
Cei şapte bărbaţi reîncarnați în secolul al XIII-lea, care formau o parte din colegiul celor doisprezece, erau chiar cei care aveau puterea de a privi retrospectiv asupra celor şapte curente ale perioadei de evoluţie umană atlanteană precum şi asupra a ceea ce supravieţuia din acele şapte curente. Nici una din cele şapte personalităţi nu putea să valorifice pentru timpul său şi cel actual decât câte un singur curent. Celor şapte li s-au alăturat alte patru individualităţi, care nu puteau contempla retrospectiv perioade


În acea epocă, se ajunsese la nivelul cel mai de jos al vieţii spirituale. Accesul spre lumile spirituale era atunci închis chiar şi pentru cei mai evoluaţi. În acel moment, s-a reunit acest colegiu de înaltă spiritualitate într-un anumit loc din Europa, s-au reunit acei doisprezece bărbaţi care reprezentau chintesenţa întregii ştiinţe spirituale a timpului lor precum şi cele douăsprezece direcţii de spiritualitate.
În cadrul acestui colegiu de doisprezece nu exista decât un fel de clarvedere bazată pe amintiri şi o înțelepciune intelectuală. Cei şapte urmaşi ai celor şapte Rishi îşi reaminteau vechea lor înțelepciune, ceilalţi cinci reprezentau înțelepciunea acumulată în cele cinci epoci de cultură postatlanteene. În felul acesta, cei doisprezece reprezentau întreaga înţelepciune atlanteană şi postatlanteană. Al doisprezecelea era o persoană care avea, în cea mai mare măsură, o înţelepciune intelectuală proprie timpului său. El deţinea în mod raţional întreaga înţelepciune a timpului său, pe când ceilalţi, care nu aveau nici ei o viziune directă în spiritual, îşi primeau ştiinţa cufundându-se în amintirea încarnărilor lor anterioare.

Însă punctul de plecare al unei culturi noi s-a putut contura numai după ce un al treisprezecelea a pătruns în mijlocul celor doisprezece. Acest al treisprezecelea nu era nicidecum un savant în sensul acceptat la acea vreme. Era o individualitate care fusese încarnată pe vremea Misteriului de pe Golgota. În încarnările ulterioare el s-a pregătit pentru misiunea sa prin smerenie şi printr-o viaţă de ferventă închinare lui Dumnezeu. Era un suflet mare, un om profund mistic, care se născuse cu aceste calități, nu le dobândise în acea vreme. Dacă puteţi să vă închipuiți un tânăr foarte evlavios, rugându-se continuu, plin de ardoare, lui Dumnezeu, atunci aveţi în faţă imaginea acestei individualităţi, acestui al treisprezecelea. El s-a aflat întru totul în grija şi educaţia celor doisprezece şi a primit de la fiecare înțelepciunea pe care acesta i-o putea da. A fost crescut cu cea mai mare grijă şi au fost luate toate măsurile pentru ca nimeni din afara colegiului celor doisprezece să nu poată exercita nici o influență asupra sa.


În timp ce forţele spirituale ale celui de al treisprezecelea creşteau la nesfârşit, forţele sale fizice erau din ce în ce mai slabe. Această diminuare a forţelor fizice a mers atât de departe, încât s-a ajuns la un punct când aproape orice legătură cu viaţa exterioară a încetat şi orice interes pentru lumea fizică i-a dispărut. El trăia acum numai pentru dezvoltarea spirituală spre care îl îndrumau cei doisprezece. În el exista imaginea reflectată a înţelepciunii acestora. Lucrurile au mers până acolo, încât a început să refuze orice fel de hrană şi se stingea încetul cu încetul.
Atunci a avut loc un eveniment care nu se putea petrece decât o singură dată în istorie. A fost unul din acele evenimente care pot avea loc numai atunci când forţele macrocosmice conlucrează pentru a-l produce, în vederea efectelor pe care un asemenea eveniment le poate avea. După câteva zile, corpul celui de al treisprezecelea a devenit complet translucid şi timp de mai multe zile el a fost ca şi mort. La anumite intervale de timp, ceilalţi doisprezece se adunau în jurul lui. În acele momente, din gura lor se revărsa întreaga lor ştiinţă şi înţelepciune. Rosteau totul în formule scurte, ca un fel de rugăciuni-meditaţii, le îndreptau către cel de al treisprezecelea, insuflându-i întreaga lor înţelepciune, în timp ce acesta zăcea ca mort.

În decurs de câteva săptămâni, acest al treisprezecelea a redat, sub o formă nouă, întreaga înțelepciune pe care o primise de la cei doisprezece. Această formă nouă părea că este dată de însuşi Christos. Ceea ce el le revela, în felul acesta, cei doisprezece considerau că exprimă adevăratul creştinism, sinteza tuturor religiilor, şi ei au putut vedea deosebirea între adevăratul creştinism şi creştinismul care se practica în acea epocă în care trăiau. Cel de al treisprezecelea a murit relativ tânăr, iar cei doisprezece s-au consacrat atunci misiunii de a descrie în „imaginațiuni” – căci numai aşa o puteau face – tot ceea ce le revelase cel de al treisprezecelea.
Procesul ocult trebuie să ni-l reprezentăm în sensul că rodul iniţierii celui de al treisprezecelea s-a păstrat, ca rest al corpului eteric al acestuia, în atmosfera spirituală a Pământului. Acest „rest” a acţionat ca inspiraţie asupra celor doisprezece şi a discipolilor lor ulteriori în aşa fel, încât din sânul lor a izvorât curentul ocult al rosicrucienilor. Dar acel corp eteric a continuat să acţioneze şi a pătruns apoi în corpul eteric al celui de al treisprezecelea, atunci când acesta s-a reîncarnat.
Individualitatea celui de al treisprezecelea a avut deja o nouă încarnare, în secolul al XIV-lea, aproximativ pe la jumătatea secolului [Nota 35]. În această încarnare el a trăit mai mult de o sută de ani. A fost crescut într-un mod similar, într-un cerc de discipoli şi urmaşi ai celor doisprezece, dar de data aceasta nu atât de izolat de lume ca în

Christian Rosenkreutz a călătorit prin toată lumea cunoscută la acea vreme. După ce a primit înţelepciunea celor doisprezece, fecundată de dumnezeiasca entitate a lui Christos, i-a fost uşor să preia în sine în decurs de şapte ani toată ştiinţa timpului său. Când apoi, după şapte ani, s-a înapoiat în Europa, şi-a luat ca discipoli pe cei mai avansaţi ucenici şi urmaşi ai celor doisprezece şi a început adevărata lucrare a rosicrucianismului.
Datorită forţelor care emană din corpul eteric atât de deosebit al lui Christian Rosenkreutz s-a putut iniţia o cercetare într-o manieră cu totul nouă a lumii. Activitatea desfăşurată de către rosi¬crucieni până în zilele noastre este atât exterioară cât şi interioară. Lucrarea exterioară avea ca scop să fundamenteze ceea ce se află în spatele a ceea ce numim maya (iluzia) materiei. Se dorea să se studieze cu toată atenţia maya materiei. La baza întregului macrocosmos se află un macrocosmos eteric, un corp eteric, după cum şi omul are un corp eteric. Există o anumită tranziţie la graniţa dintre o substanţă mai grosieră şi o substanţă subtilă. Să ne îndreptăm atenţia asupra acestei graniţe dintre substanţa fizică şi cea eterică. Ceea ce se află între ele, între substanţa fizică şi cea eterică, nu se poate compara cu nimic altceva din ceea ce există în natură, în lume. Nu este nici aur, nici argint, nici plumb, nici aramă. Ceea ce găsim acolo nu se poate asemui cu nici o altă substanţă fizică, ci este esenţa tuturor lucrurilor. Există o substanţă care se află în toate substanţele

Această substanţă a fost descoperită şi contemplată efectiv de rosicrucieni. Ei au constatat că substanţa aceasta există într-o anumită formă în lume, în macrocosmos, dar şi în fiinţele umane.
În lumea exterioară, în afara omului, ei o venerau ca fiind marea haină, marea îmbrăcăminte a

S-a luat atunci hotărârea ca toate descoperirile pe care le făceau să rămână timp de o sută de ani secrete ale rosicrucienilor şi abia apoi, după o sută de ani, aceste revelaţii rosicruciene să fie transmise lumii. Abia după ce s-ar fi lucrat asupra lor timp de o sută de ani s-ar fi putut vorbi despre ele într-un mod corespunzător. Aşa s-a pregătit, din secolul al XVII-lea până în secolul al XVIII-lea, ceea ce a fost exprimat în anul 1785 în lucrarea Figurile secrete ale rosicrucienilor.

În fiecare secol, inspiraţia rosicruciană este dată în aşa fel încât purtătorul acestei inspiraţii nu este niciodată indicat exoteric. Numai cei mai înalţi iniţiaţi îl cunosc. Astăzi, de exemplu, nu se poate vorbi în mod deschis decât despre întâmplări care au avut loc cu o sută de ani în urmă, căci acesta este intervalul care trebuie să se scurgă înainte ca acestea să poată fi prezentate publicului. Tentaţia de a-şi manifesta o devoţiune fanatică – lucrul cel mai rău posibil – faţă de o asemenea autoritate deţinută de o persoană ar fi prea mare pentru oameni. Acest risc este prea mare. Discreţia impusă este nu numai o necesitate faţă de ispitele ambiţiei şi ale orgoliului, de care poate ne-am mai putea apăra, ci înainte de toate o armă împotriva atacurilor oculte pe plan astral, care ar fi îndreptate neîncetat împotriva unei asemenea individualităţi. De aceea se impune condiţia de a fi îngăduit să se vorbească doar după o sută de ani despre un asemenea fapt.
Ca o consecinţă a activităţii rosicrucienilor, corpul eteric al lui Christian Rosenkreutz a devenit din ce în ce mai puternic de la un secol la altul. Acest corp eteric a acţionat nu numai prin Christian Rosenkreutz, ci şi prin toţi cei care au devenit discipolii săi. Începând din secolul al XIV-lea Christian Rosenkreutz s-a reîncarnat fără încetare. Tot ceea ce în prezent este propovăduit ca teosofie, este

Contele de Saint-Germain a fost încarnarea esoterică a lui Christian Rosenkreutz în secolul al XVIII-lea, dar numele acesta a fost atribuit şi altor persoane, astfel că nu tot ce s-a spus în lumea exterioară despre contele de Saint-Germain se referă şi la adevăratul Christian Rosenkreutz. Astăzi, Christian Rosenkreutz este din nou


Activitatea rosicrucienilor este cea care face posibilă apariţia eterică a lui Christos. Numărul acelora care vor fi capabili să aibă această viziune va creşte tot mai mult. Iar noi trebuie să ne dăm seama că această reapariţie îşi are originea în marele eveniment al lucrării efectuate de cei doisprezece împreună cu al treisprezecelea în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. Dacă veţi putea deveni un instrument al lui Christian Rosenkreutz, să fiţi convinşi că cea mai mică acţiune sufletească a voastră se va păstra în eternitate.
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GAChrisRozen/ChrisRozen_CF04.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Christian_Rosenkreuz