Scrisoarea unui tată către fica lui - Charlie Chaplin - omagiu

Charlie Chaplin, tată a 12 copii, în 1965, fiind la venerabil la vârstă de 76 de ani, a scris o scrisoare fiicei sale de 21 de ani, Geraldine, care încerca să-și facă o carieră în lumea dansului, la Paris. Este un exemplu de dragoste paternă și grijă, de tristețe și bucurie, mândrie și îngrijorare, înțelepciune adunată de-a lungul anilor, care s-au păstrat în cel mai mare actor al tuturor timpurilor,

"Fetița mea

Acum este noapte. Noaptea de Crăciun. Toți soldații înarmați din mica mea cetate au adormit. Fratele tău și sora ta dorm. Chiar și mama ta doarme. Aproape că nu am trezit puișorii adormiți, când m-am pornit în camera asta semilaminată. Cât ești de departe de mine! Și să orbesc dacă nu văd imaginea ta în fata ochilor mei tot timpul. Portretul tău stă aici pe masă și aici în inima mea. Dar unde ești tu? Acolo, în Parisul de poveste, dansezi pe măreața scenă  teatrală de pe Champs-Élysée. Știu asta prea bine și totuși mi se pare că aud pașii tăi în liniștea nopții, văd ochii tăi, care strălucesc ca stelele pe cerul de iarnă. Aud cum interpretezi în spectacolul de Crăciun rolul frumoasei persiene înrobită de hanul tătar. Fii o frumoasă și dansează! Fii o stea și strălucește! Dar dacă extazul și mulțumirile publicului te vor îmbăta, dacă mireasma florilor te vor ameți, așază-te în colț și citește scrisoarea mea, ascultă-ti glasul inimii. Sunt tatăl tău, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Știi tu oare câte nopți am stat lângă patul tău când erai mică și îți povesteam basme despre frumoasa adormită, despre dragonul care nu doarme niciodată? Și când somnul îmi biruia ochii bătrâni râdeam de el și îi ziceam: «Pleacă! Somnul meu e țesut din visurile fiicei mele!» Ti-am văzut visurile, Geraldine, ti-am văzut viitorul, ziua ta de azi. Am văzut o fată dansând pe scenă, o zână alunecând pe cer. Auzeam cum  vorbea publicul: «Vedeți fata aceasta? Este fiica unui bufon bătrân. Mai țineți minte? Îl chema Charlie». Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon bătrân! Astăzi este rândul tău. Dansează! Eu am dansat în pantaloni rupți, largi, dar tu dansezi în costum de mătase de prințesă. Aceste dansuri și furtuna de aplauze te vor înalță la cer. Zboară! Zboară acolo! Dar coboară și pe pământ! Trebuie să vezi viața oamenilor, viața dansatorilor de pe stradă, care dansează tremurând de frig și de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine,

"În acele nopți magice când tu adormeai legănată de poveștile mele, eu stăteam treaz. Mă uitam la fata ta, ascultam bătăile inimii tale și mă întrebam: «Charlie, oare acest pisicuț într-o zi te va recunoaște?» Nu mai știi, Geraldine. Multe povesti ti-am spus în acele nopți îndepărtate, dar poveste mea niciodată. Dar ea este interesantă. Este despre bufonul flămând, care cânta și dansa în cartierele sărace ale Londrei și pe urmă strângea pentru binefaceri. Iată povestea mea! Am cunoscut și foamea și ce înseamnă să nu ai un acoperiș deasupra capului. Mai mult decât atât, am simțit durerea umilitoare a măscăriciului hoinar, în pieptul căruia se frământa un ocean de mândrie; și această mândrie era rănită dureros de monedele aruncate. Și totuși sunt viu, așa că să lăsam asta. Mai bine să vorbim despre tine. După numele tău Geraldine   urmează familia mea   Chaplin. Cu această familie, mai bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar eu am plâns mai mult decât au râs ei. Geraldine, în lumea în care trăiești, există nu numai dansuri și muzică! La miezul nopții, când ieși din sala imensă, poți să uiți de admiratorii bogați, dar nu uita să întrebi șoferul taxiului, care te va duce acasă, de soția sa. Și dacă este însărcinată și nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niște bani în buzunar. Am dat ordin la bancă să-ti plătească aceste cheltuieli. Dar celorlalți plătește-le exact cât le datorezi. Din când în când mergi cu metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos și cunoaște orașul. Privește mai atent la oameni! Uită-te la văduve și copii orfani. Măcar o dată pe zi vorbește-ți așa: «Sunt la fel ca ei».

Da, ești una cu ei, fetița mea! Mai mult decât atât. Arta, înainte să dea aripi omului, ca el să zboare în sus, îi rupe picioarele. Și dacă va veni ziua când te vei simți mai presus decât publicul, părăsește scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile Parisului. Îl știu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai grațioase, cu mai multă mândrie. Acolo nu va fi nici urmă de reflectoarele orbitoare ale teatrului tău. Reflector pentru dânsele este luna

"Uită-te bine! Nu dansează ele mai bine decât tine? Recunoaște, fetița mea! Întotdeauna se va găsi acela care dansează, joacă mai bine decât tine! Și tine minte: în familia lui Charlie nu a fost nici unul care să fi certat șoferul de taxi sau să râdă de săracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trăi. Vreau ca tu niciodată să nu știi ce e aceea sărăcie. Cu această scrisoare îți trimit o carte de cecuri, pentru ca tu să poți cheltui cât îți dorești. Dar când vei cheltui doi franci să nu uiți că al treilea nu e al tău. El trebuie să îi aparțină unui necunoscut care are nevoie de dânsul. Iar tu vei găsi repede unul. Trebuie numai să vrei să-i vezi pe acești săraci necunoscuți și îi vei întâlni oriunde. Vorbesc cu tine despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonică. Am petrecut foarte mult timp la circ și tot timpul îmi făceam griji pentru echilibriști. Și trebuie să-ti spun că oamenii cad cel mai des pe pământul tare, mai des decât echilibriștii de pe sârmă. Poate la vreo petrecere selectă te va orbi strălucirea vreunui diamant. În acel moment el va deveni acea sârmă periculoasă și căderea este inevitabilă. Poate, într-o bună zi, o să te cucerească chipul frumos al unui prinț. În acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experiență, iar aceștia cad de fiecare dată. Nu îți vinde inima pentru aur și bijuterii. Află că cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el strălucește pentru toți. Când va veni vremea și te vei îndrăgosti, iubește acea persoană din toată inima. I-am spus mamei tale să-ti scrie despre asta. Ea înțelege dragostea mai mult decât mine și e mai bine ca ea să discute despre acest lucru cu tine. Munca îți este grea, știu asta. Corpul îți este acoperit de o bucată de mătase. Pentru artă poți să apari pe scenă și dezbrăcat, dar să te întorci de acolo trebuie nu numai să fii îmbrăcat, dar și mai curat. Sunt bătrân și poate, cuvintele mele sună amuzant. Dar, după mine, trupul tău dezgolit trebuie să aparțină numai celui care îți iubește sufletul dezgolit. Nu este grav, dacă părerea ta în această privință este veche de zece ani, adică aparține timpului trecut. Nu-ti fie frică, acești zece ani nu te vor îmbătrâni. Dar oricum nu ar fi, vreau ca tu să fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Știu că tații și copiii duc o luptă veșnică. Lupta cu mine, cu gândurile mele, fetița mea! Nu iubesc copiii ascultători. Și cum nu au căzut lacrimi din ochii mei pe această scrisoare, vreau să cred, că această noapte de Crăciun este noaptea minunilor

Îmi doresc să se întâmple o minune și tu să înțelegi cu adevărat ce am vrut să-ti spun. Charlie a îmbătrânit, Geraldine. Mai devreme sau mai târziu în loc de rochia albă de scenă va trebui să îmbraci veșminte de doliu ca să vii la mormântul meu. Acum nu vreau să te întristez. Dar din vreme în vreme uite-te în oglindă – acolo vei vedea trăsăturile mele. În venele tale curge sângele meu. Chiar și atunci când sângele se va opri în vasele mele, vreau ca tu să nu îl uiți pe tatăl tău. Nu am fost un înger, dar întotdeauna am încercat să fiu om. Încearcă și tu

Te sărut, Geraldine

Al tău, Charlie

decembrie 1965

Charles (Charlie) Spencer Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Marea Britanie, d. 25 decembrie 1977, Vevey, Elveția.) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Dictatorul).

Sursa: Amos News

http://zch.ro/?p=36224

 Citate :

"Sufletul omenesc îşi găseşte plăcere în liniştea naturii care se descoperă numai celor care o caută."

Liniştea este un dar pe care puţini îl ştiu preţui. Poate pentru că nu poate fi cumpărată. Cei bogaţi cumpără zgomote...

Viaţa râde de tine atunci când eşti nefericit... Viaţa îţi zâmbeşte atunci când eşti fericit... Dar, viaţa te salută atunci când îi faci pe alţii fericiţi...



Traducere

Un bărbier evreu: Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat, nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc, aş vrea, dimpotrivă, să-i ajut pe toţi dacă s-ar putea – evreu, arian, negru sau caucazian. Cu toţii vrem să ne ajutăm unii pe alţii, aşa e natura umană. Vrem să trăim din fericirea celorlalţi, nu din suferinţa lor. Nu vrem să ne urâm şi să ne dispreţuim. E loc pentru toţi în lumea asta, iar pământul e bogat şi darnic. Ne-am rătăcit pe drumul unei vieţi care poate fi liberă şi frumoasă. Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a închis lumea cu o baricadă de ură şi ne-a împins în sărăcie şi vărsare de sânge. Alergăm din ce în ce mai repede, dar ne-am închis în noi înşine. Maşinăria abundenţei ne-a lăsat în penurie. Ştiinţa ne-a făcut cinici, inteligenţa – distanţi şi inumani. Gândim prea mult şi simţim prea puţin. Mai mult decât tehnologie, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligenţă, avem nevoie de bunăvoinţă şi tandreţe. Fără acestea, viaţa devine potrivnică şi atunci totul e pierdut. Avioanele şi radioul ne-au adus mai aproape. Însăşi natura acestor invenţii ne cere să fim buni, să ne avem ca fraţii, să fim uniţi. Chiar în acest moment vocea mea este auzită de milioane de oameni din toată lumea, milioane de bărbaţi, femei şi copii deznădăjduiţi, victime ale unui sistem care chinuie şi arestează oameni nevinovaţi. Celor care mă aud acum le spun să nu-şi piardă speranţa. Sărăcia care se abate acum asupra noastră e doar efectul trecător al lăcomiei, al amărăciunii oamenilor care se tem de progres. Ura dintre oameni va dispărea, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni, va reveni oamenilor. Şi atâta timp cât oamenii vor muri în numele libertăţii, ea, libertatea nu va pieri. Soldaţi! Nu vă lăsaţi pe mâna brutelor, a celor care vă dispreţuiesc, care vă transformă în sclavi, care au pus stăpânire pe vieţile voastre, care vă spun ce să faceţi, ce să gândiţi şi ce să simţiţi! A celor care vă îndoctrinează şi care vă tratează ca pe nişte animale. Nu vă lăsaţi pradă acestor monştri, acestor oameni-roboţi cu minţi şi inimi mecanizate! Voi nu sunteţi roboţi, nici animale, ci oameni! Aveţi în inimi umanitate! Voi nu purtaţi ură celorlalţi. Doar cei neiubiţi şi inumani urăsc. Soldaţi! Nu luptaţi pentru sclavie, ci pentru libertate! În versetul 17 din Evanghelia după Luca scrie: "Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", al tuturor oamenilor, nu al unui grup, nici al unuia singur! Voi, oamenii, sunteţi cei care aveţi puterea să creaţi roboţi, să creaţi fericire! Voi, oamenii, aveţi puterea să faceţi această viaţă să devină liberă şi frumoasă! Să folosim această putere în numele democraţiei, să ne unim în lupta pentru o nouă lume, o lume decentă care va oferi oamenilor şansa să muncească, tinerilor – un viitor şi celor în vârstă, o bătrâneţe sigură. Brutele au ajuns la putere promiţând toate acestea. Dar au minţit, nu şi-au ţinut promisiunea şi nu o vor face niciodată! Dictatorii se eliberează pe sine înrobind oamenii! Să luptăm acum pentru a împlini această promisiune! Să luptăm pentru o lume liberă! Să rupem toate barierele naţionale, să înlăturăm lăcomia, ura şi intoleranţa! Să luptăm pentru o lume raţională, o lume în care ştiinţa şi progresul să aducă fericire oamenilor. Să ne unim întru democraţie! Hannah, mă auzi? Oriunde ai fi, Hannah, priveşte spre cer! Norii se risipesc, soarele răsare din nou. Am ieşit din întuneric la lumină. Ne aşteaptă o lume nouă mai bună, în care oamenii vor lăsa în urmă ura, lăcomia şi cruzimea. Priveşte spre cer, Hannah, sufletul omului a prins aripi şi zboară în sfârşit spre curcubeu, către un viitor glorios. Un viitor al tău, al meu, al nostru tuturor. Priveşte spre cer, Hannah! Priveşte spre cer!
replică din filmul artistic Dictatorul, scenariu de Charlie Chaplin

Cateva ganduri intelepte de la Mooji

N-am pierdut niciodată cu bunătatea.
Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.

N-am pierdut niciodată cu modestia.
 Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial.

N-am pierdut niciodată cu sinceritatea.
Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.

 

N-am pierdut niciodată cu răbdarea.
Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele… Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.

N-am pierdut niciodată iertând.
Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.

N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu.
Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită…

N-am pierdut niciodată iubind.
Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat… iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele…

Cine este Mooji?

Anthony Paul Moo-Young, cunoscut ca şi Mooji, s-a născut pe 29 ianuarie 1954 in Port Antonio, Jamaica. In 1969, el s-a mutat in UK şi trăieşte în prezent în Brixton, Londra.

Anthony a muncit în Londra ca artist portretist pe strada pentru mulţi ani, apoi ca artist în  vitralii şi apoi ca şi profesor la Brixton College. Pentru foarte mult timp el a fost cunoscut pe numele de Tony Moo, dar acum este cunoscut ca si Moooji (un nume spiritual de alint) de mulţi căutători şi prieteni care-l viziteză.

Mooji este un discipol direct al lui Sri Harilal Poonja (Papaji, după cum îl numesc discipolii lui). In 1987, o intalnire plina de şansă cu un mistic creştin a fost una  care i-a schimbat viaţa lui Mooji. Prin rugăciune a ajuns să experimenteze divinul din interior. În scurtă perioadă de timp, el a experimentat o schimbare interioară radicală, atât de profundă că în afară, el părea, pentru cine  îl cunoştea, a fi o persoană complet diferită. Pe măsură ce se trezea conştiinţa spirituală, o profundă transformare interioară a început sub forma unor multiple experienţe miraculoase şi intuiţii mistice. El a simţit o puternică dorinţă de schimbare şi un sentiment de urgentă abandonare în faţa voinţei divine. La puţin timp, el s-a oprit din predat şi-a părăsit casa şi a început o viaţă de liniştită simplitate şi abandon în faţa voinţei lui Dumnezeu care se manifesta spontan în interiorul lui. O mare pace i-a pătruns fiinţa şi aşa a rămas de atunci.

 sursa
http://adisandu.ro/lifestyle/cateva-ganduri-intelepte-de-la-mooji-cine-este-satsang/

"Făuritorii cu aripi" sau "Înaripaţii" - dovezi incontestabile ale unor vizitatori extratereştri în Chaco Canyon, statul New Mexico (SUA)

Există atât de multe dovezi care s-au strâns aproape peste tot în lume despre existenţa extratereştrilor şi despre interacţiunea lor cu civilizaţia umană, atât în trecut cât şi în prezent, încât a nega acest "dosar" extrem de voluminos este similar cu a nega faptul că Pământul se roteşte în jurul Soarelui. Şi totuşi, paradoxal, cei mai mulţi oameni preferă să gândească şi să aibă în continuare o mentalitate de Ev Mediu, chiar inchizitorială, prin raport la subiectul extratereştrilor.

Există însă şi o parte însemnată a populaţiei, care având o minte mai deschisă şi o inteligenţă mai vie, realizează că guvernele marilor puteri ale lumii ascund cu bună ştiinţă o serie întreagă de dovezi extraordinare şi artefacte despre prezenţa fiinţelor extraterestre pe Pământ, în antichitate, ori despre tehnologia lor extraordinar de sofisticată. Cu alte cuvinte, ascunzând cu bună ştiinţă astfel de descoperiri timp de zeci de ani, aceste guverne dovedesc cu claritate că ele nu acţionează de fapt în interesul cetăţenilor, ci pentru împlinirea altor interese obscure şi particulare. Însuşi faptul că o organizaţie precum ACIO (Advanced Contact Intelligence Organization) există și funcționează, înlătură ideea că guvernele principale ale lumii (şi în special cel american) nu a găsit până în prezent nicio dovadă a inteligenţei extraterestre în spaţiu sau pe planeta noastră, așa după cum se afirmă în mod repetat, într-un mod penibil. ACIO nu este altceva decât un departament ultrasecret ce face parte din NSA (Agenţia Naţională de Securitate) a Americii, fiind responsabilă cu ingineria reversă ce are la bază tehnologii foarte avansate, recuperate de la extratereştri (situri ascunse, camere secrete cu artefacte antice, OZN-uri prăbuşite etc).

În regiunea Chaco Canyon din statul american New Mexico, ruinele aşa-numitelor "pueblo" sunt remarcabile, ele fiind practic intacte prin comparaţie cu rămăşiţele altor pueblo sau ruine construite de indienii tribului Anasazi sau "Anticii". Dovezile şi informaţiile despre artefactele lăsate în urmă de aşa-numiţii "Înaripaţi" au evoluat spectaculos în timp. Cele 24 de camere săpate într-o formaţiune foarte complicată în piatra nisipoasă a stâncilor sunt o dovadă vie pentru aceasta.

Camerele înseşi reprezintă dovada clară a unei tehnologii foarte avansate, iar faptul că despre toate acestea nu se vorbeşte practic deloc, că locul nu este menţionat în cărţile de istorie, că mass-media internaţională, manipulatoare şi lașă, evită în mod constant prezentarea acestor informaţii populaţiei planetei noastre, dovedeşte fără dubiu că în realitate acestea sunt nişte realităţi foarte palpabile, care ar putea schimba paradigma gândirii actuale în legătură cu existenţa extratereştrilor.

În anul 1996 doi prieteni studenţi făceau autostopul în nordul statului New Mexico, în apropierea unui sit arheologic numit Chaco Canyon, când au descoperit aparent întâmplător un artefact antic de o importanță colosală pentru omenire.

 Printr-un lanţ de evenimente "misterioase", artefactul din zona Chaco Canyon a ajuns în administrarea ACIO. El a fost denumit Compasul. S-a stabilit repede că originea lui este extraterestră şi că scopul lui a fost acela de a sluji ca locuinţă pentru anumite fiinţe. Aceasta i-a făcut pe cei din ACIO să tragă concluzia că acesta nu este un artefact izolat sau descoperit întâmplător, ci mai curând o parte dintr-o configuraţie mai mare de artefacte, ce pot conduce chiar la o navă spaţială.

"Compasul" a condus echipa de cercetători ai ACIO către o structură complicată, scobită în interiorul peretelui canionului.

Un coridor în formă elicoidală i-a condus spre în sus, către 23 de camere dispuse cam la 10 metri una de cealaltă. Iniţial s-a crezut că această descoperire extraordinară reprezintă o "capsulă extraterestră a timpului", ce a fost lăsată de o rasă extraterestră în antichitate. Fiecare cameră conţine un perete pictat în mod enigmatic, ca în figura de mai jos:
 
De asemenea, în fiecare cameră se găseşte şi un artefact ce nu a putut fi descifrat:

 

În camera cea mai de sus, savanţii au descoperit un disc optic, despre care s-a presupus că ar conţine informaţii despre creatorii acelui loc şi acelei construcţii, precum şi despre ţelul lor pe Pământ.

După multe eforturi de a accesa informaţia de pe acel disc, echipa ACIO - condusă de profesorul Jamisson Neruda - a reuşit aceasta şi a aflat că cei care au realizat acea construcţie se numesc "Făuritorii înaripaţi" şi par să fie reprezentanţii Rasei Principale, adică cea mai veche rasă care există în Univers.

Totodată, ei par să fie legendarii "zei" care au dat naştere vieţii în alte galaxii. Într-un fel, ei se prezintă ca "geneticienii" universului, despre care fiinţele umane cu care ei au interacţionat în trecutul foarte îndepărtat al planetei noastre credeau că sunt "zei".

Cu mai multe mii de ani în urmă, conştienţi de viitorul planetei noastre, Înaripaţii au construit anumite "depozite ale cunoaşterii", ce au fost plasate în anumite zone precise de pe glob, pe fiecare dintre cele şapte continente:



 Situl din New Mexico a fost primul descoperit. Cele şapte locuri speciale sunt legate între ele prin anumite conexiuni misterioase. Scopul informaţiei pe care ele o conţin nu este însă înţeles cu claritate.

Dr. Neruda şi asociata sa, Samantha Folten, au devenit tot mai implicaţi în această descoperire şi curând după aceea ei au dorit să reveleze lumii întregi şi comunităţii ştiinţifice materialul numit "Săgeata Antică", ce sintetizează informația de la Chaco Canyon.

Conducerea ACIO a fost pusă atunci într-o situaţie foarte delicată, deoarece un asemenea act ar fi însemnat deconspirarea întregii lor agende oculte, precum şi a Guvernului din Umbră pe care îl slujeşte. Neavând altă soluţie, dr. Neruda a părăsit ACIO cu materialele corespunzătoare "Săgeţii Antice", conştient de pericolul foarte mare la care se expune în acest fel.

De ce nu sunt cunoscute toate aceste aspecte? De ce nu sunt ele dezvăluite de mass-media? De ce oamenii nu sunt lăsaţi să cunoască ceea ce în mod evident i-ar face să aspire la înălţimile spiritualităţii şi evoluţiei? Întrebările noastre sunt retorice, pentru că aproape oricine cunoaşte, fie doar şi intuitiv, răspunsul.

Mai multe informaţii asupra subiectului pot fi obţinute din acest document PDF: WINGMAKERS INTRODUCTION

Preluare de la http://www.galactis.net/fauritorii-cu-aripi-sau-inaripatii-dovezi-incontestabile-ale-unor-vizitatori-extraterestri-chaco-canyon-statul-new-mexico-sua/


Adresa acestui articol este http://roaim.de.vu/?a=articles&p=935