Cum se face
(fiindcă curentul spiritual al budismului se integrează într-un
mod organic în învăţătura creştină) că în cadrul
învăţăturii creştine 
nu se face nici o menţiune în legătură
cu marea lege a karmei, a compensării, care se stabileşte în
cursul incarnărilor succesive ale unei fiinţe omeneşti?
Evanghelia
lui Luca ar fi foarte rău înţeleasă dacă am crede că noţiunea
unei legi a karmei nu se află în ea. 
Căci ea se află în Evanghelie.
Dar trebuie să fie clar că, dacă vrem să înţelegem asemenea lucruri, nevoile sufletului omenesc sunt diferite la epoci diferite şi că marii misionari ai evoluţiei omenesti nu au mereu ca sarcină de a arăta omenirii adevărul absolut sub o formă abstractă; căci oamenii fiind la niveluri de maturitate diferite nu l-ar înţelege deloc.
Marii misionari trebuie să se adreseze oamenilor, încât aceştia să obţină ceea ce este corespunzător epocii respective. În ceea ce a obţinut omenirea prin aportul lui Buddha, este cuprins tot ceea ce are legătură cu învăţătura despre Milă şi
Iubire şi cu înscrierea acesteia în Cărarea
octuplă, sub o formă de înţelepciune, care poate conduce la
înţele-gerea învăţăturii despre karma.Aceasta înseamnă: să nu se caute în sufletul omenesc tot ceea ce conduce la învăţătura despre karma şi la învăţătura despre reincarnare legată de aceasta, dacă, plecând de la acestea, nu se ajunge la învăţătura amintită.
Evoluţia curentului spiritual care trece prin omenire trebuie să se continue din etapă în etapă, fiecare lucru apărând la timpul său. Cel care, cu ajutorul facultăţilor pe care le poate dobândi prin ştiinţa spirituală coboară până în adâncurile sufletului său, vede clar că învăţătura a ceea ce sunt karma si reincarnarea este o necesitate. Dar notati bine că evolutia nu are loc în mod inutil, că abia în epoca noastră sufletele sunt din nou destul de mature pentru a regăsi în ele însele aceste noţiuni.
Nu ar fi fost bine ca ele să fie arătate
în mod exoteric cu câteva secole mai devreme. Făcute
publice prematur, adevărurile ştiinţei spirituale la care aspiră
în mod arzător sufletele de astăzi, adevăruri care sunt legate de
investigaţia ocultă a Evangheliilor, ar fi dăunat evolutiei omenesti.
Căci trebuia ca aceste suflete să resimtă acea nevoie arzătoare,
trebuia ca ele să dobândească facultăţi care să le permită să
accepte noţiunile de karma şi reincarnare. Era necesar ca aceste
suflete să fi trăit deja înainte şi după venirea lui Hristos şi
ca ele să fi trecut prin experienţele care trebuie făcute înainte
de a fi mature pentru a înţelege aceste adevăruri. A prezenta
aceste lucruri în mod deschis încă din primele secole ale
creştinsmului aşa cum sunt prezentate acum, aceasta ar fi
însemnat să ceri de la evoluţia omenească ceva echivalent cu a
cere plantei să dea naştere imediat la flori, înaintea frunzelor. Omenirea este abia astăzi destul de matură pentru a înţelege conţinutul spiritual al legii karmei şi al reincarnării.
Din această cauză, nu este nicidecum de mirare faptul că în Evangheliile care ne-au fost conservate de-a lungul secolelor se află anumite lucruri care ne dau în realitate o idee cu totul falsă despre
creştinism.
Într-un sens, Evanghelia a fost dată, ca să spunem aşa, în
mod prematur omenirii şi numai astăzi omenirea este capabilă să
dobândească toate facultăţile care pot s-o conducă să
înţeleagă adevăratul ei conţinut. Era absolut necesar ca pentru
propovăduirea sa Iisus Hristos să ţină cont de constituţia sufletelor
epocii sale, astfel încât nu se propovăduia pe atunci
reincarnarea şi karma sub forma de doctrine abstracte, ci se insuflau
sufletului omenesc acele sentimente prin care sufletele se maturizau
treptat, pentru a primi învăţătura despre reincarnare şi karma.
Adică la acea epocă trebuia spus ceea ce putea încetul cu
încetul conduce la o înţelegere a karmei şi a reincarnării
şi nu să se propovăduiască însăşi învăţătura despre acestea.Spuneau aceasta Iisus Hristos şi cei care-l înconjurau?
Pentru a răspunde, trebuie să deschidem Evanghelia lui Luca, aducând-o în faţa sufletului nostru. Dacă o lăsăm să apară în faţa sufletului nostru cu o înţelegere corectă pentru aceste lucruri, vom putea vedea cum putea fi propovăduită oamenilor de atunci tocmai legea karmei:
21. Fericiii sunteţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde.
22. Fericiţi veţi fi când din pricina Fiului Domnului vă vor urî oamenii, şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori, şi vor lepăda numele voastre ca pe un rău.
23. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că iată plata voastră multă este în cer.“
(Luca,6,20-23)
Noi avem aici învăţătura despre „compensare“ care, fără a face menţiune
într-un mod abstract la karma şi reincarnare, se
străduieste a ne insufla sentimentul certitudinii că cel căruia
îi mai este foame încă un timp, în orice domeniu s-ar
manifesta foamea, va primi o compensare. Trebuia ca aceste sentimente
să fie sădite în suflete. Acele suflete care trăiau atunci şi
în care această învăţătură s-a insinuat în această
formă, au devenit mature abia atunci când s-au reincarnat pentru
primirea ei sub forma de înţelepciune a învăţăturii despre
karma şi reincarnare.Iisus Hristos nu a putut sădi atunci în omenire decât germenele, impulsul, dar acest germene trebuie să crească şi să se dezvolte acum, încetul cu încetul. Mereu a existat grija ca în evoluţia Pământului să apară la timpul potrivit acei oameni care pot aduce ceea ce omenirea va putea asimila abia mai târziu. Cel care a apărut pe Pământ în calitate de Hristos a trebuit să vegheze pentru ca imediat după apariţia sa să primească propovăduirea acelor aspecte pe care ei le puteau înţelege; dar El a trebuit să vegheze şi ca mai târziu să apară individualităţi care aveau grijă de nevoile spirituale ale sufletelor, pe măsură ce acestea se maturizau.
Autorul Evangheliei lui Ioan ne-a descris modul în care Hristos a purtat grija nevoilor timpurilor care au urmat evenimentului de pe Golgota. El ne arată cum Hristos însuşi a înviat în persoana lui Lazăr individualitatea care a continuat după aceea activitatea sa sub numele de Ioan, care a transmis învăţătura sub forma descrisă în conferinţele despre Evanghelia lui Ioan. Dar Hristos trebuia să mai pregătească venirea în viitor şi a unei alte individualităţi care să introducă în mod adecvat evoluţiei acele lucruri pentru care omenirea va fi atunci matură.
În Evanghelia lui Luca, Iisus Hristos insistă asupra faptului că un element cu totul nou, respectiv cucerirea conştienţei Eului, a intrat în evoluţia omenească. El spune (dar trebuie să ştii s-o citeşti) că altădată oamenii nu vedeau lumea spirituală infiltrându-se în Eul lor conştient, ci că acest element spiritual se revărsa în ei prin corpul lor fizic, corpul lor eteric şi corpul lor astral şi că acest aflux de forţe spirituale şi divine era întotdeauna însoţit de un anumit grad de inconştienţă. De acum înainte lucrurile trebuiau să se schimbe. Mai demult, oamenii din curentul spiritual în care acţiona Iisus Hristos
trebuiseră să primească Legea de pe Sinai, care nu se adresa
decât corpului astral. Această Lege le-a fost dată astfel
încât ea acţiona în ei, dar acţiunea sa nu depindea
în mod direct de forţele Eului. Aceste forţe nu au putut deveni
active decât în epoca lui Iisus Hristos fiindcă numai
atunci oamenii au ajuns să devină conştienţi de Eul lor. Acest lucru
îl indică şi Iisus Hristos în Evanghelia lui Luca, acolo
unde El spune că pentru a primi un principiu cu totul nou trebuie ca
oamenii să ajungă mai întâi la deplina maturitate a
sufletului, acolo unde vorbeşte de Antemergător, de Ioan Botezătorul
(Luca 7, 18–35).Iisus Hristos însă se adresează la ceea ce în om nu trece prin germene, ci este de origine divină. La aceasta face el aluzie (în Evanghelia lui Luca) atunci când vorbeşte discipolilor săi despre Ioan Botezătorul:
„28. Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este profet mai mare decât Ioan;...“
(Luca,7,28).
„Născuţi din femei“, adică a căror natură, aşa cum o vedem, se explică prin faptul că ei sunt născuţi prin naştere fizică din germeni masculin şi feminin.
Dar Hristos adaugă: „dar cea mai mică parte din ceea ce nu s-a născut din femeie, care se leagă cu omul venind din împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât Ioan“*.
* Vezi Noul Testament, tradus de B.V. Anania, nota 3, la Matei, cap. 11. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1993. (Nota trad.)
Ce profunzime se ascunde în spatele unor astfel de cuvinte! În ziua în care oamenii se vor decide să studieze Biblia în lumina ştiinţei spirituale, se va vedea că ea cuprinde nişte adevăruri de ordin fiziologic care depăşesc în măreţie tot ceea ce ne poate oferi cea mai recentă fiziologie. Într-un cuvânt ca cel pe care tocmai l-am citat se află un îndemn pentru cunoaşterea unuia din cele mai importante adevăruri fiziologice.
Atât de profundă este Biblia când o înţelegem într-un mod exact.
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA114/GA114_CF10.html
