Securitatea încă mai controlează România - un reportaj Al Jazeera

Televiziunea arabă Al Jazeera a realizat un amplu reportaj despre România, prin care și-a dorit să afle dacă mult temuta Securitate din perioada comunistă mai are vreo influență în România post-decembristă.
Investigația făcută de un jurnalist de la publicația arabă dovedește că poliția politică a regimului comunist nu și-a pierdut puterea după revoluția din 1989, ci și-a găsit alte forme prin care să își exercite controlul într-un mod ceva mai ascuns.



Jurnalistul a avut o primă întâlnire cu Dan Voinea, cel care a scris rechizitoriul în baza căruia au fost condamnați la moarte Nicolae și Elena Ceaușescu, acum un general în retragere.
La cazarma unde dictatorul și soția lui au fost împușcați, Voinea a explicat pentru Al Jazeera că executarea lui Ceaușescu a fost o modalitate de a acoperi alți vinovați pentru crimele comuniste.
“S-au gândit că nu e o idee bună să îi ofere lui Ceaușescu un proces corect pentru că celelalte crime ale regimului comunist ar ieși la iveală, așa că l-au ucis pe el ca să se salveze pe ei pentru ca apoi să răspândească ideea că oamenii l-au ucis pe Ceaușescu, Astfel, comuniștii au rămas la putere și după revoluție”.
“În urma revoluției au fost 8.000 de victime, moarte, rănite sau arestate, iar din aceste 8.000, niciun activist de partid”, a mai explicat Voinea.
Istoricul și poetul Marius Oprea împărtășește punctul de vedere al generalului. 
În urmă cu cinci ani, Oprea a pus bazele Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, cu sprijin din partea lui Traian Băsescu, scrie Aljazeera. Atunci când a început să exhumeze trupuri ale victimelor Securității din morminte nemarcate și a cerut să se facă dreptate, Băsescu, temător de ce ar putea să fie aflat, l-a înlăturat pe Oprea de al conducerea organizației pe care acesta a creat-o.
“Am avut încredere în el că va curăța țara de comuniști și securiști, dar el i-a pus înapoi la putere, iar pe mine m-a dat afară”, a explicat Oprea pentru publicația arabă.
Mai departe, jurnalistul de la Al Jazeera a încercat să obțină o perspectivă asupra lucrurilor din partea celui ce este considerat inițiatorul revoluției, Laszlo Tokes.
Al Jazeera îl descrie pe Tokes fiind un fost modest preot care a riscat tot pentru a predica în favoarea democrației și a libertăți de la amvonul său din Timișoara. Securitatea a decis în 1989 să îl alunge din biserica sa, dar enoriașii au făcut un lanț uman pentru a-l apăra.
“O revoltă spontană s-a transformat într-o demonstrație anti-comunistă, iar în câteva ore a fost stârnită o revoltă generală împotriva întregului regim”, a povestit Tokes.
“Victoria finală împotriva comunismului nu a venit încă”, a precizat Laszlo Tokes pentru Al Jazeera. El a subliniat că mulți dintre cei mai cunoscuți criminali ai regimului sunt încă în libertate.
Jurnalistul publicației arabe a avut o intalnire, în apropiere de Timișoara, și cu ofițerul de Securitate, Radu Tinu, vinovat pentru tratamentul crud aplicat lui Tokes și familiei lui.
“Nimeni nu a avut nimic de obiectat în legătură cu ce am făcut. Mulți m-au întrebat de ce nu i-ai spart capul când ai avut ocazia?”
Investigația Al Jazeera a mers mai departe, către dosarele și condamnările celor vinovați de abuzurile din perioada comunistă.
După caderea regimului, arhivele securității au rămas în mâinile unei noi forme de poliție secretă, SRI, din care fac parte aproape toți foștii membri ai Securității.
Multe dosare au fost distruse, inclusiv cel al lui Băsescu, scrie publicația arabă.
A durat 18 pentru ca ele să devină accesibile publicului, iar acest lucru s-a întâmplat în mare parte sub presiunea UE, subliniază Al Jazeera. Deși multe cazuri au fost trimise în instanță, nimeni nu a fost până acum condamntat.
Germina Nagat, șefa Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității blamează sistemul judiciar, la rândul său compus din foști ofițeri ai Securității.
“Dacă vedeți lista persoanelor trimise în judecată, veți vedea că unele nume sunt foști ofițeri ai Securității, acum parte a sistemului judiciar. Unii dintre ei, au fost asimilați imediat după revoluție, prin urmare sunt încă activi – e foarte simplu”, a explicat Germina Nagat
Jurnalistul de la Al Jazeera a avut o întrevedere și cu fostul căpitan al Securității, Constantin Bucur, dat afară mai târziu din SRI după ce a dezvăluit că serviciul interceptează convorbirile telefonice.
Întreabat despre Traian Băsescu el a spus că : “sunt convins că a fost un ofițer sub acoperire al Securității. Multe arhive au dispărut, dar oamenii nu au dispărut, iar el a avut mulți ofițeri de contact, așa că multă lume îi cunosc activitatea. O parte dintre ei au fost mituiți. Alții vorbesc”.
Încercarea de a afla dacă există în continuare o formă de Securitate din umbra, a îndreptat-o pe jurnalistul Al Jazeera și spre scriitorul Stelian Tănase, ale cărui cărți au fost interzise în perioada comunistă. El admite că telefoanele lui sunt monitorizate.
“Vor să ne controleze și să știe tot despre noi. Viața mea privată, manuscrisele mele, prietenii rudele, sunt detalii ale vieții noastre, dar dacă vor să ne controleze atunci a avea detalii despre mine înseamnă a avea informații prin care să ma șantajeze, să mă amenințe”.
Pus să descrie Securitatea pasivă din România de azi, Tănase a explicat: “8% din oamenii bogați din România vin din structurile Securității. Dacă citești Forbes sau Capital, publică anual o lista cu cei mai bogați oameni din România. Poți lua nume cu nume și să descoperi legăturile lor cu Securitatea”.
Scriitorul dă un răspuns final la investigația Al Jazeera: ” Avem o democrație aparentă, avem o constituție, avem uniuni, presă liberă, partide, alegeri, avem de toate- dar doar de fațadă. Știți acest concept de democrație de fațadă ca în America de Sud? România este o democrație sud-americană – este jumătate democrație, jumătate dictatură”.

By Glenn Ellis

http://www.nasul.tv/2012/11/17/al-jazeera-securitatea-mai-controleaza-romania/

Vă rog să transmiteţi mulţumiri tovarăşului Gorbaciov din partea mea. Cel mai important este că Mihail Gorbaciov a propus să discutăm problemele dezvoltării viitoare a operaţiunilor. - Ion Iliescu

Stenograma intrevederii romano-sovietice din 27 decembrie 1989, ora 10.01

Printre participanţi: Ion Iliescu (preşedinteleCFSN), Petre Roman (prim-ministrul României), Evgheni Tiajelnikov (ambasadorul URSS la Bucureştii)

Evgheni Tiajelnikov:

În primul rând sunt bucuros că am posibilitate, şi din partea tovarăşului Gorbaciov şi din însărcinarea lui să înmânez textul  felicitării adresate cu ocazia victoriei revoluţiei şi constituirii Consiliului Frontului. Nu îl citesc. Îl cunoaşteţi. A fost publicat. Felicitările au fost transmise prin radio. De aceea, tovarăşul Gorbaciov m-a rugat să-l înmânez în mod personal.

Vă cunoaşte foarte bine trecutul, viaţa de luptă si sigur este foarte bucuros că Consiliul Frontului v-a ales în această funcţie de mare importanţă. De asemenea, preşedintele Consiliului de Miniştri vă roagă să primiţi felicitări sincere cu prilejul alegerii în funcţia de preşedinte al Consiliului Frontului. Dumneavoastră aţi condus ţara în cea mai grea perioadă, când patrioţii români au acţionat hotărât pentru salvarea naţiunii de forţele arbitrare şi teroriste, pentru afirmarea ordinii, încetăţenirii democraţiei reale pe teritoriul său.

Înţelegând întreaga complexitate şi importanţă a sarcinilor care stau în faţa Frontului, vreau să vă asigur că poporul român prieten întâlneşte, în calea înnoirii, sprijinul din partea popoarelor conducerii URSS. Ţările noastre sunt legate prin legături îndelungate şi puternice de alianţă, legături rodnice economice şi culturale. Sunt încredinţat că acum se deschid posibilităţi largi pentru dezvoltarea şi întărirea colaborării româno-sovietice în folosul reciproc al popoarelor noastre, în interesul păcii trainice şi stabilităţi în Europa. Ajutoarele vor fi transmise.

Ion iliescu:

Vă rog să transmiteţi mulţumiri tovarăşului Gorbaciov din partea mea. Putem vorbi la telefon. Vom face un text, îl vom da la presă imediat.

Evgheni Tiajelnikov:

Dacă nu vă supăraţi, să terminăm cu partea protocolară. Doresc să îndeplinesc şi însărcinarea dată de tovarăşul Rîjkov cu prilejul revoluţiei şi constituirii Consiliului, „exprimând speranţa că legăturile româno-sovietice se vor dezvolta rodnic, în intereresul menţinerii transformărilor adânci democratice, revoluţionare din ţările noastre, întăririi prieteniei şi colaborării multilaterale între popoarele URSS şi României. Vă adresez succes în înalta dv. misiune”.

Evgheni Tiajelnikov

Petre Roman:

Vă mulţumesc foarte mult. Vă rog să transmiteţi tovarăşului Rîjkov.aceste mulţumiri.

Evgheni Tiajelnikov:

Dorim tovarăşi, să ştim de ce aveţi nevoie, din punct de vedere politic, de armament, acum imediat şi de asemenea şi pentru perspectivă, în viitor. Este vorba de ajutor umanitar, ajutor de ordin militar, economic. Conducerea sovietică este gata să trimită la Bucureşti o delegaţie, pe tovarăşul Şevardnadze, care să aibă consultări cu primul ministru, cu ministrul de Externe, şi să elaborăm un program solid de colaborare în interesul susţinerii revoluţiei, aşa cum a arătat tovarăşul Gorbaciov, în rezolvarea problemelor cele mai acute care stau în faţa revoluţiei.

Ion Iliescu:

Este foarte bine asta. Vă mulţumesc. Avem nevoie de sprijin, că aceasta este cea mai importantă problemă acum, sprijin moral şi politic. Conducerea dumneavoastră a făcut acest lucru de la început, imediat. Eu nu m-am îndoit de acest lucru şi toţi care m-au întrebat cum o să vadă ţările socialiste această mişcare a noastră, am spus nu-şi facă probleme.

In ce priveşte ajutorul umanitar, primim din toate ţările şi din partea dumneavoastră. S-au acordat multe ajutoare ieri, am discutat despre acest lucru. Cel mai important este că Mihail Gorbaciov a propus să discutăm problemele dezvoltării viitoare a operaţiunilor.

Deocamdată însă este greu, pentru că nu suntem încă  organizaţi, pentru că asta n-a fost o lovitură dată de cineva anume, ci particularitatea procesului de la noi, spre deosebire de alte ţări socialiste este că Ceauşescu şi acoliţii lui au dus ţara la o asemenea  catastrofă încât a dus la explozia maselor, masele l-au respins, nimeni nu a ştiut nimic dinainte, a fost opera tuturor, opera tineretului.

Petre Roman:

Nimeni n-a ştiut, n-a fost acolo intenţionat. Ne-a dus valul N-a fost nimic organizat.

Ion Iliescu:

Noi ne-am bucurat de simpatia acestor mase. Ceauşescu a reuşit să creeze o asemenea situaţie în ţară, în ceea ce priveşte PCR şi comuniştii, încât dacă n-ar fi fost şi comunişti care să se bucure de sprijin, nu ştiu… Nu ştiu cum o să fie, nu putem vorbi despre PCR.

N-a fost o campanie anticomunistă, s-a creat o asemenea atmosferă în jurul partidului din motivele arătate mai înainte. Din această cauză am făcut o platformă pentru toate forţele şi tendinţele. Nu ne trebuie partide pe interese, sectare, ci o platforma politică care să unească toate forţele, tendinţele, forţele creatoare ale ţării| şi pe această platformă să acţionăm şi, cum aţi văzut, o asemenea abordare a primit aprobarea tuturor, chiar în condiţiile acestea de teroare, oamenii acţionează cu succes.

In primele zile s-a creat haos, a fost o criză de putere şi un vacuum, pentru că, neavând forţe care să organizeze lovitura, nu există structuri. Acum abia organizăm această structură. Noi acum lucrăm cu acei oameni tineri care au fost cu noi acolo, în ceasul revoluţiei.

Petre Roman:

Cu oameni de 24 de ani. (Este prezentat un tânăr – Mihai) El a luat legătura cu mine şi a spus: „Eu sunt cu dumneavoastră”. Toţi aceşti oameni tineri sunt inteligenţi şi capabili, cărora li s-au deschis alte orizonturi. Asta este revoluţia tineretului. N-avem nicio legalătură cu  organizarea acestui miting de masă. Nu ştiu personal cum am ajuns la tribună, cum am ajuns să vorbesc.

.....

Ion Iliescu:

Este mult mai important decât proclamaţiile, pentru că oamenii simt că problemele lor, pentru noi sunt prioritare şi vrem să le realizăm în program.

Vă nuilţumim pentru ajutor. Şi alte ţări au fost generoase cu noi, ne-au ajutat să ameliorăm aprovizionarea populaţiei pe piaţă. Şi în situaţia aceasta grea, sub focul teroriştilor, oamenii s-au aprovizionat mai bine decât în „Epoca de Aur a lui Ceauşescu”.

Petre Roman:

Teroriştii mai există încă!

Evgheni Tiajelnikov:

Au fost  încercări asupra dumneavoastră?

Ion lliescu:

Au fost. Putem să spunem că există nişte forţe bine organizate.Nu ştim ce forţe au acţionat. Siria, Libia s-au dezis că ar fi organizatorii acestor forţe şi am primit cu satisfacţie aceste declaraţii.

Petre Roman:

Îi considerăm sprijinitori în solda lui Ceauşescu şi era în caracterul lui să-şi asigure asemenea oameni.

.....

Evgheni Tiajelnikov:

Tovarăşul Mihail Gorbaciov m-a rugat să mă interesez dacă  ideea de Partid Comunist va rămâne.

Ion Iliescu:

Nu ştiu. Nu ştim cum vom rezolva această problemă! Deocamdată, dacă am pronunţa numai acest cuvânt…

Petre Roman:

Te scuipă.

Evgheni Tiajelnikov:

Printre demonstranţi au fost şi lozinci „Fără comunişti!”.

Ion Iliescu:

Vrem să le dăm încrederea în posibilitatea realizării unei acţiuni comune a tuturor, indiferent ce sunt ei, şi că nu vrem să restabilim vechile concepte şi concepţii depăşite despre comunism, despre partid. Eu, personal, sunt gata să merg în continuare fără Partid, cu Frontul, care de fapt să devină forţa politică esenţială a naţiunii.

Petre Roman:

Asta ne lăsat Ceauşescu!

Evgheni Tiajelnikov:

Dacă puteţi să-mi spuneţi câteva cuvinte despre formarea ternului.

Petre Roman:

Astăzi trebuie să lucrăm neapărat.

Evgheni Tiajelnikov:

Aveţi viceprim-ministru.

Petre Roman:

Aşa a fost. Suntem doar doi!

.....

Evgheni Tiajelnikov:

De aceea, v-am ruga foarte mult să daţi indicaţii corespun­zitoare, ca să fie asigurată securitatea unor specialişti sovietici, intru că Armata nu se va amesteca!

Ion Iliescu:

Fără îndoială!

Petre Roman:

Aceştia sunt teroriştii…

Evgheni Tiajelnikov:

Avem deja doi răniţi din clădirea în care s-a tras.

Petre Roman:

Noi, de la Televiziune, vedeam clădirea dumneavoastră, dar nu puteam face nimic, eram sub foc permanent!

Ion Iliescu:

Trebuia să lucrăm, şi-n jurul nostru, pe toate clădirile erau puşcaşi, era punct strategic, punctul strategic nr. 1 al nostru. L-au atacat cu bombe incendiare, cu aruncătoare de grenade! A fost un moment când am vrut să cerem ajutor! Un căpitan m-a salvat de la moarte, a sesizat un terorist cu pistolul în mână în spatele meu. Bine că a observat. Nu l-am prins însă!

 .....

http://www.desteptati-va.ro/index.php/2011/03/04/stenograma-intrevederii-romano-sovietice-din-27-decembrie-1989-ora-10-01/

Mai presus de mine

Problema reincarnării are rădăcini vechi, chiar şi în propria noastră religie, Origene (185-254 e.n.), părintele ortodoxiei, susţinând că sufletul este imaterial, dar închis temporar într-un trup, originea sa fiind aceea de spirit descins direct din Dumnezeu, care, în momentul închiderii în trup, a suferit un fel de "înghețare" şi, dacă Iustin Martirul a ezitat să afirme acest lucru, tocmai pentru a nu identifica sufletul uman cu cel universal, Origene riscă această acuzație, spunând că sufletul uman descinde (prin cauzare) direct din Dumnezeu.
În acest sens, sufletul se va întoarce, cum este firesc, la Dumnezeu, aceasta echivalând cu salvarea sufletului şi Origene respinge ideea de infern, răul fiind doar un rezultat al voinței libere a sufletului și nu un apanaj al materiei.

Conceptul de pre-existenţă a sufletului conduce la întruparea sa în închisoarea corpului - o idee a lui Platon - ca urmare a unei alegeri rele deliberate, dar, prin autocunoaștere și asceză, sufletul uman are capacitatea de a reface legătura pe care a pierdut-o, avându-l ca sprijin pe Iisus Hristos, al cărui spirit este singurul care, deşi s-a întrupat, nu şi-a diminuat, prin nimic, identitatea divină.

Mai mult decât atât, prin Conciliile Sinodului Ecumenic de la Niceea (astăzi Iznik, în Turcia) din 325 e.n., convocat de împăratul - nesfânt pe atunci - Constantin cel Mare şi cel de la Constantinopol, din 553 e.n., convocat de alţi mireni, la acel moment, Justinian şi Teodora, s-a hotărât eliminarea din Biblie a oricăror referinţe legate de reincarnare, motivaţia invocată de unii autori fiind aceea că nici o fiinţă umană, conştientă de propria-i nemurire, nu ar putea fi ţinută în sclavie.

Probabil că cea mai cunoscută, dacă nu cumva şi cea mai respectată colecţie de date, ce constituie dovezile ştiinţifice ale realităţii procesului reincarnării, este opera de o viaţă a dr. Ian Stevenson.

Evitând, inteligent să se bazeze pe tehnicile de hipnoză regresivă - care sunt destul de contestate, deşi opera dr. Michael Newton este celebră şi a fost editată chiar şi în România - pentru a verifica dacă un individ a avut o viaţă anterioară, Stevenson a preferat să colecteze mii de cazuri de copii care, în mod spontan, şi-au reamintit vieţile trecute.

Conform lui Bruce Lipton şi colaboratorului său, psihiatrul Rob Williams, subconştientul uman, care este responsabil de comportamentele noastre instinctive, nu cunoaşte decât timpul prezent şi se pare că tehnicile de meditaţie, a căror tradiţie se pierde în negura vremurilor, sugerează exact acelaşi lucru - în starea de meditaţie nu te gândeşti nici la trecut, care este deja consumat, nici la un viitor, neconcretizat încă, ci te vei raporta indefinit numai la timpul prezent, fiind suspendat, cumva, într-o stare oarecum atemporală.

Meditaţia rămâne un proces sublim şi mai ales extrem de accesibil, de autovindecare, de eliminare a stresului zilnic, de amplificare a tuturor performanţelor psihice şi fizice umane şi, în ultimă instanţă, de conexiune directă cu Spiritul Divin, căruia îi aparţinem cu toţii, fără a necesita prezenţa insidioasă a vreunui impostor de intermediar ecleziastic, dispus să ne purifice sufletul, contra unei taxe (ne)modice şi (ne)unice.

Mai presus de mine (Documentar) Un documentar care combate viziunea materialistă a evoluției și susține că psihologia actuală nu reușește să rezolve problemele spirituale ale omenirii deoarece funcționează tocmai pe baze materialiste. Astfel, psihologia standard este condamnată la eșec pentru că nu poate depăși paradigma darwinistă.


Mai presus de mine[sub] from Anti Iluzii on Vimeo.


"Un om poate face două greşeli fundamentale, pe drumul căutării adevărului suprem... 
să nu meargă până la capăt şi să nu înceapă acest drum."
Buddha
SURSA
http://antiiluzii.blogspot.ro/2011/03/mai-presus-de-mine-reincarnare-si.html

Originea Crăciunului

 Cei mai mulţi dintre noi am primit în copilărie câteva ‘adevăruri’ legate de credinţă – fie de la părinţi, învăţători, apropiaţi sau mediul social în care trăim – iar acest minimum de credinţă a fost păstrată ca un fel de comoară. Ne-am dezvoltat în multe direcţii, dar conştiinţa noastră despre ‘lumea nevăzută’ şi despre certitudinea ei nu a mai crescut odată cu noi. Şi a venit un moment în viaţă când copilul din noi – copilaşul de opt anişori, care a acumulat toată credinţa de care a fost capabil la acea vârstă şi care şi-a format o anumită viziune asupra lumii, care este desigur copilărească – s-a confruntat, în interiorul său, cu un adversar: „Prostii! Doar nu crezi în astfel de lucruri!”. Şi a început o polemică ce a sfârşit prin capitularea ‘credinţei’ – pentru simplul fapt că a fost o dispută dintre un copilaş cu o inimă curată şi o gândire necomplicată împotriva cuiva care pune problema la un alt nivel de înţelegere, la un alt nivel de percepţie a lumii.
La vârsta de opt ani, lumea poate fi crezută pe cuvânt. La optsprezece sau la treizeci, nu. De aceea, răspunsurile cele mai convingătoare se nasc în urma unor ‘crize spirituale’ pe măsură.
Edificul credinţei, sau al perspectivei creştin-ortodoxe asupra lumii, se construieşte cu mari eforturi şi se cimentează mereu prin studiu şi rugăciune, iar uneori i se testează rezistenţa chiar şi prin îndoială.

“Înainte ca biserica creştină să instituie sărbătoarea naşterii lui Iisus, existau cel puţin patru zeităţi ale caror naşteri erau prăznuite (pentru trei dintre ele) la 25 decembrie, iar a patra la 6 ianuarie (Dion/ysos). În toate cazurile, este vorba de zeităţi care mor şi învie.”
“Privitor la CRĂCIUN, unul din cuvintele dumnezeieştii limbi române, au curs rîuri de cerneală, atît autohtonă, cît şi extra carpato-dunăreană.”
“Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost instituită deliberat, cu scopul precis de a şterge din mintea credincioşilor, prin suprapunere, prăznuirea unor sărbători cu acelaşi conţinut, mai vechi, dedicate lui Sol invictus, lui Mithra, lui Saturn, lui Dion/ysos, pentru câştigarea de aderenţi. Ea apare ca o măsură politică, de mare importanţă pentru răspîndirea creştinismului, dar fără legătură cu CRĂCIUNUL, prăznuit de români,”una din mărcile de străvechime ale Neamului Românesc.”
“Nici împăraţii, nici Biserica nu pot să modifice brusc modul de gîndire şi de viaţă instituit de acţiunea lentă a secolelor. Rezultatul: în drept, imperiul se face creştin, în fapt, creştinismul se face păgîn. Teologii repetă mereu că-i păcat a celebra ziua solstiţiului de iarnă, sărbătoarea zeului solar Mithra, dar cum toată lumea continuă s-o serbeze, Biserica face din ea sărbătoarea naşterii Domnului. Astfel, creştinismul triumfă în lege, iar păgînismul triumfă în fapte.”
“Naşterea Soarelui era sărbătorită la 25 decembrie, data solstiţiului de iarnă, de la care zilele încep să crească. În ritualul sărbătorii, la miezul nopţii, credincioşii ieşeau din temple şi strigau: Fecioara a născut, lumina creşte. Noul născut era personificat, la unele popoare, ca un prunc, care era arătat mulţimii, ca prilej de bucurie.”
“Biserica creştină a păstrat datinile şi obiceiurile păgîneşti, atît de înrădăcinate în viaţa poporului , cu haina religiunii creştine.”
“La arienii carpatici anul începea la 1 martie, şi, normal, la aceeaşi dată începea şi la vechii greci şi la vechile populaţii italiote, ca şi la alte populaţii europene vechi, care au roit din Spaţiul Carpatic, la alte popoare la 1 septembrie, în Italia dupa 153 î.e.n. la 1 ianuarie, dar nu la 25 decembrie.”
“Gigantul Aristotel spunea că “fericirea se măsoară cu timpul liber, cu cantitatea de viaţă la dispoziţia insului”. În afară de pitagorei şi cîteva şcoli similare, nicăieri ca în acest spaţiu binecuvîntat de Dumnezeu oamenii n-au dus un trai liniştit, de tip isychastic, cu maximum de viaţă la vrerea lor. Pentru un isychast, viziunea occidentală, care transformă omul în maşină, deposedându-l de umanitate, cea mai importantă caracteristică a speciei, apare ca rudimentară şi ridicolă.”
Nu de puţine ori, şi nu din partea unor lingvişti, istorici, etnologi etc, de mâna a doua, limba română s-a bucurat de un nedisimulat interes şi de aprecieri superlative. Nu este aici locul, deşi ar fi necesar, să inventariem astfel de judecăţi de valoare de excepţie adresate poporului român şi limbii române în diverse perioade şi contexte, de care nu avem cunoştinţă să mai fi fost făcute şi despre alte popoare şi graiuri europene.
De la (F. Lot) “o enigmă şi un miracol” (cel mai caracteristic atribut al unui popor este limba) sau “din punct de vedere lingvistic, limba română este cea mai interesantă din Europa” (V. Kiparski) s-au enunţat numeroase opinii despre situaţia cu totul particulară a limbii române între limbile lumii. Este de tot regretabil că cei care au avut româna ca limbă maternă, dar şi ca profesiune, şi au învăţat limbi străine, nu au ajuns să observe caracterul ei cu totul special şi n-au încercat să-i descopere originea.
Aproape în totalitate cuvintele din lexicul de bază al limbii române ţărăneşti nu au origine cunoscută. Pentru multe din acestea dicţionarele indică “etimologie necunoscută”, dar şi “originile” ATRIBUITE unora din aceste cuvinte sînt, cel mai adesea, simple fantezii, fie direct rezultatul unor superstiţii istorice, lingvistice sau culturale.


Ideea existenţei unei sărbători pre-creştine pe data de 25 Decembrie, căreia Biserica i-ar fi modificat doar conţinutul, este foarte greu de demonstrat. Nu există suficiente dovezi istorice în acest sens. Expresia “soarele dreptăţii” – pe care o găsim în operele scriitorilor creştini din antichitate, dar şi în imnele sau slujbele Bisericii Ortodoxe din ziua de Crăciun, nu au absolut nicio legătură cu Sol Invictus, ci sunt o reverberaţie a unei  sintagme mesianice pe care o găsim în Vechiul Testament la Profetul Maleahi (capitolul 4, versetul 2).
- “Mântuitorul Iisus Hristos nu putea să se fi născut iarna, iar acest lucru rezultă chiar din paginile Noului Testament” afirmă o altă concepţie, care atrage atenţia asupra faptului că păstorii-martori ai evenimentului minunat din Betleem (Luca, capitolul 2) se aflau în acel moment cu turmele la păşunat, lucru imposibil dacă plasăm acţiunea în anotimpul rece.
Dar din tradiţia ebraică (Mishnah) aflăm că aceşti oameni nu erau păstori obişnuiţi, ci îndeplineau un fel de obligaţie ritualică, iar turmele de oi erau destinate sacrificării în Templul din Ierusalim şi se aflau acolo în tot timpul anului – chiar şi iarna – având în vedere climatul blând al Ţării Sfinte. Mai mult, în aceeaşi tradiţie rabinică găsim interdicţia de a păstori oile în alt spaţiu decât cel al pustiei, apropierea de Betleem explicându-se in acest caz doar prin natura specială a acestor turme destinate oficiului de la Templu.
De când sărbătorim Crăciunul pe 25 Decembrie?
Este adevărat faptul că la inceputurile istoriei ei, Biserica nu a celebrat în mod unitar Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Spre exemplu, crestinismul răsăritean sărbătorea pe data de 6 Ianuarie “Epifania” (sau Arătarea lui Dumnezeu în lume) – zi în care se amintea atât de Naşterea lui Iisus Hristos, de Adorarea Magilor, de Botezul lui Iisus şi de miracolul pe care Hristos îl savârşeşte la nunta din Cana Galileii. Aceasta, în timp ce Apusul creştin observa Naşterea Domnului (Crăciunul) pe data de 25 Decembrie.
Chiar dacă au durat aproximativ 400 de ani pâna la generalizarea sărbătoririi Naşterii Domnului pe data de 25 Decembrie în întreaga lume creştină, reflecţiile teologice legate de această dată nu au lipsit în operele scriitorilor creştini. Şi ele coboară până în secolele al II-lea şi al III-lea prin Teofil al Antiohiei sau Hypolit al Romei.
De ce 25 Decembrie?
Descoperite cu câteva decenii în urmă, “Manuscrisele de la Marea Moartă”, incluzand cele mai vechi manuscrise biblice existente, care oferă o perspectivă importantă asupra societăţii iudaice din Ţara lui Israel, din timpul Perioadei celui de-al Doilea Templu, asupra momentului naşterii creştinismului şi al iudaismului rabinic, sunt foarte importante şi în rezolvarea ecuaţiei stabilirii datei Crăciunului.
Pe baza acestor pergamente şi a câtorva fragmente din Vechiul Testament (1 Paralipomena/Cronici 24, 7-18), s-a reuşit reconstituirea sistemului recurent sacerdotal de slujire la Templul din Ierusalim în vremea Noului Testament. Astfel, se ştie cu certitudine că preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezatorul (Luca 1, 5 ) îi revenea să slujească la Templul în perioada cuprinsă între a 24-a şi a 30-a zi a lunii a opta din calendarul ebraic (corespondenta lunii Septembrie din calendarul nostru) .
Ţinând cont de cele de mai sus şi parcurgând primele capitole din Evanghelia după Luca, vom constata, privind un calendar al Bisericii Ortodoxe, că ea a păstrat şi transmis cu acurateţe aceste date istorice importante pentru primele generaţii de creştini. Astfel:
- La sfârşitul lunii Septembrie:    Zaharia şi-a îndeplinit slujirea preoţească la Templul din Ierusalim (Luca 1, 8 ) potrivit timpului în care îi era ‘rânduit’ să slujească. Apoi, soţia sa, Elisabeta, a rămas însarcinată (Biserica Ortodoxă sărbătoreşte zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul pe 23 Septembrie) după cum i-a vestit Îngerul (Luca 1, 24) ascunzand acest lucru timp de 5 luni.
- 25 Martie, Sărbătoarea Buneivestiri:   In a şasea lună a sarcinii Elisabetei (Luca 1:26), Arhanghelul Gabriel binevesteşte Fecioarei Maria că va avea un fiu.
- 24 Iunie, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul: La trei luni după Bunavestire, se naşte Sfântul Ioan.
- 25 Decembrie:   La nouă luni după Bunavestire, se naşte în Betleemul Iudeii Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Naşterea lui Iisus Hristos în sufletele noastre
Vedem aşadar că stabilirea datei Crăciunului este o problemă alei cărei rădăcini coboară mai degrabă în Sfânta Scriptură decât în mitologia pre-creştină. Este important, desigur, fundamentul istoric al oricărei sărbători, însă cu mult mai profundă este semnificaţia ei duhovnicească.
În Biserica Ortodoxă, celebrăm naşterea, minunile, moartea şi învierea lui Iisus Hristos în fiecare Sfântă Liturghie. Dar pentru ca evenimentul istoric unic petrecut acum două mii de ani să ne marcheze şi pe noi, este imperativ necesar un lucru: Iisus Hristos să se mai nască odată. Insă de această dată  şi în inimile noastre…



http://www.fisheaters.com/customschristmasnotes.html
http://www.orthodox-christianity.com/2010/12/calculating-christmas-the-truth-about-dec-25/
http://en.wikipedia.org/wiki/Sol_invictus
http://christianity.about.com/od/christmas/f/christmashistor.htm
http://biserica-boras.se/2011/11/de-ce-sarbatorim-craciunu-in-25-decembrie-%E2%80%93-o-perspectiva-ortodoxa/

Hristos se naşte, Slăviţi-L!

Iată, se aud colindele şi ne pătrunde-n suflete bucuria lor, bucuria Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.
Iubiţi copilaşi, în această zi S-a născut Domnul, Care, a luat chipul nostru şi a venit pe pământ să ne spună nouă, sărmanilor, necredincioşilor omuleţi, cât de mult ne iubeşte. Şi de atunci a rămas în mijlocul nostru pentru totdeauna. 
Să-I fim mulţumitori lui Dumnezeu pentru aceasta şi pentru că ne-a dat să-L cunoaştem şi să-L vedem!
De sute de ani oamenii sărbătoresc acest mare praznic al creştinătăţii, exprimându-şi bucuria prin tot felul de rânduieli şi tradiţii, reînnoindu-şi, astfel, neîncetat în suflete credinţa că omul este sortit mântuirii şi sfinţeniei. 
An de an fiecare creştin aşteaptă cu emoţii şi speranţe adânci Sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului, chiar mai mult decât propria sa zi de naştere. Iar voi, când veţi creşte mari vă veţi aminti de această luminată sărbătoare, ca de cele mai frumoase clipe ale copilăriei voastre.


Vă felicit din toată inima, copii, cu această neasemuită bucurie dăruită nouă de Domnul Hristos.
Să creşteţi şi să ajungeţi la măsura duhovnicească în care să vă bucuraţi pe deplin de roadele acestui mare eveniment. 

Vă doresc în anul care va sosi multă lumină şi pace de la Domnul Hristos, dragoste şi înţelegere între voi, putere pentru o viaţă virtuoasă, pentru o viaţă de demnitate, de adevăr şi dreptate, de care avem noi toţi atât de mult nevoie astăzi. 



DORIMEDONT, Episcopul de Edineţ şi Briceni, Preşedintele Colegiului de Redacţie



http://copilortodox.wordpress.com/2008/01/04/hristos-se-naste-slaviti-l/#more-162

Mesajul Sfintei Fecioare în luna decembrie 2012

“Fericit este cel care a crezut că se vor împlini cele spuse de Domnul!” (Lc.1,45)

Mesajul Sfintei Fecioare în luna decembrie 2012

„Dragii Mei copii ispăşitori! Voi aşteptaţi cu o tot mai mare nerăbdare să se împlinească evenimentele prezise: venirea Mea, revărsarea Spiritului Sfânt, Marele Avertisment, legarea celui Rău, Cerul Nou şi Pământul Nou, Noul Ierusalim. Mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu ştie când, cu siguranţă se vor împlini. Aşa cum am promis fiicei mele Eva apa binecuvântată, care a şi izvorât pe Muntele Sfintei Treimi, tot aşa evenimentele ultimelor timpuri se vor împlini.
Până când acestea se vor împlini, gândiţi-vă că şi Noi avem aşteptări de la voi! Care sunt acestea?
În ultimele timpuri nu încercaţi să ghiciţi date, deoarece prin acestea îi tulburaţi pe alţii!
Sarcina voastră este să puneţi în practică mesajele auzite!
Nu aveţi voie să greşiţi în privinţa aceasta.
Înainte de a se petrece marile evenimente, păşiţi în sfârşit pe calea sfinţeniei. Cei care se mai luptă cu păcatele de moarte sunt ispăşitori începători. Avansaţi sunt cei care se luptă şi cu păcatele lesne iertătoare. Ispăşitorii care se străduiesc pe calea sfinţeniei sunt aceia care năzuiesc spre culmi, căutând voinţa lui Dumnezeu şi îndeplinind-o.
Prin exemplul vieţii voastre şi prin cuvintele voastre de mărturie, să duceţi spre schimbarea pozitivă în primul rând familia voastră. Gândiţi-vă la sfinţii care au avut influenţă pozitivă asupra unor naţiuni întregi şi cereţi-le mijlocirea!
Învăţaţi să vă supuneţi cu smerenie în mica voastră comunitate. Smerenia Sfântului Meu Fiu, naşterea sa din grajd, supunerea Sa faţă de Mine, m-au impresionat şi pe Mine. Cu cât veţi şti să fiţi mai smeriţi, cu atât mai mari veţi fi în ochii lui Dumnezeu!
Învăţaţi să vă rugaţi, să postiţi, să iubiţi, să suferiţi astfel încât să deveniţi ispăşitori plini de lumină care salvează suflete.
 Înainte de evenimentele deosebite, aşteptăm de la voi nu doar să sărbătoriţi, ci chiar să trăiţi Adventul spunând: „Sunt întotdeauna pregătit, Doamne, să Te întâlnesc!”. Străduiţi-vă nu doar să sărbătoriţi Neprihănita Mea Zămislire, ci să o şi trăiţi. Dacă vă scârbiţi de necurăţie şi de tot păcatul şi îndrăgiţi puritatea sufletească şi toate virtuţile, atunci mă veţi cinsti cu adevărat! În decembrie nu doar să sărbătoriţi, ci să şi trăiţi Naşterea Sfântului Meu Fiu. Dacă Sfântul Meu Fiu se simte permenent bine în sufletul vostru curat, veţi avea un Crăciun permanent!
Trăiţi sărbătoarea Sfintei Familii, experimentând în fiecare zi iubirea reciprocă în familia voastră. Revelionul să-l trăiţi încercând să fiţi într-o preamărire şi recunoştinţă continuă.
Voi, ascultând de Sfântul Spirit, fiţi statornici în ispăşire, fie vară, fie iarnă.
Vă spun cu bucurie că în viitorul apropiat vă aşteaptă asemenea haruri extraordinare pe voi şi întreaga omenire, cum nu au mai fost de la Facere încoace. Cu tristeţe, trebuie să vă spun şi că mulţi oameni din lume, printre care şi persoane ierarhice, se găsesc pe calea cea largă şi îi duc într-acolo şi pe alţii. Dacă prin novena de ispăşire vă interpuneţi ca un baraj în calea lor, ei vor fi salvaţi din capcana celui Rău şi vă vor fi recunoscători de-a pururi!

Acum vă binecuvântăm în mod solemn, împreună cu Sfântul Meu Fiu, cu harul perseverenţei până la sfârşit!!!”

Fecioara Maria: Ca Mamă a Salvării Vă voi ajuta pe voi şi pe familiile voastre să fiţi consacraţi Fiului Meu.

Miercuri, 5 decembrie, 2012, 20:40

Copila Mea, te rog spune-le copiilor Mei să apeleze la Mine, Mama lor iubită, ca să îi pot proteja în aceste vremuri de confuzie şi durere.

Inima Mea imaculată este refugiul la care trebuie să vă întoarceţi pentru ca, prin intervenţia Mea, să vă reînnoiţi credinţa şi încrederea în Fiul Meu.
Voi veni în ajutorul vostru iar lacrimile Mele de Iubire şi Compasiune pentru fiecare dintre voi vor cădea şi atunci veţi găsi pacea în inimile voastre.
Cu ajutorul Meu, pe care trebuie să-l căutaţi în fiecare zi, Fiul Meu vă va da harurile necesare pentru ca să deveniţi vrednici pentru Mila Sa Măreaţă.
Nu ezitaţi să mă chemaţi deoarece am primit un dar special de la Fiul Meu.
Vă voi ajuta să vă pregătiţi sufletele ca să fie plăcute Fiului Meu.
Ajutorul Meu vă va întări şi veţi simţi o apropiere faţă de Fiul Meu, pe care o veţi găsi atât de odihnitoare, că vă veţi întoarce la mine pentru ca să vă păstrez în siguranţă.
Ca Mamă a Salvării Vă voi ajuta pe voi şi pe familiile voastre să fiţi consacraţi Fiului Meu, Isus Cristos.
Nu trebuie niciodată să vă fie frică de Fiul Meu, indiferent de cât de tare aţi păcătuit, deoarece El mereu speră şi aşteaptă să Îl chemaţi. Mila Sa este dincolo de capacitatea voastră de înţelegere.
Dragii Mei copii, niciodată să nu vă complicaţi rugăciunile. Tot ce trebuie să faceţi este să vorbiţi cu Fiul Meu şi să Mă chemaţi ca să mă ajutaţi să vă duc aproape de El.
Mama voastră Cerească, Mama Salvării.

surse
http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.ro/2012/12/mesajul-sfintei-fecioare-in-luna.html
http://www.muntelesfinteitreimi.ro/


Medjugorje WebSite
www.medjugorje.WS
Our Lady of Medjugorje

  Mesajul din 25 noiembrie 2012 

„Dragi copii, în acest timp de har vă invit pe toţi să reînnoiţi rugăciunea. Deschideţi-vă sfintei spovedanii, pentru ca fiecare din voi să accepte cu toată inima chemarea mea. Eu sunt cu voi şi vă ocrotesc de abisul păcatului, iar voi trebuie să vă deschideţi drumului convertirii şi sfinţeniei pentru ca inima voastră să ardă de iubire pentru Dumnezeu. Daţi-i din timpul vostru şi El vi se va dărui şi, astfel, în voinţa Lui Dumnezeu veţi descoperi iubirea şi bucuria vieţii. Vă mulţumesc că aţi răspuns la chemarea mea. ”

 

Mesajul din 2 noiembrie 2012  - Apariţia avută de Mirjana

„Dragi copii, ca Mamă vă rog să perseveraţi în a fi apostolii mei. Îl rog pe Fiul meu să vă dăruiască înţelepciune şi putere divină. Mă rog ca voi să consideraţi toate lucrurile ce vă înconjoară prin adevărul lui Dumnezeu şi să vă opuneţi cu fermitate la tot ceea ce doreşte să vă îndepărteze de Fiul meu. Mă rog să mărturisiţi iubirea Tatălui Ceresc după cum vrea Fiul meu. Copiii mei, vă este dat marele har de a fi mărturisitorii iubirii lui Dumnezeu. Nu trataţi cu uşurinţă responsabilitatea care v-a fost încredinţată. Nu îndureraţi inima mea de Mamă. Ca Mamă vreau să mă încred în fiii mei, în apostolii mei. Prin post şi rugăciune îmi deschideţi calea ca să îl rog pe Fiul meu să fie aproape de voi şi să sfinţească Numele Lui prin voi. Rugaţi-vă pentru păstori, căci nimic din toate astea nu ar fi posibil fără ei. Vă mulţumesc. ”

 

sursa

http://www.medjugorje.ws/ro/ 

TERIBILUL NUMĂR 666 - DACIA SECRETĂ - ADRIAN BUCURESCU

„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. 
Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie.

Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.” 

 Renastem din resturi aruncate in istorie...

 
Strabon scrie că Decaineus a fost în Egipt, ceea ce presupune că marele preot a fost şi prin alte ţări mediteraneene. Pe unde a trecut, getul trebuie că s-a îngrozit văzând că misterele zalmoxiene au fost deformate, că din cei patru zei (în fapt: Unul - Crucea!), s-au făcut, în alte religii, câteva zeci.
Chiar foarte mulţi traci transformaseră cultul în „folclor”, plasând faptele sfinte în locuri diferite şi interpretând învăţăturile sacre fiecare după mintea lui. Pe de altă parte, vechea dogmă orfică exercita încă o puternică influenţă în popor şi în nobilime.

 Cei ce mai ştiau tainele zalmoxiene; regii şi preoţii, le păzeau cu străşnicie. Dar în anul 666 de la Zalmoxis, împăratul Buerebuistas şi marele preot Decaineus au hotărât să restaureze adevăratul cult, dezvăluindu-le geţilor misterele sacre. S-a decis deci ca anul 1 al calendarului să fie anul naşterii Celor Doi Zalmoxis.
 În acest sens, anul reformei religioase a fost 666, iar adepţii l-au socotit număr benefic, pe când adversarii l-au considerat număr malefic. Acest număr apare în foarte multe-inscripţii din Dacia, sub forma CCC sau SSS.
Astfel, pe un opaiţ de la Drobeta , scrie, de la dreapta la stânga: E NAMOR SSS. Traducerea: Cu numărul 666.


Pe o placă de marmură de la Tomis este încrustată o rugăciune (fig. 83) a unei gete zalmoxiene: AYRELIA
BENERIA
SYM FORO
SYN BIO
SYN ZE SASE TRI
KAI TETHY GATRI
AYRIS NONAM
NIASCHARIAN

Traducerea: Strălucitoare, Curată, Măreaţă Doamnă! Sunt credincioasă: sunt cu trei de şase. Doar atât te rog: cândva, să mă ajuţi să renasc!
Această poezie poartă şi un acrostih, adică iniţialele versurilor se citesc astfel: AB SSS K-AN. Traducerea: Cu 666 de ani.

 Pe o placă de marmură (fig. 84), descoperită în oraşul Tetovo (Macedonia), se află următoarea inscripţie:

IME KI NAMAYR TRES
ZE SASE STE VY MNE MFS
CHARIN EK TON I DION ZOSA

Traducerea: Sunt cu numărul trei de şase, care pentru mine e sfânt. Mi-ar plăcea (doresc) să mă înalţ în Tărâmul Zeilor

Pe un opaiţ, descoperit în cetatea veche de la Celei-Corabia (jud. Olt), scrie CVIVI, combinaţie între S „Sase” (C grecesc!) şi VI „Şase” latinesc. Tot în astfel de combinaţii, dar scrise invers, din motive magice ori din neştiinţa de carte a meşteşugarilor, apare numărul 666 pe cărămizi şi ţigle găsite la Bumbeşti-Jiu (jud. Gorj) - , precum şi în alte cetăţi dacice .
 Cum de a ajuns 666 să simbolizeze „numărul fiarei”, în ..Apocalipsa” Sfântului Ioan Teologul, a fost pană acum un mister. 

CALENDARUL DACIC

După moartea lui Buerebuistas şi împărţirea Imperiului Getic în cinci regate, Decaineas şi-a stabilit reşedinţa regală în Munţii Orăştiei, la Sarmizegetusa. Acolo a creat aşa-zisul „Soare de Andezit”, în realitate altarul lui Apollon, înconjurat de cei zece ucenici.

 Tot, acolo, marele preot şi rege a înălţat micul calendar rotund (fig. 111), ce reprezintă anul dacic. Acest calendar este alcătuit din 11 grupuri de câte 8 stâlpi şi câte un grup de 7, respectiv 6 stâlpi. În graiul dacic PAR însemna „patru; stâlp” (cf. rom. par). Aşadar: 11 x 8 x 4 = 352. Adăugând la 352 ceilalţi 13 stâlpi (7 + 6), se obţine numărul 365, adică zilele unui an obişnuit (nebisect).
Cele 3 grupuri dintre grupurile de 7 şi 6 reprezintă cei 3 ani în care tinerii zei au fost plecaţi dintre Napei. 7 + 6 = 13, adică anii după care Crăciunul şi alte sărbători cădeau în aceeaşi zi. În acelaşi timp, 7 x 6 = 42, adică anii pe care i-au petrecut Gemenii Divini pe pământ. În interiorul cercului, mai sunt 3 stâlpi, ce reprezintă câte o zi din cei 3 ani bisecţi cuprinşi în perioada de 13.
Calendarul cel mare rotund (fig. 112) a fost înălţat după eliberarea Daciei, până la anul 1000 de la naşterea lui Apollon şi Artemis. Primul
cerc (exterior) este format din 104 de blocuri de andezit şi reprezintă numărul zilelor de post dintr-un an (miercurile şi vinerile).
Al doilea, lipit de cercul exterior este compus din 180 stâlpi înguşti, grupaţi câte 6. Al treilea cerc este constituit din 84 de stâlpi de lemn. Aşadar: 104 + 180 + 84 = 365 + 3 = 368. Nu întâmplător, potcoava din interiorul marelui calendar este alcătuită din 34 de stâlpi de lemn, prevăzută cu 2 praguri aşezate faţă în faţă, către călcâiul potcoavei.
Aceste praguri despart 21 de stâlpi de ceilalţi 13, aflaţi spre vatra sacră. Să reţinem, din potcoavă, şi acest calcul: 34 + 13 = 47. Numărul 13 este în legătură cu revenirea Crăciunului în aceeaşi zi, ca în calendarul lui Decaineus. Dacă vom face o socoteală simplă, rezultă că sanctuarul a fost înălţat (terminat) la anul 1000 de la Zalmoxis.
Astfel: 21 x 47 = 987, adică anul independenţei Daciei (274). Adăugând la 987 cei 13 stâlpi de la călcâiul potcoavei, obţinem 1000 - de la Zalmoxis! - anul desăvârşirii calendarului.
In complexul astronomic de la Sarmizegetusa mai există şi câteva aliniamente ce reprezintă numărul zilelor de post. Astfel, aliniamentul alcătuit din 4 şiruri de către 10 postamente de andezit (4 x 10 = 40), reprezintă zilele din postul Crăciunului (ca şi astăzi!). 

Alt aliniament, compus din 4 şiruri de câte 15 discuri de calcar, reprezintă zilele din postul Paştelui dacic. Culmea e că până şi cele 7 zile ale săptămânii dacice amintesc de cele de astăzi: Prima se numea AVLANA „Deplina; Integra”, după un supranume al zeiţei-mame; a doua, AMALTHEIA „Cea care creşte zeii”, era închinată mamei adoptive a Gemenilor Divini; a treia, MERGURIUS „Înainte-Mergătorul”, era ziua lui Orfeu, de post, fiindcă acesta fusese ucis; a patra, ZIAIS „Luminoasa” era a lui Artemis; a cincea, BENNAR „Jertfa; Jertfitul”, era zi de post, dedicată Iui Apollon, de asemenea ucis; a şasea, SABATHIOS „Casa Domnului” sau SAMBATIS „Purificarea” era închinată tatălui adoptiv al zeilor; în fine, a şaptea, DOMNICA „Schimbarea Vremii; Marea Purificare”, era a lui TATO NIPAL „Tatăl Ceresc”.


În legendele sacre geto-dacice se spunea că, la vârsta de şapte ani, micul Zalmoxis a început să păzească oile tatălui adoptiv, Admetos-Aisepos. Uneori, ciobănaşul divin era ajutat şi de sora lui geamănă. Ca să treacă în calendarul lor vârsta de şapte ani a celor doi ciobănaşi, geto-dacii au pus-o în a şaptea zi după Naşterea Sfântă şi au numit-o VESELIA „Timp Nou; Loc Nou; Schimbare; Sărbătoare”. Aşa s-a ajuns ca Anul Nou să nu mai fie serbat de Crăciun, ci mai târziu cu şapte zile, iar creştinii, de la Veselia, au consacrat această sărbătoare Sfântului Vasile. De altfel, în unele ţinuturi româneşti, Anul Nou mai este numit şi Crăciunul Mic.
Un alt exemplu, dintre sărbătorile dacice preluate de alte culte, este planta ANIAR-SEXE „Şase Ianuarie; Bobotează”, atestată de Dioscorides. La 6 Ianuarie, a 13-a zi de la Crăciun, se sărbătoarea Botezul Gemenilor Divini, ce se săvârşise când împliniseră 13 ani.
 De la acest botez în apă, ce se mai numea şi ANIARSEXE, vecinii tracilor au creat mitul lui Narcis, cel ce se aruncă în apă asupra propriului chip. Un pseudo-mit alegoric afirmă că din locul morţii lui Narcis au răsărit narcise. La geto-daci, Aniarsexe se numeau mai multe flori ce înfloreau iarna, prevestind primăvara.

 Panorama sanctuarului de la Sarmizegetusa Regia

   

Adrian Bucurescu - Dacia Secreta

surse

http://cybershamans.blogspot.ro/2012/12/teribilul-numar-666-calendarul-dacic.html