+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+ Mit şi Adevăr +-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+: „Dialoguri inspiratoare cu îngerii"

Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple. Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine. Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat. Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.

vineri, 14 decembrie 2012

„Dialoguri inspiratoare cu îngerii" - Gitta Mallasz

Fiţi atenţi!...
Cuvântul este creator
Căci el concentrează totul
El centrează
Tu ţi-ai pus în cuvinte lipsurile
Astfel scânteia a putut să se manifeste.

Gitta Mallasz : Noi suntem încă copii, deja aproape adolescenţi. Si la fel cum maturizarea corpului ne face capabili să trăim iubirea trupească, după maturizarea iubirii noi vom fi capabili să trăim iubirea universală. Acea cunoaştere născută printr-o căutare fără răgaz. Căutare a ce? Poate a unei iubiri care nu ne-a dezamăgit, a unei atingeri pasionale sau a sensului vieţii. Atunci când această căutare atinge intensitatea maximă de care cineva este capabil, atunci singura scânteie de lumină poate ţâşni şi o primă revărsare, ca o umbrelă de lumină se va instala. Astfel cunoaştem propria istorie a iubirii universale. Fiinţa umană este singura fiinţă din lume care poate trăi simultan şi conştient unitatea forţelor cerului şi a forţelor materiei în fascinanta lor întrepatrundere. Din acest act de iubire se nasc noii copii, copiii nemuritori al căror corp este materie penetrată de lumină. Astfel se nasc genii ai creaţiei şi aceştia suntem cu adevărat noi înşine.

Gitta Mallasz, „Dialoguri inspiratoare cu îngerii":

„Vă vom vorbi acum despre puterea cea tainică a surâsului:

Aproape orice animal ştie să plângă sau să geamă.

Surâsul însă, numai omul este acela

Care-l cunoaşte pe pământ.

Şi doar el este acela care poate să-l manifeste.

Această revelaţie este o cheie fundamentală.

Nu surâdeţi doar atunci când sunteţi satisfăcuţi sau fericiţi!

Surâsul vostru trebuie totodată să fie un surâs sublim şi creator!

Surâsul vostru nu trebuie să fie niciodată un surâs artificial sau forţat,

El trebuie să fie un surâs sublim şi creator!

Forţa creatoare, tainică a surâsului creator, sublim,

Purifică într-un anume fel şi rafinează materia fiinţei umane care-l manifestă.

Toate acestea depind de fiinţa umană care manifestă surâsul.

Atunci când fiinţa umană este veselă, ea surâde,

Atunci când fiinţa umană este tristă, ea plânge.

Cum poate să recunoască fiinţa umană care-i este calea,

Dacă ea nu surâde niciodată?

Îngerii sunt prezenţi şi chiar sălăşluiesc în fiecare surâs,

În felul acesta ei sunt măsura voastră.

Surâsul este totodată un simbol,

El oglindeşte o anumită stare de control asupra materiei.

Dacă un om citeşte o carte,

O apropie aşa cum trebuie de ochii săi pentru a vedea mai bine.

Dacă oamenii vor să citească cât mai adânc în fiinţa cea pură a îngerilor,

Atunci ei trebuie să se apropie cât mai mult de fiinţa lor tainică.

Pentru a înţelege cât mai bine,

Un om trebuie să aspire să devină profet pentru a înţelege profeţii,

Trebuie să devină un poet pentru a înţelege poeţii,

Trebuie să devină plin de iubire pentru a înţelege iubirea,

Şi trebuie să devină, prin aspiraţia sa frenetică, înger

Pentru a înţelege, aşa cum se cuvine, îngerii.

Îngerii sălăşluiesc în surâsurile creatoare,

Sincere şi spontane ale oamenilor.

Îngerii sunt întotdeauna prezenţi în fiecare zâmbet creator,

Ei nu pot să plângă, căci nu există nimic care să le poată provoca plânsul.

Ei nu trebuie să plângă din cauza lipsei,

Din cauza răutăţii, a groazei şi a tenebrelor în care se complac oamenii.

În cazul multor oameni, numele lor este stare de lipsă.

Ia aminte, căci aceasta nu este o stare de lipsă de apă, ci o stare de lipsă de foc interior.

Creatura om, care se complace într-o stare de neputinţă, plânge

Căci ea nu ştie că ar putea să facă şi altceva.

Complăcându-se mereu în această stare,

Ea se prăbuşeşte şi apoi mormântul o înghite.

Continuăm să vă vorbim despre puterea cea tainică a surâsului creator:

Voi treceţi adeseori pe lângă el (surâs)

Şi tocmai de aceea surâsul vi se pare a fi foarte cunoscut!

Voi ignoraţi, însă, ceea ce înseamnă cu adevărat surâsul.

Surâsul este puntea cea tainică

Ce apare deasupra străvechiului abis.

Între animal şi ceea ce există dincolo de animal,

Există un abis adânc.

Surâsul este podul cel tainic

Acesta nu este rictusul care imită surâsul,

Acesta nu este un surâs forţat,

Acesta nu este un surâs convenţional,

Acesta nu este râsul.

Surâsul este surâsul.

Râsul poate fi considerat ca fiind contrarul plânsului.

Surâsul nu are ceva care să-i poată fi opusul.

Ascultă-mă bine, iubito!

Tu eşti şi, totodată, trebuie să devii din ce în ce mai mult „Aceea care ajută".

Cheia cea tainică a tuturor acţiunilor tale,

Cheia întregii tale activităţi,

Cheia învăţăturii tale

Este surâsul.

Ştiind aceasta, urmăreşte să-l realizezi adeseori!

Impulsionează-i în această direcţie şi pe aceia pe care vrei să-i ajuţi prin exemplul propriu,

Oferă-le de fiecare dată, când îţi este cu putinţă,

Surâsuri, pentru a vedea dacă prin puterea exemplului tău

Nu vor ajunge după aceea şi ei la manifestarea surâsului interior,

Vei vedea la scurt timp după aceea că

Modul lor de a se mişca şi de a se manifesta se va transforma.

Surâsul spontan face să se manifeste în fiecare fiinţă umană o putere tainică

Pe care oamenii o îmbrăţişează.

Surâsul creator şi spontan,

Rostirea inspirată,

Creaţia

Sunt atributele omului.

Dar atenţie, căci nu trebuie să confundaţi acesta (surâsul)

Cu un rânjet gol!

Nu confundaţi niciodată surâsul

Cu o spoială convenţională

Care oglindeşte perfidie şi ipocrizie.

Nu confundaţi niciodată surâsul creator cu ipocrizia!

Pentru omul care trăieşte aşa cum trebuie aceasta,

Surâsul este ruga cea tainică

A fiecărei celule, oricât de mică ar fi ea.

Surâsul este ruga cea tainică a fiecărei celule, care urcă până sus.

Surâsul spontan şi sincer ne face să ne înălţăm imediat deasupra a tot ceea ce există.

Aceasta este ceva uşor şi simplu!

Dar cu toate acestea, nimeni nu cunoaşte aceasta.

Aţi observat în ce stare vă aflaţi atunci când nu puteţi să surâdeţi deloc?

În astfel de momente, ar trebui să vă daţi seama că vă aflaţi în mocirlă,

În mocirla cea vâscoasă.

Atunci vă aflaţi scufundaţi în mocirlă până la gât sau chiar până dincolo de creştetul capului.

„Cunoşti tu pe cineva care surâde cu adevărat? Spune-mi!?"

„Nu, nu cunosc pe nimeni."

„Ia aminte, surâsul este o condiţie primordială!"

Unde au ajuns la ora actuală oamenii?

Mulţi dintre ei au ajuns să fie întocmai ca nişte paiaţe care uzurpă o faţă umană,

Care fiind sacră (faţa), oare ce a ajuns ea să devină?

Mulţi oameni au ajuns să fie o îngrozitoare grămadă de noroi!

Ei sunt o grămadă de zdrenţe mototolite!

Ei sunt întocmai ca o mască ce este mâzgălită aiurea!

Mulţi dintre ei au ajuns nişte mizerabili!

În rătăcirea lor, mulţi dintre ei sunt fără Dumnezeu!

În toate aceste situaţii, există o singură soluţie: Surâsul!

Ia însă aminte că surâsul nu este cunoscut aproape de nimeni.

Taina sa este mare.

Atunci când voi oamenii vă treziţi şi deschideţi ochii dimineaţa,

Surâdeţi la scurt timp după aceea, măcar pentru o clipă îngerilor!

Orice lucru bun aţi începe, mai înainte surâdeţi!

Fiecare om care vrea să se apropie de Dumnezeu

Trebuie să urmărească şi să înveţe cât mai des!

Observaţi cu o mare atenţie un surâs adevărat: după ce-l putem recunoaşte?

În cazul unui surâs adevărat, ochii nu participă deloc la acesta.

Atunci când surâdem spontan şi sincer

Se manifestă într-un mod armonios numai gura şi buzele.

(aici a fost integrată o notă a Gittei Mallasz în care ea a scris: „Am fost foarte surprinsă să aflu de la înger că ochii nu participă în cazul manifestării unui surâs, dar sunt sigură că îngerul ne va explica dspre ce este vorba la momentul potrivit").

...

(aici Gitta face următoarea remarcă: de data aceasta, fără să-mi dau seama,

am realizat că, din nou, aveam pumnii strânşi. Atunci îngerul mi s-a adresat astfel: )