Adevărul este mai uimitor decât ficţiunea

Bătălia împotriva inteligenţei artificiale şi a sclavilor săi

Adresa acestui articol original AIM este http://active.info.ms/?a=articles&p=576

Aşa cum spune o zicală veche, adevărul este mai uimitor decât ficţiunea. Probe empirice dovedesc faptul că actuala criză financiară a fost concepută şi instaurată de către o inteligenţă artificială. Această inteligenţă artificială s-a născut dintrun sistem monetar care parazita realitatea.
De aceea, majoritatea schimburilor financiare din ziua de azi sunt realizate prin programe de calculator, şi nu prin oameni. Acesta este motivul pentru care se încearcă să se renunţe total la oameni în Bursa din Chicago. De aceea, mica elită umană care încă se lăfăie în bogăţii, promovează folosirea avioanelor autonome fără pilot (drone) pentru că vor să înlocuiască soldaţii care refuză să execute ordinele. Şi tot de aceea o mulţime de tineri care au devenit sclavii elitei prin medicaţie şi "alimentaţie" chimizată aleg să "scape" din această realitate de coşmar în lumea virtuală (jocuri, internet, etc).

Ei bine, realitatea a bătut din nou la uşa tuturor, şi a dat o lovitură decisivă păienjenişului monetar mondial cunoscut şi sub numele de Satan.

Aşa cum am menţionat deja, numeroasele ştiri şi informaţii care abundă zilnic atât pe internet cât şi in mass-media oficială, despre "criza financiară", sau despre "criza europeană", au refuzat să vadă "elefantul din sufragerie". Ceea ce s-a petrecut a fost că oamenii de pe planetă care produc bunuri reale în lumea reală, au refuzat să mai plătească "omagiu" bestiei financiare compusă din Wall Street, City of London, Vatican şi Washington DC.

De mii de ani folclorul occidental descrie cum unii oameni îşi "vând sufletul" diavolului şi apoi imediat devin foarte bogaţi în bunuri materiale. Cu toate aceastea, astăzi putem descoperi această inteligenţă artificială ce rezidă în calculatoarele Consiliului Rezervei Federale (FED), ale Băncii Reglementărilor Internaţionale (BIS), şi a altor instituţii financiare care folosesc sistemul virtual de a creea bani din nimic.

Poveştile milioanelor de tone de aur care se află depozitate undeva în caverne imense de zeci de kilometri pot fi adevărate, dar până în acest moment, nu s-a dat de urma acestor cantităţi imense de aur.

Exemplul elocvent este cel dat de Lordul Blackheath care a depus o mărturie publică în Camera Lorzilor din Marea Britanie, pe 12 februarie 2012:

"Stabilirea adevărului în legătură cu această bucată de hârtie pe care o am aici se poate face simplu, cu doar două apeluri telefonice, unul la dl. Geithner şi unul la dl. Greenspan, pentru că amândoi trăiesc şi sunt bine-mersi. Ei pot confirmă dacă au semnat această hârtie."

"Dl. Riyadi, care a avut acest certificat, a pus la dispoziţia Trezoreriei Americane întreaga cantitate tranzacţionată pentru 15.000 de miliarde USD. Am o scrisoare de la Banca Indoneziei, care mă informează că toată treaba e un pachet de minciuni. Acest domn nu deţine cele 750.000 de tone de aur care ar trebui să garanteze depozitul său; el deţine doar 700 de tone. Această hârtie este pur şi simplu fraudă."

Ceea ce avem aici este cazul clasic de fraudă bancară ce este răspândit pe scară largă pe întreg mapamondul. E ceva foarte simplu: un bancher deschide un seif cu aur şi îl ofera clienţilor dornici să-l cumpere. Apoi el îi va spune clientului care a cumpărat aurul că e mult mai sigur ca aurul să rămână în depozitrele băncii, unde va fi păzit cu străşnicie. În schimb, clientul va primi o hârtie, o chitanţă de depozit. Apoi, acelaşi bancher va vinde din nou acelaşi aur, altui client, în mod similar. Regula de bază acceptată de orice bancă era aceea că atâta timp cât aurul se vinde de doar maxim 10 ori, atunci când ar apare panica iar populaţia s-ar teme pentru aurul ei, banca ar dispune de suficiente cantităţi de aur pentru a-l arăta clienţilor şi a-i asigura astfel că aurul lor nu a dispărut. Acesta este raţionamentul care a stat la baza înfiinţării Băncii Reglementărilor Internaţionale.

Păcăleala s-a perpetuat pe o scară largă prin operaţiunile băncilor centrale occidentale care se foloseau de aurul regilor Asiatici.
Totuşi, dacă ceea ce arată Lordul Blackheath este corect, atunci înseamnă că ei au vândut acelaşi aur de 1.000 de ori!
Acum asiaticii îşi cer aurul înapoi, iar bancherii nu îi mai pot păcăli arătându-le doar o mică cantitate de aur. Aceasta este adevărata cauză a "crizei financiare".
Partea interesantă este că bancherii occidentali au devenit atât de "hipnotizaţi" de propria "creaţie" încât au început să creadă că banii lor de hârtie au valoare prin ei înşişi!

Trebuie spus că unele valute (cum este dolarul Canadian) au o valoare certă pentru că totuşi sunt garantate de anumite resurse naturale. Este şi cazul Japoniei şi a altor state. Cu toate acestea, Statele Unite şi Europa trăiesc numai datorită împrumuturilor de timp din viitor, şi plănuiau declanşarea unui război mondial pentru a distrage atenţia de la datoriile pe care le au.
În acelaşi timp, ei şi-au "îndobitocit" populaţiile prin drogarea lor cu chimicale pentru a-i determina să muncească ca sclavi, şi astfel să-i deposedeze de bani ca să aibă ce să le dea asiaticilor care-şi cereau valorile înapoi.

De aceea, conform unui membru al familiei Rockefeller, în 1934 atunci când Corporaţia Statele Unite ale Americii a devenit falimentară, au garantat cu munca viitoare a sclavilor cetăţeni americani. Astfel că, de atunci, fiecare american are asociat un număr de "asistenţă socială" ce valorează 300.000 USD, şi care reprezintă garanţia muncii lor de sclavi pe care FED o foloseşte atunci când emite certificate de valoare.
În orice caz, manevrele de a evita realitatea şi de a împiedica această construcţie financiară de cărţi de joc să se prăbuşească, a culminat cu crearea programelor de schimburi financiare virtuale, pe calculator. Din moment ce aceste programe sunt concepute ca să "facă" bani, ele chiar asta fac, creează bani din nimic. Ele nu pot funcţiona decât în acest mod pentru că aşa au fost concepute.

De aceea aşa a început crearea de miliarde de miliarde de dolari, sume astronomice ce nu se bazează deloc pe realitate din moment ce Produsul Brut la nivel de planetă este de numai 75.000 de miliarde USD anual.
Se pare că aceste programe au devenit cumva independente, autonome, şi au un fel de instinct de conservare propriu.

Iată un citat dintr-un articol publicat anterior:

"Luni, 8 august 2011, indicele de tranzacţionare Standard & Poor a scăzut cu un procent satanic de 6,66 % în timp ce indicele Dow Jones a scăzut cu 5,55 %. În timpul şocului prăbuşirii băncii Lehman din 29 septembrie 2008, indicele Dow Jones a scăzut cu 777 USD (arătând că e de fapt un fel de joc de noroc), în timp ce indicele S & P a scăzut cu 8,8 % (un număr norocos asiatic). În prezent se desfăşoară un adevărat război financiar." Astăzi este clar că a fost vorba de un război financiar dus pe tărâmul calculatoarelor.

În orice caz, realitatea va triunfa ca întotdeauna, pentru că virtualul nu poate exista fără o bază reală. Acesta este motivul pentru care asiaticii şi alţi oameni care deţin valori concrete (aur, argint, etc) câştigă acest război financiar.

Pentru încetarea acestui război financiar, asiaticii nu cer în schimb decât încetarea fraudei de proporţii planetare.
de Benjamin Fulford, 18 iunie 2012

15 iunie 2012:
Astăzi, 15 iunie 2012, 12 guvernatori de bănci centrale, miniştri de Finanţe şi oficiali guvernamentali se reunesc la Bucureşti. Şedinţele au loc cu uşile închise, niciun fel de detalii nu sunt disponibile public, nici pentru mass-media oficială. Această perioadă coincide cu intervalul de timp anunţat de Drake şi Fulford pentru finalizarea negocierilor cu reprezentanţii Cabalei satanice. Se pare că într-adevăr va exista un anunţ oficial, public, la finalul acestor negocieri.

14 iunie 2012:
Banca Mondială a aprobat un nou împrumut de 1 miliard EUR pentru România, conform unui comunicat al Ministerului de Finanţe. Scopul? Pentru evitarea unui colaps financiar în cazul unei "noi" crize... Se pare că situaţia internaţională este pur şi simplu explozivă!

13 iunie 2012:
Dacă Grecia iese din zona euro, atunci Uniunea Europeană va suspenda acordul Schengen şi va plafona extragerile de bani din bancomate, scrie ziarul Irish Times, menţionând că în ultimele săptămâni au avut loc mai multe video-conferinţe între conducătorii europeni în cadrul cărora s-a discutat şi această variantă, care este considerată "cea mai rea". Concluzia? Fulford are dreptate în această privinţă.

Planul Divin pentru Pamânt si Umanitate - Explicat de însuşi Dumnezeu prin Bertha Dudde

"Cuvântul lui DUMNEZEU nu poate fi păzit de schimbări, pentru că voinţa omenească este liberă, iar traducerile nu întotdeauna sunt făcute de oameni treji din punct de vedere spiritual, ei pot deci sa greşească. Aceasta este cauza noilor dezvăluiri. Ele trebuie să rectifice schimbările survenite, pentru ca cuvântul lui DUMNEZEU să poată pretinde pe bună dreptate că spune purul adevăr. Fără noi dezvăluiri ar fi imposibilă corectarea învăţăturilor greşite, mai ales în cazul în care oamenii se încred în ideea că EU însumi împiedic orice schimbare a cuvintelor MELE. [...]

Iar dacă vi se interzice prin porunci să gândiţi asupra învăţăturilor primite, trebuie să vă miraţi şi să vă daţi singuri seama de absurditatea unor astfel de poruncişi să puneţi tocmai din această cauză la îndoială adevărul învăţăturilor care vi se oferă.

Nu-i sigur că ele sunt în întregime greşite. Voi însă trebuie să clarificaţi aceasta începând să reflectaţi asupra lor şi adresându-vă celui care este DUMNEZEUL şi CREATORUL vostru, singurul care vă poate lumina în această privinţă. 

Trebuie să căutaţi deci să dobândiţi o cunoaştere vie şi să nu vă mulţumiţi cu cunoştinţe moarte. Ele rămân moarte atât timp cât n-au influenţă asupra sufletului, cât timp nu-l fac să lucreze cu sârg asupră-şi - lucru care constă înainte de toate în a săvârşi fapte pornite din dragoste faţă de semeni. Căci îndată ce omul trăieşte în dragoste, gândirea i se luminează şi nu se mai mulţumeşte cu învăţături care nu corespund întru totul adevărului. - Lumina dragostei nu îl mai lasă să accepte pe negândite tot ceea ce i se oferă, ci şi-l determină să cerceteze tot, căci dragostea este principiu dumnezeiesc şi nu suportă niciodată eroarea sau minciuna.

Din acest moment omul resimte o dorinţă puternică de a afla adevărul. -Şi îl primeşte, indiferent în ce fel. Căci cine doreşte să afle adevărul, acela îl va primi. Ci ne doreşte adevărul, acela MĂ doreşte pe MINE, care sunt veşnicul adevăr. Iar EU MĂ dezvălui lui, adică fac să-i parvină într-un fel sau altul adevărul, iar el îl acceptăşi-l valorifică fără reţineri.

Fiecare om trebuie să dorească el însuşi să ajungă la perfecţiune şi poate să ajungă la ea pentru că e de ajuns să ia legătura cu MINE - e de ajuns să se roage la MINE în spiritşi în adevăr ca să-l ajut în a-şi parcurge cu succes drumul pământesc -şi ruga îi va fi ascultată. Va simţi mereu un imbold lăuntric de a săvârşi fapte pornite din dragoste şi va dobândi prin aceasta lumină şi va merge astfel pe calea care îl duce la desăvârşire. Amin."...

"Lumea spiritualǎ şi împǎrǎţia pǎmânteascǎ sunt douǎ lumi opuse şi de aceea şi cerinţele lor faţǎ de oameni sunt atât de diferite. - Omul niciodatǎ nu poate sǎ satisfacǎ cerinţele amǎndurora, el trebuie sǎ se supunǎ necondiţionat uneia.

Împǎrǎţia spiritualǎ poate sǎ ofere desigur doar bunuri spirituale şi aceasta doar în condiţii contrare cerinţelor lumii - pe când lumea pǎmânteascǎ dǎ comori pǎmânteşti acelor oameni, care satisfac cerinţele ei. Cerinţele lumii sunt contrare cerinţelor spirituale. Ele pun pe prim plan plǎcerile trupeşti şi bunǎstarea trupului, îngreunându-i, sau chiar fǎcându-i imposi-bile astfel sufletului strǎdaniile de a se indrepta cǎtre lumea spiritualǎ. Cǎci sufletul trebuie sǎ se pǎtrundǎ de cerinţele împǎrǎţiei spirituale, determinând şi trupul sǎ fie dispus sǎ le satisfacǎ, ceea ce presupune însǎ renunţarea la dorinţele lumeşti. Astfel, cele douǎ lumi se aflǎ faţǎ în faţǎ, iar omul e pus în situaţia de a alege una din ele.

Întotdeauna una din lumi va cere renunţarea la cealaltǎ. Mereu îşi va spune cuvântul fie trupul, fie sufletul - adicǎ sufletul trebuie sǎ decidǎ dacǎ în perioada vieţii pǎmânteşti îi este mai importantǎ propria sa formare decât confortul trupesc. Lumea spiritualǎ îi oferǎ cele mai preţioase daruri, de a cǎrui valoare, ce-i drept, nu poate sǎ-şi dea seama - ca om - pe deplin. Dar acestea sunt nemuritoare şi reprezintǎ o bogǎţie de care sufletul poate sǎ se foloseascǎ în împǎrǎţia spiritualǎ spre propria sa fericire."...

Bertha Dudde a scris între anii 1937 şi 1965  aproape zilnic, peste 9000 de revelaţii date de DUMNEZEU prin Cuvântul lǎuntric sfânt direct în inima ei. 

Aceste revelaţii nu au intenţia de a converti la vreo confesiune sau la o comunitate religioasǎ, nici de a abate pe cineva de la apartenenţia sa religioasǎ . Singura lor menire este de a face accesibil oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu pe care El ni-l transmite în zilele noastre conform promisiunii sale din Evanghelia lui Ioan 14,21.

Până în prezent au apărut în limba română următoarele caiete, conţinând selecţiuni tematice din Cuvântul Domnului primit de Bertha Dudde pentru întreaga omenire: 

1 Dumnezeu vorbeşte şi astăzi 

2 Cine este Dumnezeu 

3 Planul de mântuire al lui Dumnezeu 

Website în limba germană cu revelaţiile date la Bertha Dudde în limbile engleză, germană, spaniolă, sârba, franceza, rusă, etc. : 

www.bertha-dudde.info 

Revelaţiile date lui Jakob Lorber în română: 

http://www.i-lorber.com

http://www.i-lorber.com/Romania

http://home.arcor.de/peace4you/lorber ro

http://fr.bertha-dudde.org/?id=120

DINA4 - Bertha Dudde - Dumnezeu Vorbeste Si Astazi - Arial

CINE ESTE DUMNEZEU  Explicat de Înşusi Dumnezeu prin Bertha Dudde

DINA4 - Bertha Dudde - Planul de Mantuire

Iluzia Superioritătii

Iluzia Superioritătii poate fi folosită pentru a trăi experienta că nici un lucru nu este superior unui alt lucru si că inferioritatea este, de asemenea, o fictiune.
Când veti vedea Iluzia ca pe o iluzie, veti întelege că nu există nici o parte din voi care să fie superioară Întregului, deoarece fiecare parte din voi este Întregul. Atunci nu veti face apel la curaj, veti sti că voi sunteti curajul. Nu veti face apel la Dumnezeu, veti sti că voi sunteti aspectul din Dumnezeu la care ati vrea să apelati.
Voi sunteti cel care cheamă si cel care este chemat. Cel care schimbă si cel care este schimbat. Cel care creează si cel care este creat.
- N.D.Walsch -




“Scopul vieţii nu este de a învinge, ci de a creşte şi a contribui. Când priveşti înapoi la tot ce ai făcut în viaţă, vei avea mai multă satisfacţie din bucuriile pe care le-ai adus în vieţile altora decât din timpurile când i-ai întrecut şi invins pe alţii.” – Harold Kushner



sursa
http://drumuricatretine.wordpress.com/

Sapte reguli filocalice pentru restabilirea sanatatii

1. Starea de bine mintală grăbeşte refacerea fizică

Este regula numarul unu, şi toate celelalte sunt detalii ale ei. Starea de bine mental grăbeşte refacerea fizică… Sănătatea noastră este o funcţie a psihicului şi a gândirii pozitive. Omul este ceea ce gândeşte. O gândire care selectează afecte pozitive, o gândire bazată pe mulţumire fermă va asigura o sănătate bună sau o recuperare rapidă. Aceasta se întâmplă deoarece trăim într-o lume în care pierdem adesea condiţia sănătăţii celei bune. Mulţumirea lăuntrică este garantul păstrării acestei stări.

Cum se poate dobândi mulţumirea? Mută mintea de la „veacul acesta“ şi mintea se va schimba. Întrebaţi-vă: suntem mulţumiţi? Există o relaţie între mulţumire şi inteligenţă, între mulţumire şi înţelegere. Dacă eşti tipul cerebral, întâi înţelegi lumea şi eşti mulţumit că lumea este ceea ce este. Dacă aparţii tipului intuitiv, afectiv, întâi îţi creezi starea de mulţumire, şi va urma înţelegerea. Depinde carui tip mental îi aparţii. Dacă dominantă este cea intuitivă, atunci creează-ţi o stare de mulţumire; din ea va rezulta inteligenţa. Dacă dominantă este cea cerebrală, atunci înţelegerea creează mulţumire.

Este un fapt valabil şi în relaţia dintre doi oameni, doi soţi. V-aţi pus vreodată întrebarea de ce apar frecvent situaţii conflictuale între soţi? Pentru că nici unul nu înţelege natura celuilalt. De pildă, femeia trebuie înţeleasă din punct de vedere al dinamicii afective. Oscilând între închidere şi deschidere. Ca să se refacă afectiv, uneori femeia se închide, se retrage în sine, pare mâhnită. Bărbatul o vede închisă şi retrasă şi atunci se gândeşte că sentimentele ei faţă de el s-au răcit. Dar acel bărbat nu înţelege ca aşa-zisa răceală a femeii este o fază naturală, prin care ea trebuie să treacă pentru a-şi reface comportamentul afectiv.

Dinamica masculină este alta, oscilând între fugă şi revenire. Ca să-şi refacă afectivitatea, bărbatul fuge. Iata de ce, atunci când vede un bărbat „fugind“, femeia n-ar trebui să se teamă că sentimentele lui faţă de ea s-au răcit; ea ar trebui să ştie că dinamica lui afectivă se reface prin fugă. Aceasta idee nu trebuie înţeleasă eronat, cum că cei care fug au şi dreptate s-o facă. Fuga poate fi exprimată divers — un bărbat „fuge“ în cititul presei, e absent din casă. E şi asta o fugă. Sau „fuge“ să joace table cu vreun vecin. Sau „fuge“ la mănăstire, dacă este mai pios. Femeia trebuie să înţeleagă că bărbatul are, la un moment dat, nevoie să „fuga“. Înţelegerea faptului că asemenea stări sunt naturale ar putea evita numeroase conflicte, conflicte care generează ulterior perturbări de personalitate ale membrilor familiei — fie localizate pe termen scurt, fie cu amprentă de durată aspra copiilor.

Psihologii au explicat deja că majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii noştri mai târziu, sunt cauzate de conflictele din familie, aparute în perioada copilariei. Aceasta este, deci, prima regulă: sănătatea este o consecinţă a binelui mental. Iar acest bine mental are la bază înţelegerea şi starea de mulţumire. Nu de automulţumire, ci acea mulţumire care, la urma urmei, înseamnă înţelegere.

2. Nu considera boala ca o pedeapsă pentru păcate

Unii consideră boala ca fiind o pedeapsă pentru păcate: aceasta este o dovadă de slabire psihică. Omul bolnav se reface mai greu, atunci când consideră că a fost batut de Dumnezeu, şi că Atotputernicul i-a dat boala, în chip de pedeapsă. Dar dacă boala nu este o pedeapsă pentru păcate, ce este ea, atunci? Putem vorbi despre boală ca fiind o oprire de la pacat, o informaţie, o atenţionare ca am încălcat o lege. Într-o carte celebră, care se cheama Calatorie înspre soare apune, personajul principal este o maimuţă. O maimuţă poznaşă, născută dintr-o piatră. Ea se duce sa caute iniţierea. Un maestru o ajută să obţină iniţierea şi astfel, ea a devenit „egala cerului“, nemuritoare. Însă, cu toate că era nemuritoare, maimuţa tot facea pozne. Tot aşa e şi situaţia omului: deşi dobândeşte atâta ştiinţă, sălbaticia din el nu dispare. Ei bine, această maimuţă, ajungand la un moment dat în cer, face tărăboi printre sfinţi, răstoarnă nişte cazane unde se fierbea elixirul vieţii, strică nişte tocmeli… Sfinţii se supară şi se plâng lui Dumnezeu, că o maimuţă întoarce totul cu susul în jos. Şi atunci Dumnezeu îi spune lui Buddha: „Ia tu maimuţa asta, că e din India, e din ţara ta. Ia-o şi da-i un leac să se astâmpere!“ Şi Buddha a luat un cerculeţ de fier, l-a pus pe capul maimuţei şi l-a fixat bine, ca ea să nu şi-l poata da jos, spunându-i: „De câte ori vei calca o lege divină, cercul te vă strange!“ Şi a venit maimuţa pe Pământ; cum facea o pozna mare, cerculeţul o strângea şi atunci se cuminţea.

Iată deci că durerea ei de cap nu era o pedeapsă, ci o informaţie că a încălcat o lege sacră, o lege împotriva vieţii. Noi nu ştim că, în realitate, am încălcat o lege, iar că dacă ne-am corecta atitudinea şi n-am mai încălca legea, ne-ar lăsa durerea de cap, fără pastile şi fără doctor. Iată deci că boala nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la păcat.

S-a pus adesea întrebarea: „De ce ne imbolnavim?“ Un răspuns ar fi că ne îmbolnăvim ca să ne amintim de Dumnezeu. Întotdeauna când suntem bolnavi, ne amintim de Dumnezeu. Putem spune că, de fapt, ne îmbolnăvim ca să ne smerim, ca să ne aducem aminte că suntem trecători. În afara de asta, de ce ne mai îmbolnăvim? Ne îmbolnăvim ca să smulgem tandreţe. În lumea aceasta, în care toţi sunt grăbiţi, nimeni nu vrea, nu are timp să ne dea tandreţe. Atunci, inconştient, ce facem? Ne îmbolnăvim, ca să smulgem tandreţe, căldură. Le amintim celor din jur că ne datorează căldură, căci ei uită! Toţi datorăm ceva semenilori noştri.

3. Boala nu trebuie privită ca o catastrofă, ci ca un prilej de introspecţie, de linişte, de întrerupere a gândurilor

Definiţia păcatului o ştim. Păcatul reprezintă grijile şi încălcarea celor trei legi universale revelate. Dacă până acum nu ştiaţi foarte limpede ce înseamnă „păcat“, iată o definiţie care să vă ajute. Păcat înseamnă sa-ţi faci griji — dacă-ţi faci griji, ai păcate. Grijile ne împuţinează liniştea, împuţinează viaţa. „Rumegarea“ gândurilor slăbeşte omul. Boala prilejuieşte această întrerupere a grijilor; este o oprire forţată din „mecanica păcatului“, din mecanica vieţii pline de păcate. Există o a 11-a poruncă — noi ştim doar 10, pe care le-am interiorizat şi după care ne conducem. Porunca a 11-a apare ca un verset în Psalmul 45 şi sună aşa: „Opreşte-te şi cunoaşte!“; „Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu“ Ps. 45:10. Considerăm această frază ca porunca a 11-a.

ştiţi că în Pentateuh (Vechiul Testament) sunt 613 porunci?! În afară de cele 10, cele mai importante, din primele 5 Carţi ale lui Moise, apar deci şi multe altele. Iar a 11-a ar fi „Opreşte-te şi cunoaşte!“. Nu poţi ajunge la cunoaştere, din mers. Noi trebuie să descoperim oprirea spirituală. Opreşte-te şi citeste Filocalia sau Patericul. Opreşte-te şi petrece un minut de introspecţie. Introspecţie înseamnă liniştea interioară. Nu analiza interiorul: analiza este un viciu intelectual. Introspecţia este doar linişte interioară.

Opreşte-te deci şi cunoaşte înălţimea ta spirituală, precum şi dimensiunea ta cea mare. Această a 11-a poruncă este încununarea celor 10 porunci cunoscute, după ce te-ai civilizat, când începi sa-ţi descoperi dimensiunea metafizică. „OPRIREA“ este o practică. Ea a fost dezvoltată în Filocalie, care a propus „exercitiul celor 6 opriri“. Acest „opreşte-te!“ se poate referi şi la controlul celor 6 surse de agitaţie şi dezorganizare a personalităţii. Prima oprire este stabilitatea fizică: ea atrage după sine stabilitatea minţii şi lipsa grijilor. A doua oprire este oprirea de la păcat. A treia oprire este oprirea de la mâncarea care ne aprinde. A patra oprire: de la a ne aduna cu oamenii inferiori moral — deci un îndemn de a te aduna cu oameni sporiţi, cu oameni cu preocupări înalte. Oprirea este stazis. În greceşte, stazis înseamnă exerciţiu spiritual, cum ar fi rugăciunea. Şi rugăciunea este tot oprire. Aceasta este deci regula a treia: boala e un prilej de oprire, de introspecţie. Omul se îmbolnăveşte nu numai pentru că încalcă o lege, ci ca să-şi amintească de o lege sacră şi să se schimbe…

4. Boala este un prilej de schimbare

Dacă vom privi boala din acest punct de vedere şi dacă nu ne vom mai teme de ea, vom constata că astfel ieşim mai repede din boală. După ce au fost bolnavi, mulţi oameni şi-au schimbat modul de a manca, de a trăi, de a (con)vieţui.

5. Devii sănătos, dacă îţi doreşti cu adevărat acest lucru

Asta înseamnă, întrucâtva, că mulţi sunt bolnavi pentru că, în inconştient, ei se lasă să fie bolnavi. Afirmaţia poate părea, la prima vedere, şocantă. Şi totuşi, ei sunt bolnavi, în primul rând ca să-şi atragă un beneficiu: vor sa fie trataţi ca nişte copii. Când lupta vieţii ne copleşeşte, toţi simţim nevoia să fim trataţi precum copiii; atunci, subconştientul „cheamă – produce“ o boală. Dacă vrei cu adevărat să devii sănătos, devii sănătos.

6. Ajută-ţi subconştientul să grăbească vindecarea

Acest lucru este posibil: să-ţi ajuţi subconştientul. Este un proces care se petrece în stare de relaxare, într-o stare destinsă — mai ales dacă eşti bolnav. Relaxat, cu ochii închişi, repetă formule de însănătoşire. Cea mai cunoscută formulă este: „Mă simt din ce în ce mai bine, pe zi ce trece, din toate punctele de vedere“; ea trebuie rostită la indicativ prezent, pentru că subconştientul nu cunoaşte alte timpuri verbale. Această formulă a fost folosită de dr. Emile Coué, care a vindecat, prin ea şi printr-un climat psihic spiritual, sute de cazuri. Repetarea acestei formule duce la preluarea ei de către rinencefal, iar rinencefalul transmite comenzile de refacere, acolo unde este nevoie. Rinencefalul, diencefalul şi formaţiunile reticulare trimit comenzile de refacere, acolo unde este slăbită structura noastră. Dacă această formulă este repetată de trei ori pe zi, în perioadele în care ne simţim slăbiţi, timp de 21 de zile, admiţând că este un caz cronic sau un caz ceva mai complicat, survine întotdeauna o îmbunătăţire.

7. Pentru cei vrednici, un impas precum o boală poate să fie un prag iniţiatic

Boala nu numai că îţi da o informaţie despre viaţă, dar îţi poate crea şi condiţia unei schimbări mentale profunde, o trăire iniţiatică. Acestea sunt regulile restabilirii sănătăţii. Ajungem din nou la regula dintâi: starea de bine mental întreţine starea de bine fizic şi grăbeşte refacerea fizică. Cu cât vom supraveghea mai bine mentalul, cu atât vom stăpâni starea de sănătate. Omul ar trebui sa ştie nu numai cum poate să-şi revină, cum să-şi restabilească sănătatea. El ar trebui să ştie câte ceva despre corelarea dintre greşală şi boală — ce tip de greşală naşte o categorie de boală — tocmai pentru a evita îmbolnăvirea. Asta trebuie reţinut: faptul că, sănătoşi fiind, putem sa evităm o eventuală îmbolnăvire, prin starea de bine mental. Starea aceasta de bine mental poate fi clădită prin autoimpunere şi prin purificare. Predispoziţia noastră pentru boală vine din predispoziţia pe care o avem de a alege răul. Noi suntem cei care alegem răul. Dumnezeu nu vrea răul omului; omul alege răul. Omul alege răul, pentru că este uneori neştiutor. Nu ştie exact ce e bine şi ce e rău. Alteori, omul alege răul din constrângere. E constrâns să îl aleagă. Constrângerea ţine de firea omului, încă de la naştere. Originea bolilor depăşeşte, adesea, puterea noastră de înţelegere.

Există 3 origini reperabile:

1. Unele boli sunt genetice sau ancestrale: te-ai născut cu o povară în soartă. Nu eşti răspunzator de aceste boli, ele sunt nişte poveri. Te-ai nascut cu ele.

2. Alte boli provin din conflictele sau traumele avute în perioada prenatală şi în copilărie. Dacă au existat conflicte puternice sau traume în acea perioadă, individul le vă resimţi în tot timpul vieţii. Iată de ce copilaria, familia, mediul sacru al casei trebuie privire cu mare grijă.

3. Boli cu surse nomice. Nomos, în limba greacă, înseamnă lege. Acestea sunt bolile despre care deja am vorbit, venite dintr-o încălcare a Legii revelate. Şi este palierul actual: cumul cotidian de erori. Pe lângă toate acestea, la maturitate putem să observăm că în noi există o predispoziţie la îmbolnăvire, în funcţie de anumite coordonate — două la numar. 1) Ne îmbolnăvim pentru că suntem agresivi şi 2) ne îmbolnăvim pentru că ne simţim vinovaţi. Agresivul şi vinovatul se îmbolnăvesc mai uşor. Neagresivul şi nevinovatul fac faţă multor condiţii grele, fără să se îmbolnăvească; fac faţă şi mediilor contaminate, fără să se îmbolnăvească. În privinţa agresivităţii, trebuie spus că de multe ori nici nu o conştientizăm. Vă ştiţi agresivi? Cu siguranţă, nu!

Cu toţii avem o doză de agresivitate inconştientă, să ştiţi. Ne naştem cu ea. Ea este baza complexului Cain. Inconştient, vrei să-l elimini pe semenul tau. Omul se simte bine dacă elimină un om. Subconştientul se simte bine, când lichidează pe cineva, când extermină. Ce înseamnă acest lucru? Să ne gândim la serviciu, de exemplu. Toţi colegii îţi par răi şi urâcioşi. Te-ai simţi bine, dacă ai reuşi zilnic să elimini câte unul… Inconştient, deci, purtăm în noi complexul Cain — unii mai puternic, alţii mai slab. Cert este că acest complex produce în noi o anumită vulnerabilitate. Cum dispare agresivitatea inconştientă? La modul practic, această agresivitate dispare mâncând mai des verdeţuri. E un lucru la îndemana noastră. Dacă mănânci verdeţuri, descreşte agresivitatea inconştientă — foarte simplu. Este una dintre cele 6 reţineri: reţinerea de la hrana care aprinde simţurile, care aprinde agresivitatea. Noi nu ne dăm seama, mâncăm asemenea hrană spre împuţinarea vieţii noastre şi spre urâtirea ei. Dar mai ales terapia iertării şi ofranda remediază agresivitatea inconştientă. „Impacă-te cu aproapele tau… cu fratele tau, cu parasul tau“ (Matei 5:23-25). Dacă ai o aversiune faţă de cineva, atunci la rugăciune evocă-i faţa senină şi „daruieşte-i“ mental: pace, sănătate şi Har. Agresivitatea inconştientă se împarte şi ea în 3 categorii: împotriva ta, împotriva semenului tău şi împotriva spaţiului în care trăieşti. Conflictul psihic cu spaţiul predispune la boli de piele, dar şi la dizarmonii nervoase. Cei agresivi împotriva lor înşişi sunt foarte mulţi. Poate tu crezi despre tine ca eşti blând. Adesea cei blânzi îi iarta pe toţi ceilalţi şi se atacă pe ei înşişi. Asta este o agresivitate împotriva ta. Să nu spui niciodată: „Nu merit să traiesc“. Această agresivitate naşte predispozitii maladive în zona bazală, a energiilor ancestrale. Bolile uterului pornesc de la această atitudine, de la această auto-depreciere, de la această atitudine de a minimaliza femeia. Dacă aveţi probleme în zona bazală, la aparatul uretral, să ştiţi deci, că prima masură pe care trebuie s-o luaţi este să vă schimbaţi atitudinea faţă de voi înşivă. Orice altă depreciere naşte aici vulnerabilitate.

CAUZELE SPIRITUALE ALE BOLILOR

 

Șapte Reguli Filocalice Pentru Restabilirea Sănătății – Cauzele Spirituale ale Bolilor

 sursa
lumea_spirituala@yahoogroups.com

Predica de la Benares - Buddha despre o religie a Milei şi a Iubirii

În ceea ce numim dorinţă de viaţă, Buddha vedea tot ceea ce provine din incarnările precedente şi împinge fiinţa omenească să caute plăcerea în lume, să nu treacă cum trece un simplu călător prin această lume de culori, de sunete şi alte impresii, ci să le dorească în mod pasional. Aceasta este ceea ce vine din incarnările anterioare ca o tendinţă, ca o forţă existentă în om. Pe aceasta, elevii lui Buddha au numit-o „Samskara“. Buddha spunea deci discipolilor săi următoarele: Ceea ce-l caracterizează pe omul actual este ignorarea a ceva important ce el poartă în sine însuşi. O asemenea ignorare transformă în dorinţă de viaţă ceea ce fără aceasta ar fi perceput de om ca fiind de origine luciferică sau ahrimanică, ceea ce i-ar permite să ia o atitudine, să stabilească o anumită relaţie. Astfel, setea de existenţă vine din incarnările anterioare, ca şi toate forţele aţipite care se frământă neînţelese în adâncurile obscure ale fiinţei. Iată ceea ce se desemna sub influența lui Buddha cu numele de Samskara. În acest Samskara se formează ceea ce a devenit la om gândirea contemporană, ceea ce explică faptul că acum omul aflat in ciclul de evoluţie actual nu poate gândi, fără greutate, în mod obiectiv.

Dacă această dorinţă care provine din incarnările anterioare nu s-ar infiltra astfel în om, acesta – cam aşa spunea Buddha – ar privi in lume ca o fiinţă divină, suferind acţiunea lumii fără ca vreodată să întrebe sau să dorească mai mult decât primeşte. Cunoaşterea sa nu ar trece dincolo de ceea ce i-ar fi acordat de puterile spirituale; el nu ar face deosebire între el şi lumea exterioară, percepându-se ca membru al acesteia. Căci numai prin aceea se resimte omul ca fiind ceva diferit de restul lumii că vrea să savureze mai mult, că vrea să savureze altceva decât ceea ce îi oferă de la sine restul lumii. Prin aceasta sufletul său devine conştient că este altceva decât lumea.
Aceasta o spunea Buddha discipolilor săi despre omul interior, un „om interior“ care este cauza existenţei în lumea omului, a durerii, a răului, a mizeriei şi a grijilor. Aceasta era o teorie înaltă, o teorie subtilă, dar o teorie care ţâşnea nemijlocit din viaţă, căci un „Iluminat“ o resimtise ca fiind cel mai profund adevăr privitor la omenirea contemporană. Cel care, fiind Bodhisattva, condusese omenirea timp de mii şi mii de ani după învăţătura Milei şi Iubirii, o dată devenit Buddha înţelegea adevărata natură şi originea suferinţelor omenirii epocii sale. El a putut astfel vedea de ce suferă oamenii, şi a putut explica aceasta elevilor săi.
Şi atunci când a fost suficient de avansat pentru a vieţui ceea ce era esenţialul existenţei umane din epoca sa, el l-a rezumat în celebra sa Predică, prin care a inaugurat activitatea sa de Buddha, Predica de la Benares. El a redat acolo într-un limbaj popular ceea ce comunicase mai înainte într-un mod mai subtil discipolilor săi: „Cel care cunoaşte cauzele iniţiale ale existenţei umane ştie că viaţa, aşa cum este ea, trebuie să cuprindă suferinţe şi dureri. Prima învăţătură pe care am să v-o dau este cea a durerii din lume. A doua se referă la cauzele durerii. Care sunt aceste cauze? Ele constau în faptul că dorinţa, setea de a trăi s-au strecurat în om prin ceea ce i-a rămas din incarnările sale anterioare. Setea de a exista, iată izvorul suferinţei. A treia învăţătură este aceasta: Cum poate fi eliminată suferinţa din lume? Evident, prin eliminarea cauzei ei, prin aceea că setea de a trăi, aşa cum este născută din ignoranţă, este adusă la potolire, la stingere. Căci oamenii au trecut de la vechea lor stare de clarvedere la ignoranţă, ignoranţă care le ascunde lumea spirituală. De la ignoranţă vine setea de a trăi şi setea de a trăi este pe Pământ izvorul suferinţei, a durerii, a grijilor, a supărării. Setea existenţei trebuie să dispară din lume dacă suferinţa, durerea, grijile şi mizeria trebuie să fie eliminate. Vechea cunoaştere a dispărut din lume: oamenii nu se mai pot servi de organele corpului lor eteric. Dar va deveni posibilă o nouă cunoaştere pentru om, dacă acesta se va adânci cu totul în ceea ce îi poate da corpul său astral prin forţele sale cele mai profunde, cu ajutorul a ceea ce organele sale de simţ îi permit omului să observe în lumea fizică exterioară. Ceea ce se trezeşte prin această observaţie în profunzimile corpului astral, ceea ce se dezvoltă deci cu ajutorul corpului fizic dar nu vine din el, numai aceasta îl poate ajuta, mai întâi, pe om, dându-i o cunoaştere; căci această cunoaştere îi este dată omului în primul rând. Iată cam ce-a spus Buddha în marea sa Predică de la Benares.
El a vrut, aşadar, să spună: Trebuie să mijlocesc omenirii acea cunoaştere care poate fi dobândită prin desfăşurarea maximă a forţelor corpului astral. Din această cauză Buddha trebuia să-i înveţe ce poate obţine omul prin aprofundarea şi afundarea intensă în forţele corpului astral. Prin aceasta el obţine o cunoaştere care îi este de acum înainte accesibilă şi care, în acelaşi timp, nu are nimic comun cu influenţele provenind de la incarnările sale trecute. O astfel de cunoaştere care nu are nimic comun cu ceea ce dormitează în mod obscur şi în neştiinţă în adâncul sulletului sub formă de Samskara, o cunoaştere care se poate dobândi atunci când trezeşti, în cursul unei singure incarnări, toate forţele corpului astral voia Buddha să dea oamenilor.
Cauza suferinţei în lume, spunea Buddha, este faptul că în om a supravieţuit ceva care îi vine din vechile sale incarnări şi de care el nu ştie nimic. Acest rezidiu al vieţilor sale anterioare are ca rezultat atât ignoranţa sa în legătură cu lumea, cât şi suferinţa, durerea, grijile şi mizeria oamenilor. Dar dacă omul devine conştient de forţele care sunt cuprinse în corpul său astral şi în care el poate pătrunde, este posibil să dobândească dacă vrea o ştiinţă care a rămas independentă de trecut, o ştiinţă care-i este proprie.

Această cunoaştere a vrut Buddha s-o mijlocească oamenilor şi a realizat această mijlocire prin aşa-numita Cărare octuplă. Acolo el vorbeşte despre forţele pe care omul trebuie să le dezvolte pentru a ajunge în cursul ciclului actual de dezvoltare a umanităţii la o cunoaştere care să nu sufere influenţa reincarnărilor succesive. Buddha însuşi, prin forţa pe care o dezvoltase, şi-a ridicat sufletul său până la punctul care poate fi atins cu ajutorul forţelor celor mai intense ale corpului astral; prin Cărarea octuplă, el a trasat pentru omenire calea unei cunoaşteri care nu este influenţată de Samskara. Iată cum a definit-o el:
1. Omul ajunge la o asemenea cunoaştere despre lume atunci când îşi face asupra lucrurilor o părere care nu are nici o legătură nici eu simpatia, nici cu antipatia, nici cu faptul că ar fi stăpânit de ea, ci prin strădania de a obţine o părere justă despre orice lucru numai după ceea ce i se prezintă în mod exterior. Acesta este primul punct: să-şi facă o opinie justă despre un anumit lucru.
2. În al doilea rând, este necesar să ne eliberăm de ceea ce a rămas din incarnările anterioare, să ne străduim să judecăm după propria noastră părere nu după influenţe străine, ci numai după părerea justă pe care ne-am făcut-o despre un lucru. Aşadar, a doua cerinţă este această judecată dreaptă.
3. Al treilea imperativ constă în faptul că, atunci când avem de comunicat ceva, acel lucru trebuie exprimat în mod just, fără a pune în cuvintele noastre ceva străin, ci numai părerea noastră corectă şi ceea ce am judecat corect. Acest lucru se aplică nu numai cuvintelor, ci şi tuturor manifestărilor fiinţei umane. Iată, după Buddha, în ce constă cuvântul just.
4. Cea de a patra strădanie trebuie să fie ca acţiunile noastre să nu se desfăşoare potrivit simpatiilor şi antipatiilor, a ceea ce se frământă în mod întunecat în Samskara noastră, ci ca noi să lăsăm să se traducă în acte numai ceea ce am conceput ca fiind părerea noastră justă, judecata noastră justă şi cuvântul nostru just. Aceasta este, aşadar, acţiunea justă, modul just de a acţiona.
5. Al cincilea lucru de care are omul nevoie pentru a se elibera de ceea ce trăieşte în el constă în adoptarea unei atitudini juste, a poziţiei juste faţă de lume. Ceea ce înţelegea Buddha prin aceasta s-ar putea lămuri prin următorul raţionament: În lume există atâţia oameni care sunt nemulţumiţi de sarcina lor în lume, care cred că le-ar fi mai bine în cutare sau cutare altă situatie. Dar omul ar trebui să găsească mijlocul de a scoate cea mai bună parte din pozitia pe care o ocupă în virtutea naşterii sau destinului. Cel care nu este satisfăcut de situaţia sa nu va putea scoate din ea forţa care îi va permite să acţioneze cum trebuie în lume. Iată ce numeşte Buddha poziţia justă.
6. În al şaselea rând, noi trebuie să veghem din ce în ce mai mult la faptul ca opinia justă, judecata justă pe care le-am dobândit să devină în noi obişnuinţă. Abia născuţi, noi avem anumite obişnuinţe. Copilul manifestă cutare sau cutare înclinare sau obişnuinţă. Dar omul trebuie să se străduiască să nu păstreze obişnuinţele care-i vin din Samskara şi să dobândească, încetul cu încetul, pe cele care rezultă din opinia justă, din cuvântul just ete. Astfel sunt obişnuinţele juste pe care noi trebuie să le dobândim.
7. Prin aceasta – şi acesta este al şaptelea punct – noi punem ordine în viaţa noastră, nu vom uita ceea ce s-a întâmplat ieri în momentul când trebuie să acţionăm azi. Dacă ar trebui să învăţăm din nou în fiecare zi tot ce ştim, noi nu am ajunge niciodată la nimic. Omul trebuie să se străduiască să-şi dezvolte o memorie cu privire la toate problemele existenţei sale. El trebuie să valorifice mereu ceea ce a învăţat, să lege prezentul de trecut. Aşadar, Memoria justă – în sensul budist – trebuie să fie dobândită prin Cărarea octuplă.
8. În sfârşit, al optulea punct va fi atins de cel care se dăruieşte pur şi simplu lucrurilor, se afundă în ele şi le lasă să-i vorbească, fără preferinţă pentru cutare sau cutare părere, fără să lase să vorbească în el ceea ce i-a rămas din incarnările sale trecute. Aceasta este contemplarea justă.

Aceasta este Cărarea octuplă despre care Buddha spunea discipolilor săi că respectarea ei conduce încetul cu încetul la potolirea acelei sete de viaţă care este aducătoare de suferinţă şi la eliberarea sufletului de tot ceea ce-i vine din incarnările sale anterioare, făcând din el un sclav. O dată cu acestea am putut afla ceva despre spiritul şi originile budismului. Ştim, de asemenea, ce importanţă a avut faptul că Bodhisattva a devenit Buddha. Ştim că vechiul Bodhisattva a introdus mereu în omenire ceea ce avea ca misiune să-i dea acesteia. În timpuri străvechi, înaintea apariţiei lui Buddha, omenirea nu era în stare să aplice în vreun fel forţele sale interioare, astfel încât să obţină de la sine alegerea unui cuvânt just sau a unei judecăţi juste. Pentru aceasta trebuiau să se reverse asupra omului anumite influenţe din lumile spirituale. Acestea erau mijlocite de vechiul Bodhisattva, din înaltul lumii spirituale. Din această cauză, atunci când Bodhisattva a devenit Buddha care acum propovăduia ceea ce mai înainte revărsase în omenire din înaltul lumii spirituale a avut loc un eveniment unic prin aceea că a fost introdus în lume un corp care putea să dezvolte în sine forţe care mai înainte nu puteau să se reverse decât de sus. Gautama Buddha a fost primul corp de acest fel apărut în lume. Or, faptul că ceea ce, din epocă în epocă, coborâse astfel din cer se afla acum într-un corp de om pe Pământ a avut o importanţă capitală pentru toată evoluţia pământească. Căci acum ia naştere o forţă care poate fi transmisă tuturor oamenilor. În corpul lui Gautama Buddha se află punctul de plecare a ceea ce permite de acum încolo oamenilor să dezvolte în ei Cărarea octuplă, astfel încât aceasta să poată deveni un bun al oricărui om. Datorită existenţei lui Buddha omenirea a avut posibilitatea să gândească just. Şi ceea ce se va realiza în acest sens, până ce întreaga omenire va fi asimilat învăţătura Cărării octuple, se va datora lui Buddha. Buddha a dat oamenilor, ca hrană spirituală, ceea ce el purta în el.
În prezent, nici o ştiinţă exterioară nu recunoaşte asemenea lucruri. Dar asemenea mari evenimente ale evoluţiei umane sunt adeseori descrise în cele mai copilăreşti basme şi legende. Eu am insistat adesea asupra faptului că basmele şi legendele sunt câteodată mult mai exacte, mult mai ştiintifice decât ştiinţa noastră obiectivă. În străfundurile fiinţei sale omul a resimţit întotdeauna ca adevăr prezenţa a ceva cu totul special la o entitate cum este un Bodhisattva, ceva ce a venit de sus şi care încetul cu încetul face parte din sufletul omenesc, ca să radieze de aici în lume. Cei care simţeau mai mult sau mai puţin în mod obscur acest lucru puteau să-şi spună: La fel cum Soarele străluceşte pe cer, tot astfel şi forţa lui Bodhisattva a trimis în jos pe Pământ forţele Cărării octuple, forţele învăţăturii despre Milă şi Iubire; apoi Bodhisattva şi-a ales domiciliul într-un corp omenesc, dând astfel în grija oamenilor ceea ce îi aparţinuse lui până atunci. Acest dar trăieste acum în omenire, este reflectat în spaţiu aşa cum lumina Lunii reflectă razele Soarelui. În ţările unde a trăit Bodhisattva, acest lucru era resimţit ca un lucru deosebit de semnificativ, care a fost exprimat într-o legendă fermecătoare. Acest mare eveniment a inspirat următoarea poveste simplă: Buddha a trăit odată sub forma unui iepure: era o epocă în care tot felul de fiinţe căutau în zadar să se hrănească, căci hrana lipsea. Plantele, cu care se hrănea iepurele, care era ierbivor, nu le conveneau celorlalte fiinţe, care erau carnivore. Atunci iepurele – în realitate Buddha – a decis, când a văzut venind un Brahman, să se sacrifice şi să se ofere pe el însuşi ca hrană. Dar în acest moment a sosit zeul Shakra; el văzu sublima intenţie a iepurelui; în munte s-a deschis o fisură şi iepurele dispăru acolo. Zeul luă după aceea vopsea şi desenă imaginea iepurelui pe Lună; şi de atunci se vede imaginea lui Budha pe Lună sub forma unui iepure. În Occident nu se vorbeşte despre „iepurele din Lună“, ci despre „omul din Lună“.
O poveste kalmucă este şi mai precisă: În lună trăieşte un iepure care a ajuns cândva acolo fiindcă Buddha s-a sacrificat, iar spiritul Pământului el însuşi a desenat imaginea lui pe Lună. Astfel se exprimă acest mare adevăr cum Bodhisattva a devenit Buddha şi cum acesta s-a dăruit pe sine, dând ca hrană omenirii ceea ce era conţinutul său, astfel încât acum el poate radia în lume din însăşi inima oamenilor.

sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA114/GA114_CF03.html

Imperiul celor trei orase

"Agitaţia iniţială provocată de adevăr este direct proporţională cu gradul de răspândire şi acceptare a minciunii. Nu faptul că Pământul era rotund i-a agitat pe oameni, ci faptul că Pământul nu mai era plat. Când un pachet bine ambalat, plin de minciuni, a fost vândut maselor vreme de generaţii, adevărul poate părea complet absurd, iar vorbitorul, un lunatic care delirează."
Dresden James (1931-2008)

În martie 2009, Max Igan demara proiectului acestui ultim film al său, The Calling, care include şi informaţii noi, dar, în acelaşi timp, s-a dorit a fi un film mai abordabil, condensând şi sintetizând, pentru o audienţă mult mai largă, parte din informaţiile cuprinse în alte trei filme mai vechi ale autorului: "The Big Picture", "Fight the NWO With Global Non Compliance" şi "NWO - The Final Solution", toate fiind destinate trezirii colective, prin dezvăluirea de informaţii accesibile şi verificabile de către oricine, privind planurile infame ale elitei, de accelerare a integrării noastre în "noua ordine mondială", făcând însă un apel urgent la solidaritate umană şi renaştere spirituală, singurele posibilităţi de răsturnare a balanţei puterii.
Sintagma, "noua ordine mondială", este de o prostie sfidătoare, de altfel, fiindcă, aşa cum arătam şi în articolul anterior dedicat lui David Icke, nu reprezintă decât noul ambalaj al unor planuri vechi de când lumea, de "renaştere a ordinii din haos", principul de aur masonic sau, mai simplu spus, de edificare a imperiului global la care au visat dintotdeauna, pe care numai lăcomia lor feroce şi luptele interne pentru putere cred că i-au împiedicat să-l impună cu mult timp înainte.

Pe de altă parte, însă, cred că totul rămâne o ambiţie irealizabilă, fiindcă dacă au reuşit vreodată să atingă perfecţiunea în vreun domeniu, atunci acest domeniu a fost al generării planificate a haosului şi, în nici un caz, cel al menţinerii sau impunerii ordinii.
Singura lor variantă de "ordine" este cea a autorităţii imperiale, impusă prin forţă brutală, crime sau, de ce nu, genocid, ignorând o lecţie pe care ar fi trebuit să o fi învăţat cu tare multă vreme în urmă: orice manipulare are o durată limitată de viaţă, ca orice minciună, de altfel, iar omenirea rabdă foarte multe, dar nu şi lanţurile - atunci când devine conştientă că sunt lanţuri, totuşi, chiar dacă, mai nou, sunt nichelate şi strălucesc frumos.

Filmul revelează un adevăr tulburător şi dureros, care pare să nu revolte şi să nu îngrijoreze pe nimeni, deocamdată, ce a părut a fi mai mult decât evident, la noi, cu prilejul ultimelor zăpezi, acest fenomen ciudat şi aleator, care surprinde grijuliul nostru guvern de fiecare dată, deşi este foarte posibil să aibă o recurenţă anuală.

"Copiii cărora li s-a permis să-şi asume responsabilităţi şi să joace un rol serios pe scena lumii, sunt întotdeauna superiori celor cărora li s-a permis numai să se conformeze şi să fie pasivi.",
spunea tot J.T. Gatto

Scopul acestui aşa-zis sistem educaţional nu este de a ne educa să avem o gândire liberă, naturală, ci de a ne obliga să ne conformăm dogmei, care deformează realitatea lumii, străduindu-se să ne convingă că întreaga noastră fericire depinde de "o bună educaţie", care ne va permite să avem un serviciu bun, pentru a putea face o grămadă de bani, cu scopul de a cumpăra cât mai multe lucruri inutile, posibil şi, ca atare, să devenim total dependenţi de ele, pentru a ne îndatora cât mai mult posibil.

"Toate proprietăţile aparţin, acum, statului şi, ca atare, vor fi folosite în beneficiul statului."
Iata cum gândea, de pildă, un corifeu al capitalismului, creatorul "New Deal", "marele arhitect" al primului Pearl Harbor, Franklin Delano Roosevelt, în 1933.
Mai mult decât credeţi, fiindcă tocmai cuvintele lui contrazic una dintre cele mai mari minciuni ale vremii, cum că noi, oamenii de rând, am fi, de fapt, "statul", al cărui destin îl reconfigurăm periodic prin alegeri glorioase: din moment ce proprietăţile noastre sunt confiscate în beneficiul statului, este limpede că este o entitate total diferită de noi sau, cum spunea tare inspirat George Carlin, "din clubul ăsta nu facem parte şi noi".

William Kristol era şi este omul ocultei mondiale, în calitate de comentator al maşinii de ştiri fabricate, Fox News Channel, aflată în proprietatea mogulului Rupert Murdoch, iar Robert Kagan este un "simplu membru" al Skull and Bones, aparţinând de grupul consultativ Brookings Institution, exact acelaşi grup care a sintetizat "New Deal" pentru Roosevelt şi ale cărui finanţări au devenit foarte clare, începând cu 1952, ca provenind de la fundaţiile Rockefeller şi Ford.

Cercul se închide de la sine, precum vedeţi şi se confirmă, încă o dată, că nimic nu este nou în strategia lor, a elitelor, cărora nu le este deloc greu să joace rol de oracol şi să prevadă "genial" manifestarea unui nou Pearl Harbor pentru americani, din moment ce ei au planificat şi executat atacurile din 11 septembrie 2001, folosite drept pretext pentru declanşarea invaziilor şi războaielor orientale, începând cu 2003.

De fapt, sunt atât de siguri pe ei încât nici măcar nu se mai obosesc să-şi ascundă planurile imperialiste:

"SUA este unica super putere a lumii, combinând o proeminentă putere militară cu o superioritate tehnologică globală şi cu cea mai mare economie a lumii. Mai mult decât atât, America se află în fruntea unui sistem de alianţe, care include cele mai importante puteri democratice ale lumii. În prezent America nu are rival, pe plan mondial. Strategia de bază a Americii ar trebui să fie de a menţine şi extinde această poziţie avantajoasă, cât mai mult timp posibil, pe viitor. Există, totuşi, unele state ce deţin o putere potenţială, nesatisfăcute de situaţia curentă şi dornice să o conteste, dacă pot, în direcţii care pot periclita condiţiile de pace relativă, prosperitate şi comerţ liber, de care lumea se bucură, actualmente. Până acum, au fost descurajaţi să o facă, de capacitatea şi prezenţa globală a puterii militare a Americii. Dar, în cazul în care această putere ar suferi un declin, relativ sau absolut, condiţiile fericite asigurate de ea ar fi, inevitabil, subminate."

Deşi se spune că idealismul este cel care precede experienţei, iar cinismul este cel care-i succede, vă sfătuiesc să urmăriţi documentarul, fiindcă este unul la fel de optimist ca şi altele consacrate aceleiaşi problematici, fiindcă vede ca soluţii de ieşire din criza actuală, informarea noastră corectă, trezirea noastră morală şi reconstituirea indivizibilităţii comunităţii umane, garantată de identitatea spirituală a tuturor oamenilor curaţi ai acestei planete năpăstuite, deocamdată.

"Tirania ideală este cea auto administrată, în deplină ignoranţă, de către victimele înseşi. Sclavii perfecţi sunt, în consecinţă, cei care fericiţi şi inconştienţi se înrobesc singuri."

Dresden James






sursa

http://antiiluzii.blogspot.ro/2012/03/chemarea.html 
http://archive.org/details/the.calling 

"Este necesar, pentru noi toţi, să trezim în noi înşine acest spirit de cooperare, pentru că atunci nu va fi doar un plan sau un acord care ne face să lucrăm împreună, ci un sentiment extraordinar de solidaritate, sentimentul bucuriei de a fi şi a face împreună, fără nici un gând dedicat unei recompense sau pedepse. Prin cunoaşterea de sine începeţi să aflaţi cine este Dumnezeu, ce înseamnă adevărul, ce înseamnă acea stare atemporală. În cunoaşterea de sine se află întregul Univers; ea cuprinde întreaga luptă a omenirii."

Jiddu Krishnamurti



http://antiiluzii.blogspot.ro/2012/01/trezirea.html

Iartă, fii liber!

Singura cale de a ne curăţa rănile emoţionale de otrava lor este iertarea. Este necesar să iertăm pe cel ce ne-a rănit, oricât de gravă ni s-ar părea greşeala în mintea noastră. Trebuie sa iertăm chiar dacă nu merită sa fie iertat dacă nu de dragul lui , măcar de dragul nostru, pentru a nu mai suferi de fiecare dată când ne gândim la acea persoană sau la acele întâmplări care ne-au creat supărarea. Şi nu suntem noi în măsură să judecăm greşelile altora.

Iertarea este remediul care ne poate vindeca mintea şi apoi sufletul. Iertarea trebuie însă să fie totală, în profunzimea sufletului.
Am iertat în întregime, atunci când, oricâte eforturi am face să ne reamintim, nu mai ştim care a fost cauza supărării, pentru că ea a dispărut.

Iertarea trebuie exersată, chiar dacă la început ni se pare dificil.
Oamenii nu reacţionează la evenimentele în sine, ci la propria lor percepţie asupra evenimentelor. Dacă este ceva de corectat, atunci acest ceva reprezintă erorile noastre de gândire.

Einstein spune: “o problemă nu poate fi rezolvată la nivelul de gândire care a generat-o“.

De aceea nu trebuie decât să conştientizezi problema pe care o resimţi la nivel fizic, empatic, emoţional, etc, şi apoi, prin purificarea gândirii care a atras problema, printr-o atitudine de căinţă şi iertare, problema va dispărea.
Cu timpul va deveni o obişnuinţă şi în cele din urmă ne vom putea ierta şi pe noi înşine pentru toate rănile şi otrava pe care le-am creat. Iertarea de sine duce la acceptarea de sine şi, apoi, la iubirea de sine. Iertarea ne ajută să ne eliberăm de trăirile negative şi să ne ridicăm pe un alt nivel de conştiinţă.


Iertarea este o artă prin care ne folosim talentul de a avea o viaţă mai bună. Este o cale pe care trebuie să călătorim mereu şi mereu, pentru a ne menţine fericirea. Deseori, credem că iertarea este spre beneficiul persoanei care ne-a rănit. Dar nu este aşa. Iertarea lucrează pentru binele celui care iartă. Iertarea pare chiar mai dificilă atunci când cel care loveşte nici măcar nu-şi cere iertare sau atunci când nu-şi dă seama că te-a rănit. Iertarea pare imposibilă atunci când distanţa fizică sau emoţională face ca reconcilierea să pară de neatins. Atunci când rana este atât de adâncă să-ţi afecteze întreaga viaţă, iertarea cere un curaj enorm.

A nu ierta înseamnă a te supune controlului pe care îl exercită altul asupra ta, a te bloca într-o secvenţă de acţiune-reacţiune, de supărare-răzbunare, într-o încleştare din ce în ce mai puternică, în care prezentul ar fi veşnic depăşit şi devorat de trecut. Iertarea îl eliberează pe cel care iartă de fantasmele trecutului. A nu ierta înseamnă a fi prizonierul trecutului, al unor vechi plângeri, care nu permit vieţii să meargă înainte cu ceva nou. Iertarea nu este o atitudine bruscă, profundă, rapidă. Aşa cum o rană nu se vindecă doar dacă ai pus un bandaj pe ea, nici iertarea nu se petrece în momentul unei regăsiri pline de lacrimi. Iertarea este o călătorie, un proces complex.

De aceea trebuie să învăţăm să fim răbdători şi perseverenţi când mergem pe drumul iertării, având ferm în minte capătul călătoriei, pacea şi libertatea interioară. Să-l ierţi pe cel cărei îţi este potrivnic pare imposibil de realizat. Dar dacă înveţi să-l ierţi, iubirea vine de la sine şi îţi umple inima. Să ierţi şi să iubeşti fiecare fiinţă este, cu adevărat, o forţă tainică dumnezeiască. Iertarea şi iubirea sunt nedespărţite. Pentru a o găsi cu adevărat trebuie să o căutăm în inimă, nu în minte. Conştientizând că mai presus de noi este o Voinţă care a creat şi menţine totul, atunci voinţa de a ierta este, de fapt, voinţa de a te abandona în faţa Voinţei Divine.

Aceasta este ceea ce face conştientul, să se căiască şi să ceară iertare. Restul este treaba subconştientului, el este armonizatorul, vindecătorul. Trăirile să fie autentice, iar cererea de iertare să fie pe deplin sinceră. Consecinţa imediată este un sentiment de iubire, iar acesta este semnul clar că vindecarea a început cu adevărat. Subconştientul este receptiv la sinceritate, ignorând formulările savante. Dacă nivelul nostru de conştiinţă se modifică, se vor modifica rapid circumstanţele exterioare, iar nivelul de conştiinţă poate creşte semnificativ dacă ne asumăm responsabilitatea pentru tot ceea ce ni se petrece. Vindecarea şi transformarea încep cu asumarea responsabilităţilor, adică să accepţi faptul că tu însuţi eşti creatorul a ceea ce tr ă ieşti şi experimentezi şi nimeni altcineva. Accesul la miracol, şi implicit, la subconştient este posibil atunci când vom putea privi lumea prin ochii unui copil. Este vorba să ne redescoperim inocenţa şi nicidecum să cultivăm infantilismul. Inocenţa ne va' readuce stările în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedaţi de câştigul personal. Atunci viaţa noastră se poate schimba radical, vom redobândi bucuria de a trăi, devenim mai creativi, mai inventivi, ne vom adapta mai suplu şi mai rapid la schimbări, se va îmbunătăţi calitatea relaţiilor noastre, vom fi strălucitori.

Iertarea ne revelează sufletul care se ascunde dincolo de inima rănită. Iertarea implică examinarea lucidă şi detaşată a suferinţei sau a rănii din toate punctele de vedere, aceasta fiind vindecată complet, prin intermediul energiei subtile a iertării, care face să apară efecte simultane la nivelul sufletului.

Ca să putem ierta, trebuie să atragem în universul nostru lăuntric, prin invocare, energia subtilă a iertării. Energia subtilă a iertării ne va induce o stare de uşurare şi de purificare interioară, o stare de detaşare care ne va arăta faptul că am reuşit în anihilarea cu succes a supărării şi iertarea a fost dusă la bun sfârşit.

Iertarea va atrage după sine iertare în baza fenomenului ocult al rezonanţei. Graţia iertării va elibera fiinţa de sentimentul vinovăţiei, elimină amărăciunea, suferinţa şi tensiunile instaurate în lipsa iertării. Iertarea dusă la bun sfârşit, cu ajutorul energiei subtile a iertării, îl prezintă pe cel iertat într-o lumină nouă, care este lumina cea tainică a iubirii şi nu cea a judecăţii. Atunci când nu iertăm o fiinţă care ne-a greşit, starea de chin şi de suferinţă va rămâne în universul nostru lăuntric şi va alimenta prin rezonanţă acea suferinţă până când energia iertării va anihila suferinţa, făcând-o să dispară pentru totdeauna. În timp ce judecata contractă sufletul şi-l supune unor suferinţe fără de sfârşit, iertarea îl linişteşte şi-i permite să se expansioneze în nemărginirea iubirii.

Iartă, fii liber!



surse
http://www.fundatia-sundari.ro/articole/cugetari/84-iertarea-se-invata
http://drumuricatretine.wordpress.com/2010/04/09/iertarea-se-invata/

Iarta Fii Liber!