Deoarece observ ca din ce in ce mai multi oameni au experiente de natura spirituala, vreau sa-ti
impartasesc cateva dintre multele capcane pe care le poti intalni, odata ce pornesti pe acest drum. Nu voi insista pe capcanele cele mai cunoscute, ci pe cele finute si usor deghizate in bune intentii. Iti scriu doar din ce am experimentat, poate te ajuta, poate nu. Insa spiritualitatea nu se poate invata, ci doar simti si asta nu e posibil fara practica.
Imi amintesc zambind, ca la scurt timp, dupa ce am luat-o pe o cale spirituala, mintea mea a inceput sa categoriseasca, sa analizeze si sa gaseasca solutii de schimbare a lumii. Ca sa nu mai vorbim de sindromul celui aflat la inceput de drum, acela de a da sfaturi tuturor celor apropiati, trecand cu vederea ca fiecare sfat pe care il da este in realitate adresat lui insusi Poate ca vorbele mele iti vor suna dure, dar poate iti vei aminti candva de ele.
1. Nevoia de a schimba ceea ce nu mai “rezoneaza” cu tine
Cautand sa inteleg cauza-efectul lucrurilor, am ajuns usor la o permanenta stare de
nemultumire despre cum “ar trebui” sa fie lumea, oamenii si lucrurile. Poti schimba casa, vecinul, catelul, serviciul si chiar sotul/sotia pentru ca nu mai rezonati, dar nu vei scapa de lectiile pe care le ai de invatat din situatiile “incomode”. Caci nu conteaza cum ar trebui sa fie lucrurile, ci cum sunt. Nu e nimic de inteles, doar de acceptat. Fie ca e vorba de omul de langa tine, de ceea ce ti se intampla sau de mediul in care locuiesti si nu iti place…poti sa accepti situatia sau nu? Pentru ca daca nu o accepti, nu ai nicio sansa de a merge mai departe si poti ramane blocat o viata intreaga. E ca si cum urci pe munte, dai de o rapa ascunsa si in loc sa te strecori pe langa ea si sa mergi mai departe, tu vrei sa reconstruiesti muntele.
Daca nu accepti lucrurile asa cum sunt, te lupti cu ele si mai devreme sau mai tarziu vei capitula obosit aruncand cu ocara in directia sistemului, a societatii, bisericii, etc.
Si de fiecare data cand te plangi de ceva inseamna ca nu accepti situatia…
2. Capcana de a te considera evoluat spiritual
Da, dragul meu cititor, in acel moment ai cazut, precum Lucifer din poveste.
Spun asta deoarece ideea de “evolutie” e doar o nascocire a mintii pentru a-ti da iluzia ca te misti din punctul A in punctul B, ca intr-un joc de calculator in care depasesti obstacole, dar stii ca nu e real. Nu exista ierarhii si trepte in ceea ce priveste spiritul, exista doar ritm si fiecare are ritmul lui. Mintea are nevoie de un astfel de colac de salvare, pentru a se linisti. Insa mai devreme sau mai tarziu realizezi cu nu esti cu nimic mai evoluat decat altii, oricat de ignoranti ar parea (au si ei rolul lor) sau decat o furnica de la care noi oamenii am invatat cum sa construim orase.
E ca la un maraton, poti crede ca esti inaintea altora, dar mai devreme sau mai tarziu toti ajungem la destinatie, fiecare in ritmul lui.
3. Totul trebuie sa aiba un sens
Candva credeam ca totul trebuie sa aiba un sens, iar daca mintea nu gasea un sens ma
framantam zile, ani. Trebuia sa descopar sensul in orice, un pact pe care l-am facut cu mine insami in copilarie si care m-a costat de fapt multa suferinta. Concluzia?..prea multa filosofie strica .In cele din urma am recunoscut ca sunt multe lucruri care depasesc sfera de intelegere a mintii omenesti si ca cel mult pot sa inteleg cum functioneaza legile universului, dar sa nu ma pierd in labirinturi mentale pentru ca risc sa raman blocata acolo pe vecie, ca multi intelectuali.
Ei bine, gluma cosmica este ca nu e niciun sens, ce zici de asta? Totul doar este…si punct.
4. “Misiunea” speciala
Nu vreau sa descurajez pe nimeni, dar o capcana de care tin
sa te avertizez este aceea sa crezi ca ai o misiune speciala in aceasta viata si ca trebuie neaparat sa o descoperi, idee ce vine tot din nevoia egotica de a te simti special. O astfel de idee poate genera multa neliniste, mai ales cand multi iti spun ca ei si-au gasit misiunea si tu nu. In realitate nu exista nicio misiune speciala, poate doar in filmele americane cu James Bond . Lumea actuala nu are nevoie de eroi, ci de oameni simpli care sa-si faca munca cu daruire si cu suflet, atat si nimic mai mult. Ne indeplinim misiunea inca din burta mamei, prin simplul fapt ca traim si ca ne bucuram de aceasta viata.
5. Vorbe si iar vorbe…
In incheiere, vreau sa insist asupra capacanei de a vorbi
foarte mult despre spiritualitate, despre notiunea de Dumnezeu, de a initia discutii, si de a ne pierde in comentarii si dispute inutile. Exista mii si mii de carti despre spiritualitate, nu le contest rolul, dar cititul nu va alimenta decat mintea infometata de noi cunostinte si atat. Am citit foarte mult la viata mea, insa nu m-a ajutat atat de mult precum credeam, ba chiar m-a incurcat de multe ori.. In “biblia” taoismului Tao Te Ching, Lao Tzu spune ca a vorbi despre astfel de lucruri inseamna a-ti irosi pretioasa energie. Toti marii intelepti ne indeamna sa practicam, sa practicam, sa practicam si atat.
Restul e tacere…
Am cazut si eu candva in aceste capcane si pot spune ca m-am trezit doar atunci cand am acceptat ca in realitate nu stiu nimic despre spiritualitate, universul are mult simt al umorului, nu crezi?
Adela Haruhttp://lifeinbalance.ro/2013/05/04/capcane-din-drumul-evolutiei-spirituale/
