MESAJE EXTRATERESTRE

O lume necunoscută ne înconjoară. Ea nu e nici tăcută şi nici invizibilă. Lumini şi energii ciudate, înregistrări video şi audio incontestabile, chipuri pe ecranele televizoarelor, găuri în timp şi în spaţiu, o flotilă nedetectată protejând Pământul, mesaje bizare şi stranii coincidenţe, toate duc la o singură concluzie: „o altă populaţie” şi nu un„musafir temporar” convieţuieşte cu noi. Şi ne influenţează. În ce scop ? Şi până când ? Unii iniţiaţi ştiu şi vorbesc. Alţii tac şi poate acţionează. A sosit momentul să aflăm. Şi să înţelegem.

Deşi la nivelul planetei noastre prezenţa şi manifestările OZN au o vechime care se pierde în negura timpului, diversele interpretări -pline de misticism şi fantezie - care le-au fost atribuite în decursul mileniilor şi al secolelor anterioare au făcut să se creadă că abia în ultimele cinci decenii s-ar fi ivit pe cerul şi pe solul Pământului astfel de nave zburătoare neidentificabile.
Apariţiile şi „demonstraţiile” uimitoare ale celor mai felurite OZN-uri înmulţindu-se treptat, în unele perioade înregistrându-se adevărate „valuri” - care s-au tot derulat din anii ’50 şi până în prezent -, acestea au şocat atât opinia publică mondială, cât şi organismele oficiale - începând cu cele militare şi sfârşind cu cele ştiinţifice. Devenind foarte repede „o problemă planetară” pentru care nici autorităţile şi nici lumea savanţilor nu putea oferi explicaţii, s-a căutat, pe diferite căi, să fie eliminat interesul public.
Valurile de manifestări insolite au condus la acumularea continuă a unui material informativ şi documentar specific, determinând, pe de o parte, formarea unei variate literaturi a noului domeniu „ufologic”, iar pe de alta, impunând autorităţilor şi comunităţii ştiinţifice o atitudine mai realistă. Pe parcursul anilor, înregistrările documentare şi observa­ţiile directe a sute de mii de martori întâmplători au evidenţiat aspecte tulburătoare în natura manifestărilor OZN, care depăşeau de departe orice realizare a tehnologiei şi ştiinţei contemporane. În acest mod, ipoteza originii extraterestre a OZN-urilor a câştigat o adeziune tot mai largă, antrenând atât un număr crescând de savanţi şi cercetători, cât şi resurse materiale şi financiare tot mai mari - care au culminat cu programele internaţionale CETI (Communication with xtra- Terrestrial /ntelligence) şi apoi SETI (5earch for fxtra-Terrestrial /ntelligence). Ca în oricare alt domeniu al cunoaşterii ştiinţifice, şi în tânăra „ufologie” - care se dorea a fi tot mai scientizată prin implicarea inerentă a unui număr crescând de oameni de ştiinţă - s-a întâmplat acelaşi proces natural : acumularea unui material documentar tot mai bogat, analizat tot mai competent, a evidenţiat un fapt surprinzător : atât primele ipoteze, care negau în fel şi chip realitatea prezenţelor OZN - fiind emise cu scopuri psihologice -, cât şi ipoteza extrateres­tră nu puteau explica milioanele de observări semnalate în cele cinci decenii de manifestări moderne ale fenomenului; era într-adevăr necesară şi căutarea unei origini strict terestre a extrem de numeroase­lor apariţii ale ciudatelor „obiecte zburătoare” mereu neidentificabile. De la astfel de constatări - în care „fantasticul” rămânea totuşi o componenţă esenţială - şi până la conectarea „problemei OZN” la coexistenţa naturală a omenirii pământene cu lumea invizibilă „de dincolo” nu a mai fost decât un pas... Acest pas a fost făcut tocmai de „ufologii” cu mai multă experienţă şi cu o mai largă aprofundare a documentarului OZN. Matematicianul francez dr. Jacques Vallee - stabilit în Statele Unite ca şef al sectorului calculatoare la un departament de astronomie din California - a devenit încă din anii 70 „purtătorul de drapel” al primului grup de oameni de ştiinţă care au îmbrăţişat această ipoteză (Le College Invisible -Ed. A. Michel, Paris, 1975).
Ca răspuns la scrisoarea Dvs. din 22 aprilie, vă comunic că în timpul zborului meu cu nava cosmică „Gemini 4” (iunie 1965) am văzut într-adevăr ceea ce unii oameni numesc OZN... Obiectul pe care l-am văzut rămâne necunoscut, dar aceasta nu înseamnă nicide­cum că acesta ar fi fost o navă cosmică de pe o planetă oarecare din Univers. Rezultă doar un singur lucru : în timpul zborului am văzut un obiect pe care nici eu şi nici altcineva nu l-ar putea recunoaşte sau explica ce este. James McDivitt (din scrisoarea către L. Coushet)

Prezenţa stranie şi uimitoarele manifestări în spaţiul terestru ale „Obiectelor Zburătoare Neidentificate” au influenţat şi ele felul în care, în cea de a doua jumătate a veacului, oamenii şi-au remodelat treptat concepţiile privind existenţa noastră ca fiinţe pământene aflate într-un cadru cosmic mult mai extins. În fapt, această influenţă -întru totul normală prin realismul unor evenimente tulburătoare extrem de numeroase - a venit să se adauge la remarcabilele descoperiri ale astrofizicii moderne referitoare la formarea a zeci de tipuri de molecule de materie organică în înşişi giganticii nori galactici din pulberi şi materie în stare atomică1; mai apoi, au survenit şi captivantele zboruri spaţiale, care au contribuit mult la deschiderea în gândirea umană a unor largi orizonturi cosmice.
În primii ani ai deceniului ’50, faţă de şocul psihologic care reflecta în cadrul unor mari colectivităţi noutatea total neînţeleasă a manifestărilor OZN, inerţia unui conservatorism inerent vehicula tot felul de explicaţii - care astăzi ni se par, în mare, măsură cu adevărat ridicole - : martorii de pe tot pământul ar fi văzut doar baloane, sau fulgere globulare, sau planeta Venus, sau simple fenomene atmosferice, sau arme secrete, sau nori de insecte etc. Dar înmulţirea şi amploarea manifestărilor respective, coborârile tot mai apropiate de sol şi chiar numeroasele aterizări demonstrative au eliminat treptat explicaţiile simpliste şi au conturat cea mai captivantă ipoteză: OZN erau nave extraterestre, trimise de civilizaţii galactice mult mai avansate ştiinţific şi tehnologic ! Drept urmare, relaţia Pământ - Galaxie şi respectiv Om - Cosmos a devenit treptat tot mai plină de semnificaţii, impunând în mod evident reconsiderări în gândire şi în cunoaştere.

Dar, chiar dacă omenirea a recunoscut treptat, după numeroase încercări de ascundere, necesitatea şi importanţa studierii com­petente a tulburătoarelor fenomene produse mereu de neînţelese „nave zburătoare străine”, nu s-au putut da răspunsuri clarificatoare la marile întrebări inerente :
• de unde vin în spaţiul terestru ciudatele aparate zburătoare - ce apăreau de fiecare dată cu modele constructive şi dimensiuni diferite - şi cine sunt inteligenţele care le dirijează deplasările aeriene şi aterizările ?
• de ce fiinţele care sunt la bord şi care în diverse cazuri au coborât pe solul terestru - în locuri întotdeauna izolate -, şi au contactat uneori persoane solitare, nu iau legătura în mod organizat cu autorităţile Pământului ?
• cu ce fel de energie sunt acţionate straniile nave, care, oricât de mari ar fi, nu au nici un fel de organe propulsive (elice sau jeturi) ?
• prin ce procese fizice pot dispărea subit aceste nave, atât din văzul martorilor, cât şi de pe ecranele radarurilor, sugerând adesea că ar fi dintr-o „altă materie” ?
• în baza căror principii tehnice sfidează legile fundamentale ale gravitaţiei şi ale inerţiei, precum şi efectul termic distrugător al frecării intense cu aerul, atunci când se deplasează cu viteze foarte mari în atmosferă ?
care este „secretul” strălucirii intense şi adesea în culori jucate, a suprafeţei lor exterioare ?
• care sunt mijloacele prin care controlează cu extremă uşurinţă şi în mod spectacular atât procesele biologice ale fiinţelor terestre, cât şi psihicul celor mai diferiţi martori, din diverse colţuri ale lumii ? care poate fi scopul, care este sensul acestor manifestări perma­nente - dar aleatorii şi foarte distante - din întregul spaţiu terestru ? Şi aceasta cu atât mai mult cu cât o anume literatură demonstrează că „prezenţa OZN” s-a manifestat nu numai din secole şi milenii anterioare, ci din cea mai îndepărtată 7 istorie ?


ozn-eterice




Parcurgând această carte, cititorul poate constata, pe de o parte, diferite aspecte (prezentate poate prea fugar) ale unor cunoaşteri fundamentale care fac parte din ampla „fizică eterică” specifică întregului Cosmos ; pe de altă parte, a regăsit amintite - de asemenea, prea fugar - unele relaţii pe care le avem noi,
pământenii, cu o lume invizibilă paralelă - cea a fiinţelor spirituale fără trupuri din materii dense-organice, dar care, în funcţie de nivelul lor de evoluţie, pot folosi creativ prin energia Gândirii şi a Voinţei proprietăţile intime ale materiilor eterice şi ale celor dense. Desigur, prezentarea aspectelor incluse în carte nu putea fi decât sintetică, întrucât în spatele fiecăruia din aspectele respective se află ample domenii fenomenologice, sesizate doar în mică parte de literatura specifică formată în ultimele decenii ale secolului XX; ceea ce este totuşi important, este faptul că, alături de literatura cu caracter informativ a fiecărui nou domeniu în parte, au început să fie editate şi lucrări scientizate care îmbrăţişează astfel de teme, pregătind treptat acea „unificare” dintre ştiinţa doctă şi încă atât de ascunsa ştiinţă spirituală, unificare ce va surveni în mod necesar într-un viitor nu prea îndepărtat.

ILUSTRATII

 

 

 

 

 
































Papa a declarat că există extratereştri!

De fapt Directorul observatorului astronomic de la Vatican a declarat asta. Dar sigur, de acolo nu se declară nimic fără acordul Papei. Şi aşa a început vânzoleala în mass media! E drept că acum încurajaţi de această declaraţie, “ceioprimaţi” şi consideraţi nebuni fiindcă credeau în asfelde poveşti, au ridicat capul mândri şi bucuroşi că au avut dreptate şi că în sfârşit, la modul oficial se spun lucrurilor pe nume.“Mintea omului este ca o paraşută. Cu cât o deschizimai mult cu atât aterizezi mai bine.”Deci, aşa cum a afirmat şi domnul Emil Streinu, General de Brigadă şi singurul nostru expert la N.A.S.A., acum când 30% din populaţia globului are calităţi extrasenzoriale, nu mai poţi minţi pe nimeni,dezminţind cu neruşinare lucruri care au “răsuflat” decel puţin 60-70 de ani. „Şi cel mai frecvent acestecapacităţi se manifestă în Tibet şi în România, mai precis în Bucovina şi Basarabia” afirmă generalul.Banii pentru cercetare îi iau guvernele de la contribuabili care, măcar din respect, ar trebui ţinuţi la curent cu ultimele descoperiri. Dar se pare că contribuabilul are dreptul să muncească, să contribuie laridicarea societăţii şi să... tacă. Noi toţi cei care citim revista (http://www.scribd.com/doc/26939994/Revista-Cosmos-Nr-11) ca şi cei care o scriem, ştim (am ştiut şi am scris de asta înainte de declaraţia Vaticanului) căextratereştrii pot fi şi buni şi răi. Dacă Vaticanul ne-a anunţat oficial acest lucru, sper din tot sufletul că nu vrea să ne familiarizeze cu civilizaţia reptiloidă, fondatoarea tuturor religiilor lumii, fiindcă asta eextrem de grav. Evident că, dacă va fi aşa, aceştia vor fi prezentaţi ca adevăraţii salvatori ai lumii pământene şiasta-i şi mai grav! Dar să nu facem pronosticuri sau previziuni şi să lăsăm ca lucrurile să se deruleze în voie, “natural” aşacum ne-am obişnuit. Să lăsăm..., însă fără a scăpa din ochi următoarea mişcare... Vaticanul ştia aceste lucruride când “s-a înfiinţat”, dar n-a vorbit niciodată nimic şi acum ne oferă această informaţie ca pe “un dar de preţ”. N-ar trebui să fim vigilenţi, amintindu-ne de darulgrecilor oferit Cetăţii Troia?De ce ar face acest “dar” Vaticanul omenirii? Ca să-şi spele păcatele sau ca să acopere ceva care nu mai poate fi ţinut secret??Vaticanul, care tot timpul aluat de la omenire, acum sădea informaţia pur şisimplu gratuit??Primul pas însă a fost făcut. Poate aşa semenii noştrii limitaţi îşi vor “înghiţi limba” şi nu vor mai comenta pe seama semenilor lor deschişi spreorice fel de cunoaştere! Eu personal încerc să iau lucrurile aşa cum vin şi să mă bucur că răul se dărâmă prin el însuşi... De-a lungul istoriei, structurile de vârf ale Vaticanului au fost celecare au trimis la moarte violentă pe toţi aceia care gândeau cu mult înaintea timpului lor. Ei considerau erezie şi vrăjitorie tot ce sfida logica materiei şi a timpului.Copernic, GiordanoBruno, Goya, Leonardo daVinci, sunt numai câtevavictime ale acestui sistem,unii plătind chiar cu viaţa pentru ideile lor progresiste.Şi uite aşa istoria se schimbă radical în timpul nostru, sub ochii noştri! Este normal să plătim tribut întunericului prin ignoranţa noastră susţinută prin orice mijloace de sistemul religios limitat?! Veţi spune: “asta a fost de mult să uităm”... Totuşi pe uitare şi dezinformare funcţionează aceste periculoase şi păguboase sisteme... Şi credeţi că acest “mic” aspect nu ne-a ţinut legaţi în igoranţă şi necivilizaţi cel puţin două milenii?? Şi credeţi că e tot una dacă afli un adevăr astăzi sau peste două mii de ani?Eu zic să-i iertăm, dar să nu-i uităm, “fiindcă cine îşi uită trecutul este condamnat să-l retrăiască”. Şi nu putem spune că un Papă este mai vinovat ca altul. Toţicare au avut tiara papală pe cap, au ştiut de mult toate aceste taine, dar au acceptat şi s-au bucurat de sentimentul îmbătător al puterii date de controlul prin manipulare a generaţiilor pământene ţinute în ignoranţă cruntă! Le-a plăcut să fie deţinători de taine, fiindcă aşa puteau să controleze “turma”, prin mituri false şi multă frică!! Şi dacă l-au slujit pe Dumnezeu, de ce aveau nevoie de putere şi control??
Asta rămâne să stabiliţi dumneavoastră!!

Cecilia David

Epocă-Lipsă = Apocalipsă

Peste tot se vorbeşte de Apocalipsă, de profeţiile Maya sau de sfîrşitul lumii. Informaţiile sînt contradictorii şi obsedante, iar oamenii nu ştiu ce să mai creadă. Pentru că foarte exactul calendar Mayaşse opreşte în 22 decembrie 2012, s-a impus concluziacă lumea se va sfîrşi în 2012. Asta nu arată că lumea îşi va afla ultimele clipe în această zi, cum greşit s-a scris, probabil voit, dar că timpul se va sfîrşi atunci.
Faptul că sfîrşitul timpului nu este acelaşi cu sfîrşitul lumii îl arată un cuvînt al limbii române, apocalipsă (epocă-lipsă).

Epocă-lipsă este o metaforă pur românească, niciunde acest cuvînt nu mai are un asemenea înţeles.Atunci cînd spunem pur românească ne gîndim la ţăran, el este cel căruia îi datorăm limba şi nu numai acestea, dar şi cultura multimilenară, transmisă din gură în gură, din generaţie în generaţie. Deşi epocă-lipsă nu este o metaforă elegantă, „o metaforă de salon”, espresivitatea sa este remarcabilă, iar„imaginea metaforică” din unele cuvinte pur rumîneşti, este „uneori aşa de intensă, atît de plastică, încît limbajul elevat le evită, din pudoare”.

Dacă în Dicţionarul explicativ al limbii române din1984, rumîn este echivalent cu român, iar rumînesc(-ească) este identic cu românesc(-ească, în Dex onlinestă cuminte şi ne aşteaptă o mare surpriză:
RUMÂN s.(IST.) iobag, şerb, vecin, (rar) serv, (înv.) prost.
Din noua definiţie a cuvîntulul rumîn aflăm că ţăranii, care sînt temelia acestei naţiuni, nu sînt proşti doar în argou, cum erau pînă acum, ci sunt proşti şi oficial. Acum vedeţi dumneavoastră adevărata faţă a acestor„savanţi”, pe mîna cărora ne-am lăsat viitorul naţiei noastre? Merităm oare acest apelativ? Cum să nu merităm, dacă le îngăduim acestor „invalizi intelectuali”să ne batjocorească tot ce avem noi mai sfînt, graiul, amintirea străbunilor, cultura ţăranului şi istoria? Cum spuneam mai sus, cuvîntul ţăran s-a pricopsit cu o conotaţie negativă, conotaţie ce nu are nici olegatură cu realitatea şi care „se vede treaba” că nu este spre binele neamului românesc. Deşi ţăranii sînt curaţi, iar pentru hainele lor de sărbătoare nu există cuvînt care în semantica lui să le poată cuprindă măreţia, deşi câteva vorbe ale unui bătran ţăran pot valora cît 2 -3 cărţi de filozofie, deşi ţăranii au fost aceia care au păstrat vii cultura şi graiul primit de la străbuni, nimic din acestea nu a contat pentru acei ce căutau batjocorirea ţăranului.
Ţăranii nu făceau congrese pentru a „patenta”cuvinte, graiul rumînesc s-a dezvoltat natural. Ei nu aveau de ce să împrumute cuvinte de la unii vremelnici pe aceste meleaguri, aveau tot ce le trebuia în propriul grai, de-o mare complexitate şi bogăţie, dar fără gramatică scrisă, dezvoltat continuu timp de aproape 100 de secole, de cînd au devenit primii agricultori ai Europei. Doar la populaţiile sedentare apare o dezvoltare armonioasă a limbii vorbite. Graiul ţăranului rumîn există intrinsec, el se explică pe sine însuşi prin propriile sale cuvinte, nu e nevoiesă apeleze ca limbile moderne („de salon”), la cuvintedin alte limbi sau dialecte pentru a-şi explica elementele intime. Acesta a fost una din cele două caracteristici esenţiale ale unei limbi naturale, dezvoltate armonios, a doua este necesitatea de a avea radicali proprii. Prin radical propriu se înţelege o rădăcină de cuvînt, un element primordial de la cares-a plecat în formarea familiilor lexicale. Aceste rădăcini pot fi numite şi morfeme, iar primele morfeme, după Lucian Cueşdean, au fost chiar sunetele din natură, onomatopeele. De exemplu, onomatopea PÎR este comună mai multor sunete din natură, focului, zgomotului unui pîrîu de munte, ruperii unui lemn, etc. şi a folosit la crearea a peste 60 de cuvinte, ce aparţin mai multor familii lexicale. Cîteva exemple: a pîr-li, pîr-lit, pîr-litură, pîr-leală, apîr-păli, pîr-pălire, a pîr-joli, pîr-jol, pîr-joală, a pîr-gui,pîr-guit, pîr-guială, pîr-gă, pîr-gav, a pîr-îi, pîr-îaiaş,pîr-ăuţ, pîr-rău, etc. Derivarea din onomatopee este rar întîlnită în alte limbi, acolo este o excepţie, pe cînd în graiul ţărănesc rumîn „compunerea onomatopeică este aproape o regulă”, iar fără suntelele Î şi Ă „nici nu pot fi redate autentic suneteledin natură”.
Multe din cuvintele alcătuite cu ajotorul radicalilor sau a rădăcinilor de cuvinte sînt cuvinte imagine, reale metafore, dar care nu sînt întotdeauna elegante. În „Româna, limba Vechii Europe” aflăm destule exemple, din care prezentăm cîteva: o măs-lină este un fruct ce trebuie mas-ticat lin, altfel ştim cu toţii ce se poate întîmpla, o lin-gură trebuie dusă lin la gură, altfel se poate vărsa conţinutul, o vie-spe este o spe-rietoare vie, un ste-jar este un lemn de esenţă tare, căruia îi stă jar-ul mai mult timp, arderea sa este mai domoală, o vij-elie este este o furtună care face vîj, produsă de Elie sau Ilie, o săgeată sau o pasăre face zbîrr în zb-or, iar ur-su este un animal greoi dar care ur-că sus, în copaci, etc.
Că nu este aşa cum spun aceşti „savanţi”,care nu trec ca româneşti nici măcar cuvintele cu etimon necunoscut, este demonstrat de o limbă moartă acum 3.000 de ani, sanscrita, „limba perfectă”. În sanscrită aflăm, printre multe altel cuvinte şi următoarele: acasha(acasă), lup(lup), Om(om), vrate(frate),lamba(limba), navasti( nevastă), luptă(luptă), prans(prînz), dzambaiami(a zîmbi), dusman(duşman), crapaiami(a crăpa), naiba(naiba) şi nu în ultimul rînd, apu(apa), etc. Acasă, apă, lup, om, frate, limbă, luptă,a crăpa şi prînz au etimon latin, nevastă are etimonslav, a zîmbi are etimon bulgar, duşman are etimon turc, iar naiba are etimon necunoscut. Faptul că aceste cuvinte nu aveau cum să intre în limba română din latină, slavă, bulgară, turcă, este probat de prezenţa acestora în limba sanscrită, limbă moartă cu cîteva sute de ani înainte de întemeierea Romei. Este clar că aqua provine din rumînescul apa şi nu invers, cum unii ne lăsă să înţelegem.„Originea limbii române se află în inteligenţa rumînilor strămoşi, oamenii rîurilor cu maluri fertile,din bazinul Dunării de Jos, autori ai primului neolitic european, în România, inima vechii civilizaţii europene, în urmă cu 8-10 mii de ani”, ne spune Lucian Cueşdean, iar atunci „Europa era atît de tînără şi frumoasă cu unghiurile şi romburile ei construite perfect (sub aspect logic) de către Homo Geometricus multe milenii înainte de a apărea pe malul răsăiteanal Mediteranei ţara regelui Aegenor (Fenicia)”, cum aflăm de la basarabeanul Andrei Vărtcic, din cartea„O istorie geometrică a lui Homo Sapiens”.Graiul ţăranului este limba Vechii Europe, pentru că„ nici o altă altă limbă europeană nu are atîtea onomatopee autentice” şi pentru că „nici o altă limbă europeană nu are atîtea cuvinte compuse direct cu o onomatopee autentică”. Simbolurile păstrate de ţăran, aflate pe hainele desărbătoare, pe scoarţe, pe porţi, etc. sînt prezente înnumăr mare pe artefacte din România şi din teritoriile învecinate, „pline” cu rumîni. Unul din cele mai frumoase dansuri ale sale, Hora, este atestată arheologic de 5000 de ani, iar Mărţişorul, un cert obicei rumînesc, este atestat tot arheologic cu o vechime de 9000 de ani, la Schela Cladovei, pe Dunăre. Şi unii au curajul să vorbească despre „pe tealbe” în istoria noastră, continuă dar nu „liniară”, de cel puţin 9000 de ani. Să mai spunem că ţăranii construiesc bordeie de lut de 20.000 de ani, continuu pînă în secolul 19? Unele dintre legendele şi textele(poporale) ale ţăranului rumîn s-au dovedit a avea mai mult decît numai sîmbure de adevăr. Legendele despre uriaşi au fost confirmate ca reale de sutele de fotografii cu schelete de uriaşi, legendele despre blajini, calocuitori în înteriorul pămîntului, s-au dovedit şi ele adevărate, după ce au început să fie făcute publice fotografii cu intrările spre interiorul pămîntului de la cei 2 poli.
Să revenim la derutanta Apocalipsă. Din DEX aflăm:
EPOCĂ, epoci, s.f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebeştede celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) Expr. A face epocă = a atrage atenţia, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă. 2. Timp în care se repetă, periodic, acelaşi lucru în aceleaşi condiţii. Epoca topirii zăpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice.[Acc. şi: epócă. – Var.: (înv.) épohă s.f.] – Din fr.époque.
LÍPSĂ, lipsuri, s. f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență. Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. Loc. prep. În(sau din) lipsă de… = nefiind, neavând ceva, dinpricină că lipsește. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește. Expr.Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț . Aduce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitatesuficientă). (Adjectival) Care lipsește, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipsește dintr-un ansamblu. 3.Faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva.4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie,sărăcie. 5. (Înv. și reg.) Necesitate, trebuință. Loc. adj.De lipsă = necesar, indispensabil. Am înșirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [Pl. și: (înv.) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv).
APOCALÍPS s. n. Parte din Noul Testament în care este înfățișat în chip alegoric sfârșitul lumii; sfârșitul lumii în religia creștină. [Var.: apocalípsă s. f.] – Dinfr. apocalypse, lat. apocalypsis.
Epocă se presupune fără nici o dovadă ca ar proveni din freancezul epoque (franceză este o limbă artificială, realizată din multele dialecte existente în Hexagon, dialecte ce conţin un număr foarte mare de cuvinte rumîneşti. Dacă o să căutaţi “Dictionnaire desidiomes romans du midi de la France” de GabrielAzais, o să aflaţi peste 1000 de cuvinte rumîneşti din dialectele luate în considerare de autor.), iar a lipsi e dat cu etimon grec, din lipso. De ce nu din sanscritul lipsu (aşteaptă)? Apocalipsă este apokalips în albaneză, αποκάλυψη (dezvăluire, revelaţie) în greacă, apocalipsi în catalană, apocalypse în engleză, apocalypse în franceză, apokalypse în germană, apocalisse în italiană, apocalipse în portugheză,apocalipsus în spaniolă, etc.
După cum vedem, aproape toate limbile se mărginesca prelua acest cuvînt din alte limbi sau dialecte, iarodată preluat nu îl pot explica prin propriile lorcuvinte, dar româna poate să explice acest cuvînt dinresursele ei proprii.Cum spuneam mai sus, cuvîntul românesc epocă-lipsa, alături de calendarul Mayaş, ne vesteşte
încetarea timpului.
De ceva timp se vorbeşte despre ascensionarea planetei într-o altă dimensiune. Din„Revista Misterelor”, din numărul 61, aflăm:„Rezonanţa Schumann este prezentată de geofizicienii contemporani drept „bătaia inimii” planetei noastre. Aceasta a avut o valoare constantăde 7,8 Hz timp de mii de ani. Însă începînd cu anul1980, s-a observat o accelerare, mai întîi lentă, apoi din ce în ce mai rapidă (dupa 1997), pînă cînd a atins astăzi valoarea de 12 Hz. Creşterea frecvenţei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viaţă pe planeta noastră să corespundă de fapt cu numai 16ore reale, în termenii timpului terestru. Pare oexplicaţie destul de plauzibilă pentru criza acută detimp cu care ne confruntăm la ora actuală… Iar curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsura ce ne apropiem de „Punctul Zero”, care corespunde inversării polilor magnetici ai Pămîntului. Căci dacă 24 de ore ale zilei reprezintă încă, la ora actuală, 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încît la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii îl situează la sfîrsitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 oreefective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecinţele acestui fenomen sînt incalculabile şi sfidează orice imaginaţie: întreaga planetă şi toţi locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune”.

Cercetînd Apocalipsa Sfîntului Ioan Teologul, nu am aflat nimic referitor la sfîrşitul timpului, dar am dat de următoarele rînduri (cap.18, v. 6), referire la desfrînata Babilonului: „Daţi-i înapoi, precum v-a dat şi ea şi, după faptele ei, cu măsură îndoită, îndoit măsuraţi-i; în paharul în care v-a turnat, turnaţi-i de două ori”. Cu măsură îndoită, ne întrebăm noi? Dar spune Iisus să întoarcem şi celălalt obraz, să iubim şi pe cei care ne fac rău…
La sfîrşit, în loc de concluzii, întrebări:
Acum sesizaţi incredibila memorie ancestrală a ţăranului român?
Credeţi că ţăranul este hulit fără motiv? Mai bine spus, care ar fi motivul sau motivele?
Cine este acest „Dumnezeu” care cere „răsplată” îndoită, care are robi şi nu fii şi de care trebuie să netemem?
munteanul

În Asia, cateva milioane de oameni vorbesc limba română!

Lucian Cueşdean: “Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat româneşti, iar multe altele seamănă foarte mult cu ale noastre. Asta pentru că ei sunt urmaşii unui trib getic, ca şi noi, deşi distanţa dintre români şi punjabi este de 4.500 de kilometri”.

Noi am învăţat la şcoală că daco-geţii ar fi fost o ramură a neamului tracic, care trăia exclusiv în Dacia, pe actualul teritoriu al României şi care vorbea o limbă diferită de latină. Imperiul Roman a cucerit Dacia, iar daco-geţii ar fi renunţat parţial la limba lor pentru a învăţa vorbirea cuceritorilor. Din combinaţia acestora ar fi apărut, în timp, româna. După 20 de ani de studiu, dr. Lucian Cueşdean a ajuns la concluzia că această teorie este falsă. Cueşdean spune că triburile getice, sub diferite nume, ocupau o arie geografică vastă, din Europa Centrală până în Asia, aproape de China şi de India. Actuala populaţie punjabi, din nordul Indiei, de pildă, este urmaşa unui trib de geţi localizaţi în Asia Centrală cu peste 2.500 de ani în urmă. Aceşti urmaşi ai geţilor vorbesc o limbă asemănătoare cu româna. Dar multe din cuvintele punjabi comune cu româna sunt comune şi cu latina. Problema este că acum 2.500 de ani nu exista Imperiul Roman. Asta înseamnă că geţii vorbeau o limbă “latină” mult înainte de expansiunea romană.

Dacă geţii au stăpânit teritorii din Europa până în Asia, dacă populaţia punjabi este o urmaşă a acestora, iar românii sunt, la rândul lor, urmaşi ai geţilor, dr. Cueşdean a fost curios să vadă dacă există vreo legătură lingvistică între noi şi ei, comparând cuvintele din cele două limbi.

Ceea ce spune dr. Cueşdean se poate verifica pe internet. Pentru lămurire, propunem un exerciţiu: cititorul poate alege cuvântul în română, îi dă căutare pe dicţionarul online în engleză, iar din engleză îl traduce, tot prin internet, în limba punjabi. Nu putem da toate cele 2.000 de cuvinte comune. Vom arăta câteva dintre cele pe care le credeam de origine latină. O să observaţi că sunetele sunt aproape identice, iar înţelesurile sunt absolut la fel. La o privire mai atentă pare un fel de aromână.

Bibliografie:Nicolae Densuşianu, „Dacia preistorică”, EdituraArhetip, Bucureşti, 2002
Lucian Iosif Cueşdean, „Româna, limba VechiiEurope”, Editura Solif, Bucureşti, 2006
Andrei Vărtic, „O istorie geometrică a lui HomoSapiens”, Editura Dava Internaţional, Chişnău, 2000
Gabriel Gheorghe, Studiu introductiv la cartea „Studiide civilizaţie şi cultură românească”, „Fundaţia Gândirea”
Noul Testament, Apocalipsa Sfîntului Ioan Teologul
„Civilizaţia de sub Marea Neagră”, Revista„Esoterism”
Petre Dogaru, „Ipoteza că Potopul a avut loc la MareaNeagră nu trebuie ignorată”, Revista „Independent”
„După 2012, planeta Pămînt va translata într-o nouădimensiune”, „Revista Misterelor”, nr. 61
surse
http://ramaniamyblog.wordpress.com/2012/02/20/apocalipsa/
https://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2012/06/29/in-asia-cateva-milioane-de-oameni-vorbesc-limba-romana/
Apoca Lips A

Atlantida românească

Susţinătorii plasării Atlantidei în Marea Neagră cred mai departe că adevăratele dovezi sînt îngropate în apropierea coastelor României, iar Insula Şerpilor e o rămăşiţă a înfloritoarei civilizaţii de acum 10.000 de ani.
Conform ipotezei susţinute de tot mai mulţi adepţi, din străvechea Atlantidă a rămas doar Insula Şerpilor. Certitudine este doar faptul că pe colţurile de stîncă azi pustii se ridica pe vremuri un superb templu închinat zeului Apollo.
Locuitorii Insulei Şerpilor din antichitate era numiţi Blajini sau Preafericiţi şi erau consideraţi urmaşii atlanţilor. Ipoteza existenţei unei Atlantide pe teritoriul actualei Mări Negre a fost îmbrăţişată şi de Robert Ballard, descoperitorul Titanicului. Acesta susţine că, în urmă cu circa 7.000 de ani, fîşia de pămînt care separă Mediterana de lacul Mării Negre a cedat sub presiunea apei, distrugînd civilizaţia momentului respectiv. Un argument în sprijinul localizării continentului dispărut în spaţiul românesc este şi acela că, în faza de descompunere a imperiului, atlanţii practicau intens sacrificiile umane, obicei sîngeros şi crud pe care-l aveau geto-dacii.
Din ce cauză s-a scufundat?
Astronomul polonez M.M. Kamienski a apreciat că aşa-numita Cometă a lui Galilei s-a ciocnit cu Terra ( 9541 î.Hr.) şi a produs scufundarea Atlantidei. Inginerul german Otto Muck susţine că în Oceanul Atlantic ar fi căzut cu o viteză de 20 km/secundă un meteorit gigant cu diametrul de 10 km. Legenda potopului este arhicunoscută. Această faimoasă catastrofă a lumii antice poate fi întîlnită la majoritatea popoarelor, cu excepţia aborigenilor australieni, a laponilor şi eschimoşilor. Oamenii de ştiinţă admit faptul că la baza mitului a stat un fenomen real, verificabil istoric şi arheologic, uriaşele inundaţii fiind o consecinţă a încălzirii climei după ultima glaciaţiune. Potopul menţionat şi în Vechiul Testament şi apreciat de Vatican că a avut loc acum 13.100 de ani, a lăsat din Atlantida numai "Insula celor 7 cetăţi". Multe legende venite de dincolo de timp vorbesc despre pamânturi sfinte aflate pe locul unde acum domină Marea Neagră. Unii cercetători afirmă că aici este localizată străvechea Atlantida, cu templele sale, în special Templul lui Apollo, zeul soarelui, a cărui origine hiperboreană începe să capete un contur tot mai precis. Din străvechea Atlantida, se zice, că a rămas doar Insula Şerpilor.Insula Şerpilor a fost un teren mistic, un loc de trecere între două lumi. Aici, pe colţurile de stâncă acum pustii, se ridica pe vremuri un superb templu care a fost închinat solarului Apollo. Apele mării îi protejau pe preoţii solari de vizitele curioşilor şi ale profanilor. Marele Diodor amintea în scrierile sale Insula Şerpilor, cunoscută ca Insula Leuky: "În faţa ţinutului celţilor, în parţile Oceanului, este o insula numită Leuky, adică Albă. Latona, mama lui Apollo, s-a născut aici şi din cauza asta Apollo este mai venerat aici decât ceilalţi zei" Această insulă era numită şi Helixea (Felicia) sau "nesos makaron", Insula Preafericiţilor. Nu departe de acolo erau munţii Riphei (Carpaţi). Preafericiţii sau Blajinii erau urmaşii atlanţilor, cunoscuţi şi sub numele de rămăni. Despre ei textele vechi amintesc că locuiau pe lângă apele cele mari în care se varsă toate apele, iar folclorul românesc spune că în acele tarâmuri îşi are Dumnezeu cetatea de unde guvernează toate ale lumii, bune şi rele.
Ipoteza existenţei unei Atlantide pe teritoriul actualei Mări Negre a fost îmbraţişata şi de Robert D. Ballard, fost ofiţer al armatei maritime a Statelor Unite şi oceanograf specializat ân arheologie acvatică, printre altele fiind descoperitorul rămăşiţelor Titanicului şi a navei de luptă Bismark. Acesta susţine că în urmă cu circa 7.000 de ani, fâşia de pămâînt care separa Mediterana de lacul Mării Negre a cedat sub presiunea apei. Revărsarea acesteia a fost catastrofală pentru civilizaţia momentului respectiv. Forţa apei a distrus totul în calea ei, iar egalizarea celor două nivele s-a făcut abia după 40 de zile. O serie de construcţii ciudate au fost depistate, cu ajutorul sonarului, pe fundul mării. Să fie oare vorba despre Atlantida? Susţinătorii plasării Atlantidei în Marea Neagră cred mai departe că adevăratele dovezi sunt îngropate în apropierea coastelor României, iar Insula Şerpilor e o rămăşişă a înfloritoarei civilizaţii de acum 10.000 de ani.

Etnograful Adrian Bucurescu arată că Atlantida s-a scufundat în marea denumită de egipteni Siriath, adică Marea Neagră. În cinstea lui Orpheus, împăratul-zeu numit de atlanţi, şi urmaşii lor direcţi, tracii, egiptenii au ridicat acum mai mult de 5.000 de ani, la Giseh, enigmaticul Sfinx. În 1913, în "Dacia preistorică", Nicolae Denşuşianu localiza Atlantida între Porţile de Fier şi Sfinxul din Bucegi. "Atlantis" este tradus de unii lingvişti prin "Fericire", iar grecii antici denumeau actuala Insula a Şerpilor din Marea Neagră, (Nesos) Makaron, adică "A fericiţilor". Nu departe de ea, arheologii ruşi au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite, dupa unii, atlanţilor. În apropiere, la Hamangia, au fost găsite uimitoarele figurine din lut, intitulate generic "Gânditorul" şi datate 5000-3000 î.Hr., într-o perioadă când de gândire abstractă nu putea fi vorba. Însaşi cetatea Histria conţine o ciudaţenie: pare a fi construită pe role. 

Este vorba despre un sistem de coloane orizontale peste care a fost construit zidul propriu-zis. Pentru cei care nu sunt specialişti, le spunem doar că astfel de construcţii folosesc, la ora actuală, arhitecţii japonezi pentru a atenua şocul cutremurelor. Este celebrul sistem de "clădiri pe role" care asigură siguranţa înaintea cutremurelor de orice fel. De unde cunoşteau grecii veniţi aici, pe ţărmul Mării Negre, această tehnică? Şi dacă o cunoşteau, de ce cetaţile din patria lor (mult mai încercată din punct de vedere seismic) şi din alte zone colonizate nu au fost construite în
acelaşi mod?
Dar asta nu e tot. Printre o serie de descoperiri bizare se numara si izvoarele cu apa termala din mlastina Mangaliei. Nu pentru ca izvoarele ar fi fierbinte, ci pentru ca nimeni nu a reusit sa dea un raspuns exact asupra originii lor. Initial geologii au zimbit si au spus ca izvoarele fierbinti nu sunt unice in lume si ca se formeaza simplu, prin parcurgerea unui platou calcaros, trecand prin niste concretiuni carbonice mai ciudate. Mai exact, izvoarele existau sub vechea Mare Sarmatica, cea care acoperea in urma cu milioane de ani teritoriul Romaniei. Depunerile sedimentare le-au acoperit si le-au conservat pentru mai tirziu, iar schimbarea reliefului marin intr-unul de cimpie, ar fi adus la suprafata si vechiul fund al marii si o data cu el izvoarele termale.
Ca fierbinteala este data de depunerile in adancime ale carbonatului de calciu. “Numai ca explicatia asta nu tine”, afirma domnul Marius Toader, profesor de geografie si pasionat geolog. “Pentru ca in nici un alt loc identic, nu exista ape termale”, spune domnul Toader. Si atunci, cum au aparut izvoarele din mlastina Mangaliei? Toate cele 20 – 30 de izvoare, curg prin niste concretiuni sub forma de trunchi de con care prezinta un orificiu central. Iar trunchiul de con este realizat artificial, ceea ce inseamna ca avem de-a face cu un sistem de incalzire centrala vechi de mii de ani.

Undeva, pe cel mai inalt deal dintre Ceahlau si Urali, se gasea pana nu demult, singura cetate acoperita din lume. Pornindu-se de la importanta constructiei, s-a ajuns la concluzia ca, in vremuri indepartate, dealul Catalina, apartinand judetului Iasi, indeplinea, pe langa un rol de aparare in fata navalitorilor si unul initiatic, fiind un perimetru sacerdotal important. Avand o vechime de peste 3000 de ani, cetatea era protejata de un acoperis care se ridica la o inaltime de aproximativ 30 de metri. Dar, daca motivatia construirii zidurilor a fost una de ordin strategic si militar, pentru existenta acoperisului nu s-a gasit, deocamdata, nici o explicatie logica si acceptabila de marea majoritate a specialistilor. Si totusi…
In anii `70, inca mai exista un basorelief in care apareau aparatorii cetatii care luptau cu niste inamici nevazuti din aer. Dar cine ar sa atace din aer acum 3000 de ani? Se spune ca triburile care locuiau in zona au construit-o de teama zeilor care isi pedepseau din cand in cand supusii, ori de cate ori acestia nu-si aduceau prinosul pe altarele lor. Dar cine erau acei zei, acei luptatori care se puteau deplasa prin aer?
Arheologii care s-au ocupat in urma cu 22 de ani de studierea ramasitelor cetatii, au constatat ca, pe o raza de aproximativ 600 de metri fata de locul constructiei pamantul nu era deloc fertil, iar la o adancime de aproximativ 80 de centimetri exista o pelicula de pamant carbonizat cu o grosime de circa 25 de centimetri. Concluzia a fost stranie si inacceptabila pentru istoricii de atunci: urme de ardere pe o adancime asemanatoare putea lasa doar o arma… atomica de putere medie. Cu toate acestea, cetatea nu a fost mistuita de foc, ceea ce demonstreaza ca aparatorii sai aveau arme cel putin la fel de redutabile cu ale atacatorilor.
Charles Berlitz a publicat într-una din carţile sale, "Atlantis, al optulea continent", o hartă modernă a planşeului Oceanului Atlantic. În zona Insulelor Canare, el arată că exista şi azi, acoperit de ape, un masiv muntos numit Dacia. De aici, presupunerea că atlanţii au plecat către zona Carpato-Danubiană, iar tracii ar fi urmaşii atlanţilor. Poate au ajuns în Insula Şerpilor (Alba) unde există acel templu al Zeului Soare (atlanţii aveau o religie bazată pe cultul Soarelui), apoi unul închinat lui Ahile sau chiar mormântul semizeului. Edificiul antic avea formă pătrată, fiecare latură având 29,87 m şi se pare că avea nouă altare. Funcţiona şi ca oracol şi se spune că aproape totul era din aur, marmură albă şi mărgăritare. Legendele romane spuneau că templul alb nu a fost construit de mâna oamenilor, ci era de origine divină. Motiv pentru care întreaga insulă a fost numită Insula Sfântă. Atlanţii e posibil sa fi ajuns şi prin parţile Braşovului, dacă ar fi să dăm crezare ipotezei care susţine că enigmaticul Templu al Ursiţelor de la Sinca Veche a fost întemeiat de aceeaşi civilizaţie care a ridicat şi Templul Alb din Insula Şerpilor. Un lucru e sigur şi uimitor: tracii au avut cunoştinte extraordinar de avansate pe care nu prea avea de unde sa le ia decât de la nişte colonizatori, necunoscuţi deocamdată.

Puţini ştiu că însuşi Mihai Eminescu a vorbit în versurile sale de enigmatica Atlantidă din Marea Neagră.

Memento mori
de Mihai Eminescu

" Din fundul Mării Negre, din înalte-adânce hale
Dintre stânce arcuite, din gigantice portale
Oastea zeilor Daciei în lungi şiruri au ieşit
Zeii Daci ajung la marea, ce deschide-a ei portale,
Se reped pe trepte'nalte şi cobor în sure hale
Cu lumina, ei îngroapă a lor trai întunecos;
Dară ea, înfiorată de adânca ei durere,
În imagini de talazuri cânt-a Daciei cădere
Şi cu-albastrele ei braţe ţărmii mângâie duios."

Potopul a inceput in Romania
Biblia vorbeste despre un mare potop caruia nu i-a supravietuit decat Noe si familia sa. Mergand pe firul Bibliei, constatam ca, dupa ce fiii lui Noe s-au despartit si a plecat care incotro. Numai ca, desi in afara lor nu mai ramasese nici un om pe Pamant, fiii lui Noe s-au intalnit, totusi, cu oameni. Dar nu de inadvertentele Bibliei ne vom ocupa in acest material. Analizind scrierile vechi ale fiecarui popor, constatam ca la fiecare gasim cate un potop din care s-au salvat foarte putini. Ce e mai interesant, e faptul ca legendele românesti vorbesc, la randul lor, despre diverse inundatii catastrofale, dar cine sa ia seama la niste "povesti", cum le spun majoritatea românilor.
Si totusi, atunci cand aceste "povesti" sunt demonstrate fizic, cu vestigii fizice descoperite, lumea stiintifica amuteste, da putin inapoi si apoi incearca sa demonstreze noua ipoteza, uitind ca tot ea refuza sa accepte niste idei ce pareau a depasi realitatea construita cu migala, de unii pseudo-cercetatori, timp de ani de zile.
Sfirsitul Atlantidei si inceputul Potopului

Michael Robinson este profesor la Universitatea Ohio si este specializat in inundatiile catastrofale care s-au abatut asupra Pamantului din cele mai vechi timpuri. A fost unul dintre cei care au imbratisat ipoteza emisa de Robert Ballard, cand acesta afirma ca Potopul Biblic a inceput in bazinul Marii Negre. Numai ca, spre deosebire de Ballard, Michael Robinson a preferat pentru cercetarile sale nu tarmul turcesc, unde echipa primului a descoperit doar o epava de corabie veche de cateva mii de ani, ci tarmul nordic românesc, in apropiere de insula Serpilor, si undeaparatura a inregistrat niste constructii ciclopice stranii, piramide si catedrale ce par de neinchipuit pentru zilele noastre. "In cercetarile mele m-am bazat foarte mult pe textele mistice care arata ca toate civilizatiile isi au radacinile pe teritoriul patriei dumneavoastra si am avut acces la toate descoperirile facute in România, din acest punct de vedere, descoperiri de care românii nici macar nu au auzit". Robinson face mai mult. El isi face cercetarile in lungul bazinelor riurilor românesti, despre care considera ca sunt ramasite ale unui fluviu imens care strabatea continentul eurasiatic sau chiar ale unui lac cu apa dulce care acoperea România in urma cu mai multe zeci de mii de ani. Ipoteza sa este destul de indrazneata, dar nu singulara. Afirma ca pe teritoriul României Mari ar fi fost fantastica Atlantida si ca cetatile descoperite in munti nu sunt decat ramasite a ceea ce a mai ramas din stravechea civilizatie, dupa scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune aceasta ipoteza cu o alta, cea a originii Potopului, punind egalitatea intre cele doua evenimente."Ceea ce oamenii au numit Noe si familia sa, au fost, in fapt, singurii atlanti care au supravietuit cataclismului. Iar arca a fost construita din lemn de cedru la dumneavoastra, in România, locul de unde a inceput si marea inundatie a Pamantului".
Sfinxul, ce s-a dovedit a fi cheia, "farul" Kogaionului, o infatiseaza pe Marea Mama "personificare a Pamantului, matrice si receptacul al vietii". Principala functie a Sfinxului din Bucegi se identifica in structura atributiva a Zeitei numita Tara, din traditiile Indiei si Tibetului . In limba sanscrita Tara (Târa) inseamna Stea, iar Tara (Târâ) inseamna Salvatoare. Conform textelor budiste Tara este Stea calauzitoare; ea este cea care arata drumul si conduce pana la pragul realizarii supreme.
"Daci montibus inhaerent', adica "Dacii (care) stau aninati de munti", scrie istoricul roman Lucius Annaeus Florus. Nenumarate cetati geto-dacice s-au descoperit indeosebi pe munti si pe dealuri, mai rar in campii. Stramosii nostri erau asadar "neam de piatra", dupa cum le spuneau primii nostri istorici, mai romantici decat cei de mai incoace.
Muntii Carpati sunt plini de vestigii preistorice, pe care unii visatori le numesc "atlante", altii "pelasgice". In acest sens, Bucegii aprind imaginatia prin toponimie, dar mai ales prin multimea de megaliti, fie ca au fost sculptati de mesteri din stravechime, fie ca i-ar fi cioplit vantul, zapada si ploaia. Cele mai spectaculoase astfel de monumente sunt, desigur, Sfinxul Romanesc si Babele.
Pământul uitat de timp
Tuathanii sau hiperboreii nu au dispărut aşa cum lasă să se înţeleagă legenda Atlantidei. Ei există si au existat întotdeauna. " În sfârşit cât despre superioritatea tradiţiei dacice până în Evul mediu, în epoca întemeierii principatelor române, aceasta nu are nimic neverosimil; în privinţa epocilor mai moderne, poate să nu fie vorba decât de o transmie mai putin consistentă; evident este destul de dificil să găseşti ceva care să permită să fii absolut afirmativ în această problemă, ca şi atunci când este vorba să ştii până în ce moment tradiţia druidică, pe de altă parte, a rămas cu adevărat vie"... Acesta (Regele Lumii-n.n) joacă un rol important în istoria Ioanei d'Arc, şi unii o consideră ca titlu al şefului unui anumit centru spiritual care, în acea epocă, ar fi existat încă undeva în Europa, fără să poată fi localizat însă într-un mod precis. Mă întreb dacă nu se poate face o apropiere cu numele acela de Căliman, Caraiman al cărui sens este în orice caz foarte apropiat" spune R. Guenon în corespondenţa sa cu V Lovinescu.

Însuşi Lovinescu ne spune următoarele: " (Dacia) a fost centrul suprem al unei tradiţii mult mai puternice şi mai pure decât tradiţia celtică. Ocupaţia romană a durat numai de la 110 la 275 d.Ch, în total 185 de ani.Şi mai puţin de o treime din Dacia a fost ocupată; Transilvania şi Oltenia actuală. În tot restul ţării dacismul a subzistat fără să fie tulburat". Centrele spirituale ale dacilor se găseau în masivele centrale ale munţilor cei mai sălbatici şi mai de nepătruns din Europa. După părăsirea de către romani , avalanşa invaziilor barbare, care a durat mai mult de 1000 de ani, s-a preciptat peste Dacia făcând astfel imposibilă nu numai viaţa citadină ci chiar viaţa agricolă. O imensă pădure a acoperit Dacia şi viaţa pastorală s-a generalizat din nou mai ales în munţii centrali inaccesibili" În jur, barbarii goţi, ostrogoţi, vandali,gepizi,slavi,cumani,pecenegi, unguri, mongoli au făcut vid. Să lasăm pe istorici să se lamenteze si să constatăm că că acest fapt a ocrotit tot ceea ce trebuia să rămână neviolat". Tradiţia dacică a continuat să subziste netulburată, în afara istoriei care se făcea în jurul ei. Astfel , când în sec XIII-XIV când au fost întemeiate principatele Moldovei, Valahiei şi Transilvaniei, a căror reunire avea să formeze România modernă, Dacia era neatinsă de istorie, ea se găsea în sensul cel mai riguros şi literal al cuvântului ,în aceeaşi stare ca pe vremea în care domnea peste ea Ler Împărat"! "Apa trece , pietrele rămân" spune tradiţia românescă şi acei ţărani de prin crângurile şi cătunele munţilor,puţini şi bătrânicare mai stiu legendele şi tradiţiile legate de Centrul Lumii, de Regele Lumii şi de Marea Maică Dochia se încăpăţânează cu îndârjire să păstreze intactă Întelepciunea Sf Graal şi inviolabilitatea misteriosului Avalon, locul unde se ascunde aceasta.
Vasile Lovinescu -Dacia Hiperboreana

Orastie. Resturi de cetati dacice. Ani de zile istoricii si arheologii au facut sapaturi pentru a dezlega misterul mortarului dacic. Si in timp ce incercau sa dea niste raspunsuri au aparut alte intrebari. E vorba despre terasele pe care au fost construite cetatile si care nu retin deloc apa de ploaie. Ca si cum interiorul muntelui ar fi gol. S-a mers mai departe si s-a analizat solul terasei. Stupoare, compozitia sa este identica cu cea a otelului inoxidabil. Dar cum s-a putut obtine o astfel de puritate in urma cu mii de ani si de catre cine?

Pentru ca dacii nu aveau nici macar sabiile din otel. Poate ca si aceste cetati sa fi apartinut altei civilizatii? Aceleiasi civilizatii care a construit bai speciale pentru stapinii cetatilor de pe virf de munte. Baile erau alimentate concomitent de izvoare reci, care veneau din interiorul muntelui, dar si de izvoare termale, pe alocuri sulfuroase. Iar in mijlocul imenselor bazine exista un mic stilp facut din cristale. Se spunea ca daca regii faceau baie in anumite zile in acele bazine, erau feriti de boli si nu-i invingea nici un adversar.

Dar baile erau aproape necunoscute oamenilor de la munte, luptatorilor care aveau cusme si postavuri din lina si mai putin din cinepa. Atunci cine a realizat ciudatele constructii? Este o intrebare care va ramane multa vreme fara raspuns.

Bucegii sunt un alt loc unde s-a spus ca ar fi trait atlantii, ca acolo, sus, la Babele, ar fi ultimul loc ramas dupa scufundarea Atlantidei. Greu de spus ce e realitate si ce e legenda, dar toti voievozii acestui popor isi pregateau soldatii sus, pe platourile Bucegilor si ascundeau tezaurul tarii in pesterile care strabat muntii in toate partile.

Mai mult, in ultimii ani, radiestezistii si alte persoane cu diverse capacitati paranormale, sustin ca au descoperit cimpuri si linii de forta de o putere fantastica. Unii dintre ei spun ca au contactat entitati superioare care s-au prezentat ca fiind spirite ale atlantilor de demult, iar altii sustin ca, de fiecare data cand sunt in zona, simt prezenta unor entitati energetice.

Nici un secret nu se poate ascunde pînã la nesfîrsit! Timpul va crea anumite canale de scurgere neprevãzute pentru informatiile ascunse, deoarece fiind de interes general apartini tuturora neputînd fi însusite pe nedrept de anumite persoane sau grupuri de interese, nici pe baza unor intentii ca bine cotate la prima vedere.



surse
http://secretele--sistemului.blogspot.ro/2012/04/atlantida-romaneasca.html
http://secretele--sistemului.blogspot.ro/2012/04/atlantida-si-teritoriul-actual-al.html
https://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/category/atlantida-romanesca/
http://www.2012en.ro/2008/08/misterioase-constructii-antice-din-romania/
http://www.razboiulnevazut.org/
http://trebuie-sa-asculti.blogspot.ro/2011/10/atlantida-continentul-disparut.html

Civilizatia de Sub Marea Neagra

Puterea Personala - Curajul este in fiecare dintre noi

” Ai o samanta in interiorul tau. Doar daca aceasta seminta creste si devine un copac vei inflori, te vei desavarsi; atunci vei cunoaste extazul, binecuvantarea. Daca ii urmezi pe altii atunci samanta ta interioara va ramane moarta. Si poti acumula toate ideile de success si sa devii o persoana importanta pentru ca in interior te vei simti gol; nimic nu te poate umple decat propria ta samanta. Cand aceasta va creste si va deveni copac atunci vei simti. Te vei simti intreg doar atunci cand adevarul tau, samanta ta a inflorit, nicioadata inainte.”
Osho

Puterea Personala inseamna sa te cunosti pe tine si sa fii autentic cu si in viata ta. Este abilitatea de a da Viata viselor tale nu doar de a le visa, de a le tine la nivel de dorinte (intr-o zi…mi-as dori asta…ar fi bine daca..) E puterea interioara sa Actionezi, sa iti faci viata asa cum o vrei, sa Risti, sa fii Jucator in viata ta.
Ea se exprima in viata noastra nu asupra celorlalti. Puterea personala se manifesta atunci cand ne simtim ca suntem in curgere in viata noastra, ca lucrurile se aseaza, ne sustina si ne ofera suport.
Inseamna sa ai curajul sa te increzi in intuitie, in faptul ca esti sustinut si sa Actionezi pentru a avea/ materializa ceea ce iti doresti pentru si in viata ta.
Traiesti in viata ta tot ce ti-a dorit? Ti-ai trait visele mari pana acum? Mai tii minte ce vise mari aveai pe la 20 de ani? Cate din ele ti-ai implinit?
Cand te gandesti la viata ta te simti implinit si plin de vitalitate in toate domeniile din viata ta Vitalitate – Relatii – Iubire – Bani – Cariera – Spiritualitate – Aventura – Familie?
Exista in tine o dorinta de a avea mai mult de la viata, de ati trait viata in alt fel, mai diferit decat o ai pana acum? Exista in tine o chemare sa renunti la mastile tale si sa traiesti autentic?
Vrei sa fii mai fericit? Vrei sa ai Relatii mai pline de autenticitate? Vrei sa-ti urmezi chemarea inimii?

“Curajul este in fiecare dintre noi. Nu e o calitate care trebuie dezvoltata este ceva ce este parte din tine, din viata ta, din fiecare respiratie a ta. Societatea a creat atatea bariere impotriva cresterii tale naturale incat ai ajuns sa te intrebi de unde sa iti iei curajul? De unde sa iti iei intepciunea? Unde sa iti gasesti adevarul?” Osho

Cine ne va insoti in calatorie ?

Thomas Fischer (Vibhavan) este discipol Osho de mai bine de 27 de ani si Traieste ceea ce inseamna Zorba Buddha, omul nou despre care vorbeste Osho, cel plin de energie, dans si viata precum Zorba Grecul dar si cel care vrea sa inteleaga misterele vietii, sa traiasca legatura cu ceva mai inalt – Existenta din fiecare…
Pana la 39 de ani a avut succes in afaceri, a ajuns sa se bucure de tot ceea ce inseamna la vremea respectiva VISUL AMERICAN (propriul bussines, bani, proprietati, relatii), dar tot simtea ca ceva ii lipsea, ceva nu se potrivea. Asa ca dupa ce a citit prima carte OSHO, imediat s-a dus in Puna sa-l intalneasca pe maestru, si de atunci viata lui a cunoscut o noua profunzime si implinire de sine.
In prezent el este om de afaceri, saman, maestru reiki, terapeut, prieten, iubitor de viata, Vibhavan e pasionat de nou si de necunoscut fie ca aceasta presupune explorarea lumii lui interioare sau escaladarea unui nou munte din Himalaya – oricare din aceste lucruri le face cu pasiune si totalitate.
Format sub indrumarea lui Veeresh la Humaniversity in Olanda si in USA la Academia Osho din Sedona, Vibhavan are abilitatea de a inspira in ceilalti pasiunea Explorarii – Interioare si Exterioare. Dragostea lui si autenticitatea pot fi simtite prin felul in care ii sustine pe ceilalti sa-si asume riscuri in viata lor, deschizandu-se spre noi posibilitati si in felul in care ii sprijina sa-si gaseasca curajul in ei insisi de a face fata fricilor, trecand prin foc spre un nou pamant fertil, deschizandu-se spre abundenta si prosperitate in viata lor.
Vibhavan traieste total si iubirea lui inspira pe ceilalti sa se deschida si sa TRAIASCA ACUM!

Ce spun cei care au lucrat cu Vibhavan:

“Intalnirea cu Vibhavan a fost o experienta extraordinara. Surprinzatoare, simpla, profunda, fara pretentii si artificii, si totusi o experienta cu adevarat spirituala, in care Vibhavhan intr-adevar ne-a ajutat sa aprindem lumina in noi.
Una din primele provocari pe care am luat-o imediat pt mine este de a incerca sa observ si sa accept ceea ce se intampla -fie ca e placut sau neplacut. Iar daca imi vine greu, daca imi vine sa ma enervez, sa imi urmaresc respiratia. Am incercat deja acest lucru si m-a ajutat deja, sau ne-a ajutat, pentru ca mi se pare ca si ceilalti au simtit o schimbare si ca relatiile dintre noi s-au schimbat in bine.
O provocare pe care mi-am luat-o din acest curs este aceea de a risca, de a avea curajul de a ma arunca in nou sau in necunoscut, atunci cand imi spune inima asa. Uneori intervine mintea, cu logica ei de frica sau neputinta, dar pas dupa pas, deja dupa primele 3 zile de la incheierea seminarului simt ca alegerile “riscante” si facute din inima aduc fericire din abundenta!!! Si ca atunci cand le urmez, traiesc din plin si fac progrese in viata mea.” Silvia Toma – traducator

SURSA
http://www.zorbabuddha.ro/blog/2012/06/putereapersonala/
http://cursurisicertificari.ro/thomas-fischer-discipol-osho.html
http://www.facebook.com/pages/Zorba-Buddha-transformare-personala-si-spirituala/223176694409282
http://www.facebook.com/vibhavan.vibhavan