mării Caraibe.
Aceasta structura gigantica, probabil mai mare decat Marea Piramida a lui Keops din Egipt, şi descoperita accidental în 1968 de către medicul Ray Brown din Arizona, a fost verificata în mod independent de către cele doua echipe de scafandri din Franţa şi SUA.

Brown, aflat în Caraibe in vacanţă, a facut scufundari cu niste prieteni într-o regiune cunoscuta sub numele de “Tongue of the Ocean”. La un moment dat el s-a departat de acestia, si incercand sa li se alature a observat o structura masiva pe fundul oceanului: un obiect negru prin care treceau razele de lumina si care avea forma unei piramide. Cu rezerva de aer pe sfarsite, el nu a putut studia gigantica structura, dar a gasit o sfera ciudata de cristal.
Piramida ar putea confirma afirmaţiile inginerilor care cred ca initial piramidele au fost create ca sursa masiva de energie, ar susţine afirmaţia ca vechiul oras-stat Atlantida a existat, sau chiar ar putea furniza răspunsuri la intamplarile misterioase, care s-au înregistrat începând cu secolul 19 în regiunea Atlanticului numita si Triunghiul Bermudelor.

Unii cercetatori sustin de ani de zile că exista o sursă stranie de energie pe fundul mării în regiunea Triunghiului Bermudelor care afectează avioanele, navele şi bărcile.
Altii sustin ca dacă într-adevăr legendara Atlantida a existat, printre ramasitele sale mitice s-ar afla si misterioasa masina-Vortex, maşină care ar putea fi încă intactă, pe fundul oceanului. O astfel de masina, spun ei, ar fi probabil în formă de piramidă şi ar reprezenta şablonul iniţial pe care ulterior culturile din întreaga lume l-au copiat.
Piramide misterioase împrăştiate în întreaga lume
Structuri piramidale au fost descoperite peste tot: in Nordul, Centrul şi Sudul Americii, Europa de Est, tundra îngheţată din Siberia, China de Nord şi Centrală, şi chiar, Antarctica. Piramida de la Polul Sud nu poate fi confirmată deoarece se afla la peste o milă sub gheaţă şi imaginile acesteia sunt controversate.
Cu ani în urmă, ruinele unei misterioase culturi au fost descoperite pe o mică insulă numită Malden, în mijlocul Oceanului Pacific. S-a stabilit ca ruinele sunt ramasitele unei piramide antice.

Descoperirea a zguduit oamenii de stiinta din toata lumea. Se vor grabi ei sa investigheze? Probabil ca nu, avand in vedere implicatiile unei asemenea descoperiri.

 
surse
http://geografilia.blogspot.ro/2011/08/piramidele-de-pamant-de-la-sona-judetul.html
http://piatza.net/piramide-antice-pe-teritoriul-romanesc/
http://piatza.net/piramida-de-cristal-in-triunghiul-bermudelor/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+PiatzaNet+%28Piatza.Net%29

Lupul dacic original era colorat în roşu, galben şi albastru

Purtat pentru prima oară de pandurii lui Tudor Vladimirescu, într-o formă apropiată de cea pe care o are astăzi tricolorul, se pare că cele trei culori ale actualului stindar al românilor şi basarabenilor au fost emblema naţională din vremuri mult mai vechi, mai precis din timpul dacilor: "balaurul cu cap de lup", era colorat în roşu, galben şi albastru - a adică era cromatică reprezentativă a strămoşilor noştri, din vremuri imemoriale. Ipoteza este susţinută, separat, de istoricii Aurel David şi dr. Marius Bizerea, printr-o documentaţie solidă.

Strabon constata că numele străvechi al dacilor era "dai" sau "dav", adică lupi sau cei ce se aseamănă cu lupii. Astfel, întreaga simbolistică pe care dacii au impus-o antichităţii a fost "semnul lupului". Steagul cu balaur - dragonul - alături de cultul cerbului şi cavalerii gemeni purtători de dragon reprezintă un simbol caracteristic întregului neam tracic.

Este cert că acest insemn heraldic a fost preluat oficial de romani în urma cuceririi Daciei şi a dislocării, în afara hotarelor acesteia, a unui număr mare de daci "foarte potriviţi pentru război, împreună cu armele lor". Începând chiar cu împăratul Traian, romanii au recrutat pentru nevoile Imperiului unităţi auxiliare formate exclusiv din daci.

Alături de "sica", sabia curbată, unităţile formate din daci au dus cu ele şi steagul cu balaur zburător. Dragonul i-a însoţit pe daci, deveniţi militari ai armatei romane, până la hotarele de răsărit ale imperiului. În Capadochia, în sudul podişului Anatoliei, de pildă, este menţionată o "Alla I Ulpia Dacorum", iar în Siria o "Cohors I Ulpia Dacorum", din care făcea parte şi un anume Aurel Iulio Draco.

Structura cromatică a dragonului a fost reliefată chiar în acele vremuri, dar istoricii au dat prea puţină importanţă acestei informaţii. Sunt preţioase în acest sens observaţiile făcute de Arrian, guvernator al Capadochiei pe vremea împăratului Hadrianus (117-138). Acesta spune că "insignele" dacilor le alcătuiesc nişte balauri de mărime proporţională cu aceea a prăjinilor de care sunt legaţi. Se fac din fâşii de pânză de diferite culori, cusute laolaltă – cam cum vedem astăşi la Junii din Scheii Braşovului. Aceste fâşii erau legate de capul de lup, sau de „balaur”.

Când se porneşte atacul, balaurii se umflă din pricina aerului, semănând grozav cu fiarele şi şuierând datorită mişcării în viteză. Înfăţişarea dragonului este diferită deci de imaginile pe care le-am cunoscut până acum din basoreliefurile sculptate pe diferite monumente romane. Balaurul era confecţionat din bucăţi de pânză de diferite culori. Arian nu specifică însă despre ce culori este vorba. Dar...

Dragonul s-a răspândit şi în alte zone ale Imperiului Roman, de unde se pot reconstitui culorile pe care acesta le avea. În anul 145, dacii din "Cohors I Aelia Dacorum", trimişi de împăratul Hadrianus în sud-estul Britaniei, au fost lăsaţi la vatră. Dacii, deveniţi cetăţeni romani, au fost împământeniţi cu parcele chiar în jurul castrului Amboglana, pe care îl apăraseră ca soldaţi. Copiii lor, educaţi în spiritul militar, au intrat, la rândul lor, în armată, continuând serviciul militar al tatălui.

Sudul Britaniei "fu repede presărat cu căsuţe romane". Dacii şi-au păstrat însă tradiţiile militare, printre care sica şi dragonul, care au rămas un însemn de război pentru populaţia din sud-estul Angliei şi este considerat de istorici o "relicvă a dominaţiei romane".

Folosind infanteria disciplinată, armura, armele de aruncare la distanţă şi cavaleria din epoca târzie a tehnicii romane de luptă, britanicii au reuşit să-i respingă o vreme pe saxoni. Legendarul rege Arthur a repurtat în anul 500 d.Ch. o victorie asupra saxonilor, în apropierea muntelui Badon.

Atunci ”celţii” lui Arthur au folosit ca stindard de luptă dragonul zburător, a cărui prezenţă pe pământul Britaniei era legată de staţionarea aici a trupelor romane. Regele Arthur a fost imortalizat ridicând un astfel de stindard în onoarea tatălui său, Uther Pendragon.

Numele Dragon (Draco) a fost întâlnit şi la militarii daci din trupele romane staţionate în estul imperiului. Iar "Dragonul" purtat ca stindard de celţi era confecţionat din ţesătură uşoară, cu gura deschisă, prin care pătrundea aerul la cea mai mică adiere de vânt, determinându-l să scoată sunete ascuţite care speriau duşmanul. Redat de către istoricul Whitney Smith, de pe un document de epocă, dragonul folosit de ostaşii lui Arthur şi-a dezvăluit pentru prima oară cromatica: roşu, galben şi albastru.

Chiar dacă dragonul a dispărut în ţinuturile dunărene ale Imperiului Roman, cele trei culori şi-au urmat destinul.

În anul 535, împăratul bizantin Iustinian reface legătura imperiului cu ţinuturile dunărene. El înfiinţează două cetăţi la nord de Dunăre, Recidava şi Litterata. Stema acestei provincii, locuită de urmaşii dacilor romanizaţi, era colorată în roşu, galben şi albastru, dispuse de la stânga la dreapta.

Sub conducerea a trei fraţi - Petru, Asan şi Caloian - valahii dintre Munţii Balcani şi Dunăre au reuşit să întemeieze un "regat al valahilor şi bulgarilor". În luptele purtate împotriva bizantinilor, stindardele valahilor se prezentau sub forma chipurilor de balauri care, atârnate în vârful suliţelor, se clătinau în vânt şi-i înspăimântau pe vrăjmaşi. Sub flamura acestor balauri, Asan proiectase să unească sub sceptrul său cele două Dacii şi să formeze un mare regat român, care s-ar fi întins de la Carpaţi până la Munţii Balcani. Cronicarul grec Nichita Choniates spune că flamurile din vârfurile suliţelor erau colorate.

Din secolul al XVII-lea culorile roşu, galben şi albastru apar tot mai des în documentele emise de cancelariile domneşti ale Ţărilor Române şi avansează încet şi perseverent către însemnele suveranităţii. Iar primul steag tricolor propriu-zis este purtat de Tudor Vladimirescu la 1821.

Republica Moldova merge cu steagul dacilor, colorat în roşu galben şi albastru, la Olimpiada de la Londra. Acestă mascotă a sportivilor de peste Prut aminteşte de o teorie conform căreia originea stindardului tuturor românilor, sărbătorit pe 26 iunie, este lupul dacic tricolor.

Aşa arată mascota echipei olimpice a Republicii Moldova

Mai mult: Mascota moldovenilor pentru Olimpiadă ar putea fi strămoşul tricolorului: lupul dacic original era colorat în roşu, galben şi albastru - Reportaj | Libertatea.ro

“ In codri batrani, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura pot auzi si acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pamantul, frunzele si cerul il cunosc preabine. Voi il auziti ?“ (Legendele dacilor liberi)

“Te-am auzit cum hăuleai departe,
Infiorînd pădurea-nzăpezită,
Bătrîne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte.
Te-am auzit cum hăuleai departe
Te-am auzit, şi-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu eşti tovarăş visurilor mele…
Tu, numai tu, neîmiblînztã fiară,
Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea cîinilor la pîndă,
Iţi plîngi prin codri ura solitară
Tu înţelegi un suflet fără tară…”
( Lupul – Octavian Goga )

* Părintele Ghelasie de la Frasinei care a circulat printre sihastrii din Muntii Carpati, spunea ca ultimul preot al cultului zamolxian l-a cunoscut pe Mantuitor si apoi pe Apostolul Andrei. Intr-o carte dedicata ”Mosului din Carpati”, Pustnicul Neofit, din Rameti, in Muntii Apuseni, invoca o “taina” pastrata in ciuda piedicilor si scrie despre “memorii ce nu se sterg, care reapar tocmai cand se considera ca s-au pierdut”, amintiri despre continuitatea “duhului de traire in acest specific de caracter carpatin”. Taina despre trecerea dacilor la crestinism a fost pastrata si transmisa de la un pustnic la altul. *