Copiii povestesc despre lumea de dincolo

Faptul că unii copii, chiar foarte mici, au experienţe de moarte clinică zdruncină foarte serios scepticismul materialiştilor. Într-adevăr, ar fi absurd să-i acuzăm pe copii de proiecţii imaginative condiţionate de mediul social sau de delir indus de traume timpurii. De altfel, studiile au arătat cât este de redusă influenţa convingerilor existente în familie asupra conţinutului experienţelor de moarte clinică ale copiilor. Se pare că există un nucleu comun tuturor experienţelor de moarte clinică, ceea ce ne permite să presupunem că apare o puternică influenţă din partea inconştientului colectiv şi că s-a format un fel de arhetip al experienţelor de moarte clinică. Cu alte cuvinte, există anumite structuri psiho-fiziologice formate înainte de naşterea noastră, pe care se grefează trăsături specifice propriei noastre personalităţi.
Cazuistica acestui fenomen dispune de mai puţine mărturii ale unor copii decât ale unor adulţi. Cu toate acestea, nu se poate spune că experienţele de moarte clinică ale copiilor sunt mai rare, ci din contră.
Într-adevăr, în ceea ce priveşte relatările copiilor, trebuie întotdeauna să ţinem cont de bariera impusă de părinţii lor: noi nu putem afla despre aceste trăiri decât în măsura în care copiii îndrăznesc să le relateze părinţilor, prietenilor sau psihologilor. De aceea, modul în care vor integra experienţa depinde de deschiderea celor apropiaţi faţă de existenţa planurilor subtile.

Experienţa lui Emanulelle: „divizare” şi „teletransport”
Cercetătoarea Evelyne-Sarah Mercier a avut ocazia să întâlnească părinţi care, deşi nu credeau în existenţa planurilor subtile ale manifestării, erau totuşi suficient de deschişi pentru a-şi lăsa copiii să se exprime liber. Astfel, ea a avut ocazia de a discuta cu Emmanuelle, o fetiţă de 12 ani, la 2 ani şi jumătate după producerea accidentului care i-a declanşat o experienţă de moarte clinică. Relatarea a apărut brusc, într-o atmosferă destinsă, pe când Emanuelle făcea baie iar mama ei, Elisabeth, se spăla pe dinţi. Atunci, deodată, Emanuelle i-a spus mamei sale:
- Mămico, ştii, când eram în comă, am zburat prin aer. M-am întors pentru că ştiam că tu mă iubeşti.
- Cum adică te-ai întors? a spus Elisabeth uluită.
- Păi, dacă aş fi vrut, aş fi putut să nu mă întorc, adică să mor.
La vârsta de 10 ani, Emmanuelle a avut un accident de maşină în momentul în care a încercat să traverseze strada în fugă pentru a o întâlni pe mama sa. Urmările accidentului au fost foarte grave: traumatism cranian, comă de gradul II, internare la secţia de reanimare. Apoi s-a constatat că micuţa intrase într-o stare de comă de gradul III. Şase zile mai târziu, ea a fost supusă unei intervenţii neurochirurgicale.
Emanuelle este o fetiţă foarte simplă, puţin timidă, care nu înfloreşte lucrurile. Vorbele sale, stranii dar pline de candoare, au un farmec aparte, care te face să izbucneşti în râs. Ea nu spune decât ceea ce crede cu adevărat. Râsul este singura sa replică faţă de aparenta enormitate a afirmaţiilor sale, dacă le evaluăm în spiritul raţionalist predominant în zilele noastre.
Mama sa, Elisabeth, este psiholog. Ea i-a sugerat să aştearnă în scris povestea experienţei sale. Emmanuelle şi-a redactat cu grijă amintirile într-un caiet pe care şi-ar fi dorit să-l publice.
El este dedicat „tuturor celor care au putut cunoaşte lumina”.
Iată câteva extrase din acest caiet: „În interiorul tuturor celor care mă priveau era întuneric beznă; cât despre mine, ce să mai vorbim! Zilele treceau, iar eu eram în continuare adormită, închisă. Mă trezeam încetul cu încetul, iar medicii se simţeau mai puţin stresaţi. Atunci, parcă m-am «divizat», m-am înălţat şi m-am dus la capul patului meu, rămânând în continuare întinsă. În acele clipe, lumina mă însoţea. Deşi am rămas în patul meu, m-am «divizat» şi am străbătut întregul spital: am trecut prin holuri, am coborât scările, am trecut prin faţa chioşcului de jucării. Am ieşit chiar şi până afară. Pare absurd, dar este adevărat! Este un noroc (dacă se poate spune aşa ceva) să fii în comă, pentru că atunci ştii tot ce gândesc oamenii şi te simţi protejată în coconul alb de lumină. La şcoală, lumea îşi bate joc de mine şi mă face nebună din cauza acestui accident. Dacă credeţi acelaşi lucru despre mine, atunci închideţi acest caiet. Sper ca toţi oamenii care vor citi acest caiet să trăiască ce am trăit şi eu (şi să scape cu viaţă, bineînţeles). Mulţumesc pentru răbdarea de a citi aceste rânduri şi de a reflecta la fiecare frază cu multă atenţie.” 
Lumina nu se mai află la capătul unui tunel, ci în apropierea sa: „este un fel de lumină care vine nu se ştie de unde şi este foarte puternică, întocmai ca un soare, foarte frumos; ea mă ajută să mă trezesc, să merg pe calea cea bună. Am văzut-o înaintea ieşirii mele din corp. Era lângă mine, dar pleca din când în când.”
În explicaţiile sale referitoare la decorporalizare, se simte influenţa condiţionărilor, dar din când în când se manifestă şi lipsa de surprindere faţă de câte o situaţie inedită: „M-am ridicat din pat aşa cum fac în fiecare dimineaţă, şi l-am împins pe un medic, făcându-l imbecil, căci ar fi putut să mă evite. Îmi spuneam în sinea mea: Nici măcar nu m-a băgat în seamă! Am traversat câţiva medici fără să simt nimic! Mi se pare normal să-i traversez! Când am ieşit din cameră, în lift, am văzut nişte medici cu o targă. Mi s-a făcut frică pentru că ei nu mă puteau vedea. Nici în stradă oamenii nu mă vedeau, am crezut că sunt debili mintali. Apoi am înţeles că nu ei erau de vină, ci eu nu eram acolo, nu era decât conştiinţa mea. Nici acum nu reuşesc să-mi explic cum s-au petrecut lucrurile. M-am întors pentru că mi-a fost teamă să nu mor, simţeam că dacă m-aş fi îndepărtat prea mult, aş fi murit. Revenirea în corp a fost brutală, dintr-o dată. În această stare, eşti ca un fel de abur, dar totuşi, ai impresia de a avea un corp, ca o umbră. În avionul care mă transporta la Paris m-am «teletransportat» până în cabina de pilotaj.”
Despre starea de comă: „era cea mai completă seninătate; eşti liniştit şi fericit. Totul este perfect, ai scăpat de toate problemele. Ai impresia că ai putea face orice, chiar şi să sari pe fereastră. Eşti normal şi anormal în acelaşi timp.”
În timpul în care a rămas în comă, ea a asistat la scene din Cartea egipteană a morţilor, pe care le-a recunoscut, mai târziu, la şcoală: cântărirea sufletelor, monstrul care devora inima condamnaţilor etc.
Convingerile sale actuale sunt uneori identice cu cele ale altor subiecţi care au trăit acelaşi gen de experienţe: „războiul este o prostie – eu visez o lume a întrajutorării; viaţa este o minune, nu trebuie să o distrugem; după moarte rămâi aşa cum eşti, sufletul continuă să trăiască, nu mori niciodată, eşti veşnic; moartea este viaţă, iar viaţa este moarte; dacă la naştere sufletul se agaţă de învelişul trupesc, la moarte el părăseşte un înveliş uzat; sufletul seamănă cu primele imagini ecografice ale unui fetus – este ca un desen cu marker-ul pe un zid: spălările succesive îl vor atenua, dar nu-l vor putea şterge niciodată.”

Este greu de decelat cât din actualele convingeri ale fetiţei au fost moştenite din mediul familial. La 4 ani, ea avea deja vise premonitorii şi credea în lumile invizibile. Însă mama sa, Elisabeth, nu i-a spus nimic special în legătură cu moartea. Este remarcabilă originalitatea anumitor imagini, sau a unor expresii, precum şi încadrarea lor într-un fond cultural comun. La fel ca şi în cazul altor mărturii, aici nu ne putem baza decât pe propria intuiţie spirituală. 

În funcţie de personalitatea sa, copilul poate adopta mai multe atitudini faţă de anturajul său:

- să tacă, dar să-şi păstreze convingerea interioară, dacă nu este destul de sigur şi dacă simte că familia nu va accepta relatarea sa
- să vorbească spontan despre ea şi să simtă fie că este ascultat cu interes, fie că i se impune o interpretare reducţionistă
- să accepte în universul său lăuntric convingerile celor apropiaţi şi să-şi refuleze experienţa
- este de asemenea posibil cazul contrar, în care copilul să influenţeze, printr-un fel de propagare în exterior a experienţei sale, întregul anturaj, părinţii, prietenii, care încep să manifeste o mai mare deschidere spirituală.

Adeseori, copiii reuşesc fie să transpună în cuvinte (dacă sunt prea mici sau prea inhibaţi), fie să recunoască faptul că au trăit o experienţă de moarte clinică, de-abia cu ocazia unor lecturi sau discuţii pe această temă sau auzind relatarea unei experienţe similare.

De exemplu, o femeie care a fost foarte bolnăvicioasă în copilărie, având stări frecvente de leşin, îşi aminteşte de o experienţă pe care a trăit-o la vârsta de 6 ani: după ce a trecut printr-un fel de puţ, a avut senzaţia că se află în apă, fără a fi însă deranjată de aceasta, după care a ajuns într-un peisaj neobişnuit de frumos, cu tot felul de obiecte insolite. Se simţea „nespus de fericită”. După ce a revenit, a devenit un obicei pentru ea să îşi examineze spatele în oglindă, aşteptându-se să vadă aripi crescându-i. În mod indirect, prin acest simbol al zborului, înţelegem că fetiţa a trăit o stare de decorporalizare. A fost necesară apariţia a două evenimente pentru ca ea să înţeleagă ce i s-a petrecut: o nouă experienţă de moarte clinică la vârsta maturităţii şi lectura cărţilor lui Raymond Moody. 

Katie, fetiţa care a vorbit cu DUMNEZEU

Katie, în vârstă de 9 ani, s-a zbătut timp de 3 zile între viaţă şi moarte, după ce a căzut în piscină. Când orice speranţă părea a fi pierdută, ea s-a trezit parcă dintr-un somn profund şi, în doar 24 de ore, şi-a redobândit toate facultăţile. Cazul ei rămâne un mister pentru medicină.
Pentru a şti ce tratament să-i prescrie lui Katie, Melvin Morse a dorit să afle condiţiile în care se produsese accidentul. Încă de la prima lor întâlnire, Katie l-a recunoscut imediat pe doctorul Morse, a luat-o drept martor pe mama ei şi a descris acţiunile realizate de medici în timpul stării sale de comă, fapt confirmat de dr. Morse.
Apoi, la o întrebare vagă pe care i-a adresat-o medicul, referitor la amintirile ei din perioada în care se afla în apă, ea a răspuns:  
„Adică atunci când l-am văzut pe Tatăl Ceresc?”
Uimit, dar deschis, dr. Morse  a rugat-o să continue. Ea nu-şi aminteşte de senzaţia de înec, ci mai întâi de o obscuritate şi de o anumită senzaţie de greutate. Nu se mai putea mişca. Apoi a ajuns într-un tunel şi din acel tunel a ieşit o femeie pe care nu o mai văzuse niciodată, numită Elisabeth. Înaltă, surâzătoare şi binevoitoare, cu părul auriu şi îmbrăcată în alb, ea a însoţit-o pe Katie în tunel şi a condus-o la bunicul ei decedat, precum şi la doi băieţei necunoscuţi, Andy şi Mark, care erau suflete în aşteptarea încarnării. S-au împrietenit şi s-au jucat împreună. În acea etapă a aventurii sale, lui Katie i s-a „dat voie” să-şi viziteze părinţii. Ea a raportat un număr mare de detalii precise, verificate ulterior, referitoare la preocupările părinţilor săi în timp ce ea se afla în spital: locul unde stătea fiecare în camere, ce haine purtau, ce gătea mama ei…
Apoi, Elisabeth a condus-o în faţa lui DUMNEZEU TATĂL şi a lui Iisus. Dumnezeu i-a propus să rămână cu el şi Iisus a întrebat-o dacă vrea să îşi revadă mama. La răspunsul ei afirmativ, s-a trezit imediat în patul de la spital. Imediat după trezire şi în timpul convalescenţei a cerut în mod repetat să-i vadă pe Mark şi pe Andy. Pentru ea, toată această călătorie nu fusese decât un episod amuzant al vieţii sale de copil.

Explicaţii ştiinţifice
Melvin Morse a publicat, împreună cu alţi patru cercetători, un articol ştiinţific despre experienţele de moarte clinică trăite de copii, în revista ştiinţifică americană The American Journal of Children’s diseases, din noiembrie 1986, vol. 140. Concluziile sale sunt mai prudente decât cele publicate în alte reviste, dar ipotezele sale sunt foarte interesante.
Potrivit lui Morse, experienţele de moarte clinică ale copiilor sunt mai simple decât cele ale adulţilor, mai concrete, mai puţin mistice. Spre deosebire de adulţi, copii se întâlnesc cu persoane apropiate care sunt în viaţă: colegi de clasă, profesori etc.
Există un  nucleu comun al experienţei: decorporalizarea, viziunea propriului corp fizic, obscuritatea, tunelul, revenirea în corpul fizic la voinţă. În general, lipsesc aspectele de transcendere a individualităţii: trecerea în revistă a propriei vieţi, modificarea percepţiei timpului, senzaţia de detaşare.

Melvin Morse a verificat convingerile familiale ale acestor copii în ceea ce priveşte moartea şi religia şi nu a constatat corelaţii semnificative. De aici, el a ajuns la concluzia că există un „nucleu” invariabil al experienţei de moarte clinică care apare la copii şi un proces concomitent sau secundar care se dezvoltă la adulţi – transcenderea individualităţii limitate. El a înaintat ipoteza potrivit căreia fenomenul de moarte clinică ar fi consecinţa activării conexiunilor neuronale ale lobului temporal. Generată ca un răspuns faţă de tensiunea indusă de iminenţa morţii, el afirmă că experienţa-nucleu este apoi impregnată de diverse elemente personale, proprii trecutului experimentatorului, aceste elemente secundare fiind halucinatorii, însă necesare pentru a conferi sens experienţei.
Aceste explicaţii pot fi considerate mult prea reducţioniste şi simpliste faţă de complexitatea şi de impactul extrem de profund al fenomenului asupra conştiinţei subiecţilor. Într-adevăr, este dificil de acceptat faptul că simple procese de natură chimică pot genera trăiri atât de nuanţate precum cele relatate de experimentatorii morţii clinice

 Specialiştii au realizat cât de important este studiul fenomenelor de moarte clinică la copii şi îi încurajează să relateze cât mai liber şi deschis cele trăite. Într-adevăr, dacă am primi încă de mici o educaţia în acest sens, am înţelege ce este de fapt moartea, faptul că nu este o anihilare ci o translaţie a sufletului într-o altă lume. Am reuşi să înţelegem şi să trăim viaţa dintr-o perspectivă mai vastă, spirituală şi cu siguranţă că, în felul acesta, o mare parte din răul care există în lume ar muri.

http://adevar-sau-conspiratie.blogspot.ro/2011/04/la-hotarul-dintre-viata-si-moarte.html

“Există o reţea de tuneluri fizice, reale, sub toată România”

Profesorul Constantin Bursuc afirmă că a pătruns într-o vastă reţea de galerii subterane artificiale. „Există o reţea de tuneluri fizice, reale, sub toată România. Eu am cartat, prin măsurători la faţa locului, doar unele dintre aceste căi de comunicaţie subterane, care se află la 4-5 km adâncime sub pământ,” afirmă profesorul Constantin Bursuc, potrivit efemeride.ro. Deocamdată domnia sa nu poate spune cu precizie cine şi cu ce scop a făcut aceste construcţii misterioase, dar continuă cercetările, urmând a face publice rezultatele obţinute. Susţine însă că în realizarea acestora sunt implicate inteligenţe din alte lumi din Univers sau din alte dimensiuni spaţio-temporale. Profesorul relatează: „Am fost contactat de anumite entităţi subtile din Univers care mi-au comunicat că trebuie să facem un sistem de semnalizare pentru aterizarea navelor extraterestre de mare capacitate, să-i zicem un fel de aeroport aerospaţial. Pentru a îndeplini acest lucru, mi s-a permis să pot face decorporalizări şi salturi în spaţiu şi timp. Am început investigaţiile în urmă cu trei ani, timp în care am fost însoţit de două entităţi terestre care au contact permanent cu civilizaţiile extraterestre”. Nu putem publica momentan detaliile tehnicilor de dedublare, nici informaţii despre entităţile respective sau despre locaţiile exacte unde se desfăşoară cercetările. Printre preocupările profesorului şi ale entităţilor care îl ghidează se află şi localizarea reţelei de tuneluri din subsolul României.
Labirintul subteran
„Am început cercetările din Suceava, unde se află o poartă de intrare spre aceste construcţii. Trebuie să vă spun că există, la 5km sub pământ, un «Centru spiritual», în care am avut acces numai în urma unei comenzi speciale, transmisă de entităţile care m-au însoţit,” a precizat dl Bursuc. Apoi, a descris o sală imensă, luminoasă, cu pereţii din bazalt lustruit, luminescenţi şi cu un soare mare, de aur, pe peretele dinspre răsărit.
Profesorul susţine că a intrat efectiv (nu prin dedublare) într-un tunel din Ceahlău, însoţit fiind până la intrare de prof. Traian Stănciulescu, director tehnic la Institutul de Inventică, filiala Iaşi. Tunelul respectiv era în pantă, avea cam 10m lăţime şi 15m înălţime, cu boltă, iar în el gravitaţia se anula parţial, astfel că deplasarea în interior se făcea în salturi. Acest fenomen, pe care nu îl poate explica deplin, i-a permis să parcurgă distanţe destul de mari într-un timp scurt prin aceste labirinturi subterane.
Conform hărţilor profesorului, un asemenea tunel misterios, aflat la o adâncime de 1.500 m sub pământ, leagă Munţii Retezat (Sargesia) de Bucegi(Buşteni), Ceahlău (Sucidava) şi Satu Mare, iar toate aceste tuneluri ar avea forma unui cap de lup, simbolul dacilor.
În vara anului 2007, dl profesor Bursuc a efectuat cercetări în Masivul Godeanu, la vest de Mânăstirea Tismana, unde a găsit alte construcţii subpământene. Există mai multe afirmaţii privitoare la existenţa unor enigmatice construcţii în adâncurile pământului României, unele dintre ele fiind cunoscute şi păzite cu străşnicie chiar de autorităţi.
Modul în care au fost realizate din punct de vedere tehnic aceste tuneluri este o enigmă. În ceea ce priveşte destinaţia lor, cea mai plauzibilă ipoteză este că ele fac parte din reţeaua de tuneluri care există pe întreaga planetă şi care fac legătura cu lumea misterioasă a Shambalei.
Profesorul ieşean Constantin Bursuc este posesorul unor inedite brevete de invenţie, printre care menţionăm motorul reactiv cu plasmă turbionară folosit cu succes în construcţia rachetelor. El este şi autorul volumului „Construiţi-vă cu mijloace proprii un OZN”, apărut la editura Miracol.

surse
http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5027
http://ampress.ro/fapt-divers/declaratia-halucinanta-a-unui-profesor-exista-o-retea-de-tuneluri-fizice-reale-sub-toata-romania/
tunele secrete in Romania
http://www.2012en.ro/tag/tunele-secrete-in-romania/ 

De ce trebuie răspândite învăţăturile ştiinţei spirituale ?

Mai înainte, numai puţini puteau pătrunde până la această ştiinţă secretă, dar celui care se adânceşte în acestea i se dezvăluie cele mai mari taine.
Astăzi există însă o posibilitate nemărginită pentru toţi cei care sunt conduşi spre ea prin dorul inimii lor.
Nu există nici o epocă despre care s-ar putea spune cu tărie că ea nu ar fi o epocă de tranziţie. Astfel de afirmaţie se face cu mai multă sau mai puţină justificare. Dar tocmai despre timpul nostru de acum, în care se desfăşoară fapte fundamentale, se poate afirma cu dreptate că el este un timp de tranziţie. Pentru a înţelege temeliile profunde ale timpului este necesar să ne referim la fapte cunoscute. Ne îndreptăm spre timpuri în care înălţarea spre lumile superioare trebuie să se petreacă cu conştienţă clară, clarvăzătoare. 
În anul 3101 î. Chr. s-a dizolvat vechea clarvedere a atlanteenilor şi a venit un timp în care omul a fost legat de raţiune, de creier, de toate lucrurile pe care le percepe în jurul său. Acest număr de ani, desigur, nu este un număr absolut, ci trebuie conceput ca un an mediu. Conştienţa clarvăzătoare trebuia să fie tulburată pentru omenire, o anumită perioadă de timp, pentru ca omenirea să ajungă să cucerească pe deplin planul fizic. A început atunci mica Kali Yuga sau epoca întunecată, care a durat 5000 de ani, încheindu-se în anul 1899.
Dar în faţă ne stă un timp în care omului îi va fi posibil să desfăşoare capacităţi delicate clarvăzătoare, chiar fără o şcolire deosebită.
În jurul anilor 1930 – 1950 vor exista oameni care vor spune: eu văd acolo, în jurul oamenilor, ceva ca un înveliş de lumină.  ( Conferinţa de la Hanovra, 10 mai 1910)
Vor exista alţii care vor vedea apărând în faţa lor ceva ca un fel de imagine de vis cu un conţinut minunat. Dacă oamenii aceştia vor fi pe cale să înfăptuiască o faptă, atunci lor le va apărea ceva care se va ridica în suflet ca o imagine. Această imagine le va arăta ce fel de faptă vor trebui să facă mai curând sau mai târziu pentru echilibrarea faptei lor din prezent.
Se va putea întâmpla ca un om în care vor apărea aceste capacităţi să îi povestească unui prieten despre ele iar acest prieten îi va spune probabil: da, au existat întotdeauna oameni care ştiau ceva despre ceea ce tu vezi.
Ceea ce vezi tu ei numesc“trupul eteric al omului”, iar ceea ce apare ca imagine de vis în faţa omului, ei o numeau “karma”. 

Ştiinţa spirituală trebuie să apară pentru ca epoca clarvederii eterice să nu treacă neobservată, o epocă în care domnia gândirii prin raţiunea legată de creier s-a încheiat.

Oamenii la care vor apărea astfel de capacităţi vor fi consideraţi nebuni şi vor fi închişi în case de nebuni. Mulţi oameni vor crede că au avut halucinaţii, alţii vor fi cuprinşi de spaimă, nu vor îndrăzni să vorbească despre acestea pentru a nu fi luaţi în râs sau în batjocură. Asta poate face ca facultăţile sufleteşti noi să fie călcate în picioare. Totuşi, profeţia ştiinţei spirituale s-a înplinit. Ea poate fi nimicită numai prin supraponderea materialismului. Sufletele de astăzi aşteaptă înţelegere pentru acea epocă plină de lumină, care începe.

Tot ceea ce se petrece în lume se află în interacţiune. Microcosmosul corespunde macrocosmosului, dacă aruncăm de aici o privire asupra proceselor din lume, care stau în legătură cu noi. Oamenii se bucură atât de uşor când pot afirma despre un lucru că el ar fi adevărat!
Pentru ştiinţa spirituală nu este atât de mult vorba de a sublinia că un lucru este adevărat; pentru ea este important ca adevărul să fie de însemnătate. S-a vorbit, de exemplu, atât de mult, şi s-a scris despre asemănarea dintre sistemul osos al animalului şi al omului. Desigur, acesta este un adevăr, nu se poate replica nimic la aceasta. Dar există adevăruri care sunt mult mai importante. 
Un astfel de adevăr este de pildă cel pe care fiecare îl poate observa, şi care pare foarte simplu, dar care este în legătură cu mari evenimente cosmice. Este adevărat că omul e singura fiinţă care are un mers vertical, singura fiinţă care s-a ridicat pe verticală. La atât de frecventa observaţie că oasele scheletului uman se aseamănă cu cele ale scheletului maimuţelor, trebuie să adăugăm că mersul vertical al maimuţelor este totuşi ratat. Maimuţa a încercat să se ridice pe verticală dar nu a reuşit pe deplin. Mersul său vertical este nedesăvârşit. Mersul vertical al omului stă în legătură cu Soarele şi Pământul, cu acţiunea reciprocă dintre ele. Soarele trebuia să se separe de Pământ pentru ca omul să se poată ridica pe verticală. Animalul este legat de pământ, omul însă s-a ridicat pe verticală, faţa sa este îndreptată în sus. El stă pe verticală; el este, cu mersul său vertical, o continuare a razei Pământului. Trebuie să simţim că acest adevăr are o mare importanţă, trebuie să învăţăm să îl simţim.

Un alt caz important de corespondenţă dintre macrocosmos şi microcosmos.
În forma sa exterioară, omul apare ca bărbat sau ca femeie.
Faptul că atât trupul masculin cât şi trupul feminin nu este decât o iluzie, este ceva ce se raportează precum concretul la abstract. Realitatea este următoarea: nici corpul masculin nici corpul feminin nu este, cu excepţia capului, adevărat. Forma feminină nu este pe deplin evoluată, cea masculină şi-a depăşit stadiul de dezvoltare. Nu există nici o stare de mijloc. Rămânerea trupului feminin în urmă faţă de starea de mijloc, şi depăşirea acestei stări de mijloc de către trupul masculin asta dă aşadar, o formă neadevărată. Adevăraţii artişti au resimţit întotdeauna această lipsă. Îmbrăcămintea a rezultat dintr-un sentiment înălţător pentru această realitate. Vechile veşminte preoţeşti trebuiau să se prezinte cum ar trebui să fie trupul uman. Numai fiinţele senzoriale puteau să se îndrepte către cultura nudului, deoarece ele nu cunoşteau o expresie mai înaltă decât corpul pe care îl vedeau în faţa lor.

Ce contrast corespunde în exterior, în macrocosmos, contrastului dintre feminin şi masculin?
Există deci un corp lunar, Luna, care este catapultat dincolo de ţelul evoluţiei, şi există corpuri care au rămas în urmă, într-un stadiu anterior. Astfel de corpuri există. Ele sunt cometele.

 – Pentru a explica acest lucru trebuie să ne aruncăm privirea în spaţiul cosmic. Există substanţe rămase în urmă, care nu au preluat legităţile Soarelui şi ale Pământului şi au rămas în urmă, în starea de veche Lună. Legităţile contrare sunt valabile în cazul Lunii de astăzi, care este un corp ce s-a grăbit în evoluţie. Ca urmare a acestui fapt, ea s-a învârtoşat prea puternic. A trebuit să se osifice, să îmbătrânească prin aceea că şi-a depăşit stadiul său de formare. Ea este o stare eşuată a stării viitoare de Jupiter. Este tot aşa ca atunci când copilul ar vrea să aibă cultura unui bătrân. Tot astfel, luna şi-a depăşit forţa sa, a mers prea departe, s-a omorât. 

Ce are aceasta de-a face cu bărbatul şi femeia? – Luna şi cometele sunt expresia cosmică a bărbatului şi a femeii. Cometa a adus cu sine legile anterioare ale Lunii. Cometele reînnoiesc deci vechile legi lunare. Din această cauză ele poartă cu sine acidul prusic, aşa cum a fost stabilit de curând de ştiinţa exterioară, fapt care a fost însă cunoscut de multă vreme de ştiinţa spirituală. Căci aşa cum pe Pământ sunt necesare combinaţii ale carbonului cu oxigenul, tot aşa au fost necesare pe vechea Lună combinaţii ale cianului.
Deoarece femeia a rămas în urmă în evoluţie ea şi-a păstrat elementul material mai moale şi mai maleabil, trupul feminin nu a devenit atât de material. Creierul poate fi pus mai uşor în mişcare de către spirit, în timp ce la bărbat evoluţia s-a grăbit; el are dificultăţi să învingă materia mai învârtoşată, să învingă forţele mai dense ale creierului. Din această cauză femeile sunt mai receptive pentru toate ideile noi, sufletul lor le cuprinde mai uşor; ele îşi pot dirija mai uşor gândurile prin creier, bărbatul nu îşi pune cu uşurinţă în activitate părticelele mai învârtoşate ale creierului său. Din această cauză este justificat pe deplin, de exemplu, faptul că în Societatea Teosofică există mai mult femei decât bărbaţi, aspect care este criticat deseori din multe direcţii. Dar acelor bărbaţi cărora le este atât de frică de faptul că într-o viitoare întrupare vor fi femei, situaţia ar putea să le devină mai uşor de suportat dacă ar  privi-o din acest punct de vedere.

Omul se înalţă la adevărata demnitate de om abia atunci când înţelege în profunzime corelaţiile temeiurilor spirituale. Oamenii nu trebuie să treacă orbi pe lângă ceea ce au a-i spune semnele cereşti. Prin înţelegerea acestor semne trebuie să se aprindă şi să lumineze înţelepciune atât în mic cât şi în mare.
Puteţi lua ca exemplu sistemul plin de înţelepciune al unui muşuroi de furnici. Aici întregul are un sens. Fiecare furnică se simte mădular al unui întreg, în timp ce oamenii îşi reglează convieţuirea doar după ceea ce lor le este folositor, după ceea ce lor le pare a fi folositor. Ei aleargă încolo şi încoace fără sens şi raţiune. Viaţa umană este în multiple aspecte un nonsens.
Dacă omul se situează în cadrul unei legităţi interioare, se maturizează pentru ceea ce trebuie să fie prezentat ca a treia faptă.
Este vorba de posibilitatea de a vedea în eteric cu capacităţile nou trezite.
Atunci sufletele vor vedea ceea ce a văzut odinioară Pavel:
ei îl vor vedea pe Christos în trupul eteric.

Există oameni care presimt că am depăşit epoca întunecată şi ne îndreptăm spre o epocă luminată. Antroposofii trebuie să parcurgă conştient acest drum. Antropozofia trebuie să-şi aducă roadele în omenire, pentru a face sufletele capabile să se unească cu Christos, şi nu este nici o deosebire dacă omul este în trup fizic sau dacă acest trup fizic a fost depus, pentru că El a coborât la cei morţi aşa cum a coborât la cei vii, şi astfel impunătorul eveniment al apariţiei lui Christos în eteric va avea importanţă pentru toate lumile.

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA118/GA118_CF11.html

Maria Treben – Vindecătoarea Inspirată de Maica Domnului

Maria Treben este una din cele mai preţuite femei ale lumii, care s-a dedicat trup şi suflet slujirii oamenilor bolnavi, lecuindu-i cu plantele pe care atât de mult le-a îndrăgit. Ea a văzut în spatele fiecărei frunzuliţe şi tulpiniţe o şansă de vindecare pentru bolile omeneşti, şi credinţa ei s-a dovedit a fi adevărată. Prin cartea ei, „Sănătate din farmacia Domnului”, Maria Treben ne întinde mâna tuturor pentru a ne însănătoşi.


continuare pe:
http://lataifas.ro/medicina_naturista_alternativa/15904/maria-treben-vindecatoarea-inspirata-de-maica-domnului/

   Maria Treben - Sanatate Din Farmacia Domnului by sargetius

http://cronicanaturalului.files.wordpress.com/2013/01/maria-treben-sanatate-din-farmacia-domnului.pdf

Luminița Saviuc - 15 lucruri la care trebuie să renunți pentru a fi fericit

Luminița Saviuc a făcut istorie cu un articol de pe blogul său

Celebra publicație Hafftington Post  o descrie pe Luminița ca  o iubitoare de viață, sculptor al sufletului, fotograf și student entuziasmat de artă, economie, psihologie și spiritualitate.

Luminița locuiește în Kuala Lumpur, a studiat în România și în Statele Unite. După ce s-a întors în România de la studii, acesteia i-a venit ideea să creeze blogul Purpose Fairy, care este vizitat de către zeci de mii de persoane zilnic.

Una dintre postările sale, numită, „ 15 lucruri la care trebuie să renunți pentru a fi fericit”, a fost distribuită de peste 1.2 milioane de utilizatori de Facebook, devenind astfel cea mai distribuită postare a unui blog, din toate timpurile.

La trei ani de la această performanță, Luminița este în continuare o persoană la fel de plină de viață, care se bucură alături de prietenii săi de peisajele și de oamenii frumoși care  o înconjoară.

Iată care sunt cele 15 lucruri la care ar trebui să renunțăm pentru a fi fericiți, potrivit Luminiței:

1. Renunţă la nevoia de a avea întotdeauna dreptate
Multe persoane nu suportă ideea de a greşi, şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: „Prefer să am dreptate sau prefer să fiu o persoană blândă?”. Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma căruia cel din faţa mea părăseşte “scena” cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?

2. Renunţă la nevoia pentru control
Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei din  jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Indiferent că sunt persoane dragi, colegi de muncă sau pur şi simplu străini pe care îi întâlneşti pe stradă, permite-le să existe. Permite tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi.
„Lăsând lucrurile să fie, totul va curge lin, aşa cum trebuie”, spunea Lao Tzu.

3. Renunţă la vină
Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta.

4. Renunţă la auto-înfrângere
Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-înfrângerii  repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât.
“Mintea este un instrument superb dacă este folosit aşa cum trebuie. Totuşi, folosită în mod greşit, devine foarte distructivă”, spunea Eckhart Tolle.

5. Renunţă la convingerile tale limitate
Renunţă la convingerile tale despre ceea ce poţi sau nu poţi face, despre ceea ce este posibil sau imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară!
„O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o idee care ţine mintea”, spunea Elly Roselle.

6. Renunţă să te mai plângi
Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri, oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu subestima niciodată puterea gândirii pozitive.

7. Renunţă la luxul de a critica
Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine. Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi toţi.

8. Renunţă la nevoia de a impresiona celelalte persoane
Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă. Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun  efort pentru asta.

9. Renunţă la ideea de a te opune schimbării
Schimbarea este bună. Schimbarea te va ajuta să mergi de la A la B. Schimbarea te va ajuta să faci îmbunătăţiri în viaţa ta şi în viaţa celor din jurul tău.
„Urmăreşte fericirea şi Universul va deschide uşile pentru tine acolo unde nu existau decât pereţi”, Joseph Campbell.

10. Renunţă la etichetare
Încetează să etichetezi acele persoane, lucruri şi evenimente pe care nu le înţelegi ca fiind ciudate şi diferite şi încearcă să îţi deschizi mintea, puţin câte puţin. Minţile funcţionează doar atunci când sunt deschise.
„Forma cea mai înaltă de ignoranţă este atunci când respingi ceva despre care nu ştii nimic”, Wayne Dyer.

11. Renunţă la temerile tale
Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie.
“Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi”, Franklin D. Roosevelt.

12. Renunţă la scuze
De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri, folosind tot felul de scuze, scuze care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.

13. Renunţă la trecut
Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a fost ignorat de tine atunci când a fost prezent.
Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în prezent.

14. Renunţă la ataşament
Acesta este un concept care pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles, însă nu este ceva imposibil. Devii din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului şi cu mult antrenament. Momentul în care te detaşezi de toate lucrurile, devii atât de liniştit, tolerant, blând şi seren. O să ajungi într-un loc în care o să fii capabil să înţelegi toate acele lucruri fără a mai suferi. O stare dincolo de cuvinte.

15. Renunţă să îţi trăieşti viaţa în funcţie de aşteptările celorlalţi
Mult prea multe persoane trăiesc o viaţă care nu le aparţine pentru a o putea trăi. Îşi trăiesc vieţile în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, trăiesc viaţa în funcţie de ceea ce spun părinţii că este mai bun pentru ei, în funcţie de ce zic prietenii, duşmanii şi profesorii lor că este bine pentru ei. Aceste persoane îşi ignoră vocea interioară, chemarea interioară.
Sunt atât de ocupaţi făcându-le pe plac celorlalţi, încât pierd controlul asupra propriilor vieţi. Uită ceea ce îi face fericiţi, ce îşi doresc, ce au nevoie şi eventual uită cine sunt cu adevărat. Ai o singură viaţă, trebuie să o trăieşti, să o deţii şî în special să nu laşi părerile altora să te împiedice în drumul tău.





sursa
http://www.purposefairy.com/3308/15-things-you-should-give-up-in-order-to-be-happy/
traducerea
http://ro.celebrity.yahoo.com/o-poveste-de-succes--rom%C3%A2nca-ale-c%C4%83rei-sfaturi-au-fost-apreciate-de-un-milion-de-oameni-115450486.html

Fundatia Keshe a pus astazi gratuit la dispozitia intregii umanitati tehnologia care va transforma Planeta Pamant - FREE ENERGY

Mehran Tavakoli Keshe, fondatorul fundatiei belgiene cu acelasi nume, inginer in fizica nucleara de origine iraniana, a facut timp de multi ani cercetari in domeniul obtinerii energiei din vidul cosmic (sau a "free energy" cum mai este denumita) si din plasma.
A realizat o serie de dispozitive care ar revolutiona obtinerea energiei de orice fel pentru oamenii de pe intreaga planeta cat si transporturile de orice fel, de la cele locale pana la cele galactice, care ar "incheia" pentru totdeauna era combustibilor fosili si dictatura corporatiilor energetice mondiale.

Tehnologia denumita MAGRAV se anunta astfel un prim pas catre lumea de maine, catre eliminarea programelor de control si catre manifestarea abundentei.

In anul 2012 fundatia a invitat reprezentantii tuturor statelor planetei la o conferinta in care li s-a pus la dispozitie aceasta tehnologie in mod gratuit cu conditia respectarii pacii planetare. Din 21 martie 2013 fundatia a inceput o serie de conferinte publice referitoare la aceste subiecte si la implementarea cat mai rapida a lor in viata comunitatilor.
Fundatia Keshe a lucrat mai bine de doua decenii pentru a inregistra patente in toata lumea, astfel incat atunci cand noua tehnologie va fi prezentata pe piata, sa nu fie nevoie de sume colosale pentru a putea fi folosita, deoarece intentia primara este aceea de a fi oferita in mod caritabil tuturor oamenilor de pe aceasta planeta.

Fundatia a fost inregistrata ca o organizatie non-profit in Olanda si are un birou permanent in Ninove – Belgia, iar scopul sau este dezvoltarea de noi tehnologii spatiale precum: transporturi, generarea de electricitate, sisteme de sanatate si de nutritie pentru calatoriile spatiale.
Se pare ca singurele conditii pentru ca acest pas sa fie facut erau cooperarea guvernelor si implicit a oamenilor de stiinta din fiecare tara si intentia de a folosi aceasta noua tehnologie intr-un sens benefic, ceea ce, in ciuda nivelului de constiinta mediu de pe planeta care este destul de scazut, poate deveni realitate.

Avand se pare motive sa se teama ca viata sa ar putea fi in pericol, ieri Mehran Tavakoli Keshe a acordat un interviu emisiunii Mike Harris Show la care au participat peste 3 milioane de ascultatori, iar astazi, in urma cu cateva ore, a pus la dispozitia intregii planete prin intermediul filialei din Taiwan a fundatiei, continutul legendarului stick USB cu detalii despre tehnologia MAGRAV care a fost inmanat in anul 2012 reprezentantilor mai multor state.


Iata linkurile de download:

  versiune .iso (imagine DVD):
https://docs.google.com/file/d/0Bw47p7ek3R49R0tYbFVQTmNGZmc/edit?pli=1
· link alternativ cu arhiva .rar:
https://onedrive.live.com/?cid=bf45c90b2b044660&id=BF45C90B2B044660%21137&ithint=folder%2C.rar&authkey=%21AFAmO1xmRy2YY2Y
zip file:
http://www.richardpresser.com/downloads/Keshe%20Material.zip

Va recomand sa downloadati arhiva si sa dati mai departe acest mesaj astfel incat planurile acestei tehnologii sa ajunga in posesia a cator mai multi oameni, mai ales a celor care le pot pune in practica !!

Iata cateva imagini cu o nava spatiala pe baza tehnologiei Keshe din fisierele downloadate :













Surse anunt : https://www.facebook.com/pages/Keshe-Foundation/126388777468892
https://www.facebook.com/KesheFoundationRomania
http://forum.keshefoundation.org/forum/keshe-official/32016-the-content-of-usb-stick-of-2012-has-been-released-to-public-by-taiwanese-kf-group

sursa : http://inspatelescenei2012.blogspot.ro/

Concluzie

Cu ceva vreme inainte am publicat articole despre anunturile facute de catre Mehran
Keshe cu privire la proiectele umanitare pe care le-a conceput pentru umanitate, astfel incat sa ne eliberam de sclavia energetica a actualului sistem corupt al cabalei ( articolele le gasiti pe blogul meu la categorii, Fundatia Keshe ). Dupa cum observam la momentul actual viata ii este pusa in pericol si a facut publica documentatia pentru construirea unor reactoare cu plasma la rece si nave cosmice cu propulsie nucleara. Probabil aceste documente daca ajung la un grup de cercetatori, finantat de catre o entitate binevoitoare si progresista sau de catre un stat care doreste binele propriului popor si natiuni, le poate pune in aplicare si saltul va fi enorm. Chiar si din concurenta alte multe state ar urma rapid sa implementeze aceste tehnologii si beneficiul la nivelul populatiei ar fi enorm.

Doamne ajuta ca aceasta trecere la noile tehnologii sa se faca cat mai rapid si in mod cat mai pasnic cu putinta !

surse
http://2012thebigpicture.wordpress.com/2014/03/15/dr-mehren-t-keshe-on-cabal-hit-list-please-save-his-data/
http://burebista2012.blogspot.ro/2014/03/fundatia-keshe-pus-astazi-gratuit-la.html

http://adevarul2012.blogspot.ro/2013/10/tehnologia-energiei-libere-tehnologia.html