“Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă” - Munţii noştri – O. Goga

Din 2005, Romania nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zacamintele sunt epuizate. Totusi, opt firme straine au primit licente de exploatare in zonele epuizate, care s-au dovedit a fi foarte bogate: contin aur in valoare de 54 de miliarde de euro. Explicatia: Au avut hartile geologice ale statului roman, ne-a spus dr. ing. Florea Neagu

Zacamintele de aur din Romania, majoritatea situate in patrulaterul aurului – adica perimetrul Baia de Cris, Sacaramb, Zlatna si Baia de Aries, din Muntii Apuseni – dar si in Maramures, sunt exploatate, cu eficienta, de foarte mult timp.

Pe timpul lui Ceausescu se scoteau intre 14 si 20 de tone de aur pe an. Dar, dupa 1990, extractia a scazut dramatic,iar in 2005, minele au fost sigilate. Oficial s-a spus ca sunt epuizate, a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectari Miniere, omul care a proiectat si realizat mine de aur in patrulaterul aurului.

Un eveniment interesant s-a petrecut in anul 2000, cand Banca Nationala a refuzat sa mai cumpere aur de la minele romanesti pe motiv ca nu poate avea o rezerva mai mare de metal pretios decat 15% din tot ce inseamna rezerva valutara. Cum aceste mine nu aveau voie sa vanda metalul extras decat Bancii Nationale, au dat, cum era de asteptat, faliment. Daca vechile firme romanesti care se ocupau de metalul pretios au disparut, in locul lor au venit, in mod ciudat, opt companii straine care au cerut in concesiune parcele pentru prospectiunea si exploatarea zacamintelor de aur, tocmai de unde acestea se terminasera.

250 de tone, doar la Rosia Montana
Potrivit declaratiilor facute pentru DailyBusiness. ro de reprezentantii firmei Gabriel Resources, la Rosia Montana s-a gasit un zacamant de aur in valoare de 11 miliarde de dolari, adica de aproximativ 250 de tone de metal pretios. De asemenea, firma Carpatian Gold a gasit la mina Barza, in Muntii Zarandului, inchisa pentru ca nu mai era rentabila, un zacamant de aur in valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Stefan Marincea, presedintele Institutului Geologic Roman, a declarat ca in tara noastra mai sunt zacaminte in valoare de cel putin 54 de miliarde de dolari. Interesant este si faptul ca toate firmele straine au mers lapunct ochit – punct lovit, adica au obtinut licente de prospectiuni si exploatare exact pe zonele cele mai bogate … Cum?

Inca este mult aur in subteran
Firmele straine nu au descoperit nimic, datele apartin scolii de geologie din Romania. Am fost directorul Institutului de Proiectari Miniere si am realizat mine de aur in Apuseni. Scoteam si productii de 40 de kilograme de aur pe tona de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot sa spun ca inca este mult aur in subteran, dar nu stiu de ce nu le exploateaza direct statul. Pe vremea mea, informatiile aveau caracter secret, dar acum le are toata lumea. Firmele straine au gasit metale pretioase in Romania consultand hartile geologice realizate pe vremea lui Ceausescu. Acum,statul, prin reprezentantii sai, a stiut perfect ce da in concesie, ne-a spus dr. ing. Neagu.

Prima harta a bogatiilor romanesti dateaza din 1925
In 1925, in Romania s-a realizat o baza solida de date privind toate zacamintele nationale. Scoala romaneasca de prospectiuni geologice a crescut constant.

Zacamintele din tara au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialisti si inregistrate pe profile, adica sectiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. In 1968, toate aceste date au fost inregistrate si intr-un calculator adus de la americani si instalat intr-unul din sediile Intreprinderii de Prospectiuni si Foraje Geofizica, in strada Biserica Amzei din Bucuresti. In 1971, cei de la prospectiuni au mai cumparat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat in alt sediu, in strada Coralilor din Capitala, unde se gaseau si profile geologice realizate in toata tara. Pe baza acestor informatii, Ceausescu facuse un plan de extractie pana in anul 2050. Dupa 1990, in imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului Adevarul.

Ulterior, imobilul a fost cumparat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfasoara activitati in domeniul prospectiunilor geologice etc. In fine, in 1992 a izbucnit un scandal in sediul din Coralilor: disparusera toate profilele geologice. Una dintre persoanele care au lucrat in institut ne-a spus ca pretul vanzarii documentatiei secrete a fost de 10.000 de dolari…

Privatizarea rezervelor este tinuta la secret
Am cerut Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licentele primite de firmele straine pentru exploatarea aurului pe teritoriul Romaniei. Raspuns:

Informatiile solicitate nu se incadreaza in categoria informatiilor de interes public. (…) Sunt documentatii care fac parte din categoria informatiilor clasificate.

Iata ce scrie in Constitutia Romaniei, art. 136: Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Iata ce spune Legea 544/2001: Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei.

Datorie externa, 92,1 miliarde
In decembrie 1989, Romania nu mai avea nici o datorie externa. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor Bancii Nationale, publicate cu patru luni in urma, tara noastra a acumulat, in ultimii 20 de ani, o datorie externa de 92,1 miliarde de euro.

Record pentru pretul aurului
Aurul a inregistrat un maxim istoric de 1.505,4 dolari pe uncie
(n.r.-unitate de masura egala cu 35 de grame) miercuri, fiind tranzactionat la 1.502,96 dolari, fata de 1.493,9 cu cat fusese vandut marti. Economistii apreciaza ca pretul aurului a crescut cu 5% in aprilie, iar trendul ar putea continua,
metalele pretioase fiind considerate un plasament ferit de riscuri.

Dezvaluiri Libertatea
Secretele zacamintelor de aur, vandute pe 10.000 de dolari
22 Aprilie 2011
http://www.libertatea.ro/detalii/articol/dezvaluiri-libertatea-secretele-zacamintelor-de-aur-vandute-pe-10-000-de-dolari-332016.html

============================

Profesorul Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucuresti, unul dintre cei mai cunoscuti geologi romani specializati pe zacaminte de aur

Un studiu recent asupra exploatarii zacamintelor de aur din Romania arata ca suntem in elita mondiala a metalelor pretioase. “Ocupam locul cinci in lume la extractie, in decursul istoriei”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucuresti, autorul cercetarii. Cu toate acestea, Romania mai are 6.000 de tone de aur in zacaminte. Cat inseamna asta? Daca ne raportam la cursul BNR de vinerea trecuta, cand un gram de aur a fost 180 de lei, valoarea totala a zacamintelor este de aproximativ 250 de miliarde de euro! Si aceasta in conditiile in care poporul roman se lupta cu saracia si cu nesiguranta locurilor de munca. 

Mineritul aurului pe teritoriul Romaniei este o traditie multimilenara. Cele mai vechi podoabe de aur gasite la noi au fost descoperite la Moigrad, judetul Salaj si apartin epocii pietrei, adica au o vechime de 6.000 de ani. Inca de atunci, stramosii nostri cunosteau metalurgia aurului.

Suntem pe locul cinci in lume 

“Din stravechime pana acum, din Carpatii Romaniei s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plaseaza pe locul cinci in lume, dupa Africa de Sud, Canada, Statele Unite si Australia. Dupa cum se vede in grafice, cea mai mare parte a fost folosita de altcineva decat poporul roman. Vestea buna este insa ca mai avem, in sediment, de trei ori cat s-a exploatat pana acum, adica vreo 6.000 de tone. Ramane de vazut cum vor fi folosite. Deocamdata, pe noi, pe specialisti, nu ne intreaba nimeni nimic”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu, unul dintre cei mai cunoscuti geologi romani specializati pe zacaminte de aur.

Tara noastra primeste prea putin pentru zacamintele pe care le concesioneaza conform Legii minelor, modificata in 2009, Romania primeste din partea companiilor care exploateaza bunurile subterane o redeventa de doar 4% din tot ce se extrage . Adica, daca se castiga 100 de milioane de euro din extractia aurului, statul incaseaza 4 milioane, iar restul merge la firma care exploateaza mina.

“Eu cred ca aceste redevente sunt in defavoarea tarii noastre, care primeste prea putin pentru zacamintele pe care le concesioneaza. Sigur ca investitorul trebuie sa castige, dar o afacere trebuie sa fie reciproc avantajoasa, adica trebuie sa castige si Romania, sau Romania in primul rand, pentru ca este proprietarul”, ne-a spus prof. Gheorghe Popescu.
De mentionat este faptul ca in Africa de Sud redeventa pentru aur este de 20%.

Avem 6.000 de tone de aur, adica 250 de miliarde de euro!
Sorin Golea 14 Noiembrie 2011,

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/Avem-6-000-de-tone-de-aur-adica-250-de-miliarde-de-euro-364785.html

“Cand dai, la inceput dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce esti.”

Read more: http://www.rbnpress.info/wp/muntii-nostri-aur-poarta-noi-cersim-din-poarta-n-poarta/#ixzz2auGEIkSq

Şeful statului a mai menţionat la postul naţional de televiziune că în România vor mai fi deschise încă două exploatări de aur, cu regii româneşti.
„Avem două zăcăminte: unul de 50 de tone şi altul de 54 de tone de aur", a menţionat Băsescu, fără a da alte detalii.

În România, conform datelor Agenţiei Naţionale pentru resurse Minerale (ANRM) cinci companii au licenţe valabile de explorare şi exploatare a minereurilor aurifere. Dintre acestea doar două companii au licenţă de exploatare: Roşia Montană Gold Corporation SA (judeţul Alba) şi deva Gold SA Certejul de Sus (în judeţul Hunedoara).

La Certej, lângă Deva, compania europeană Goldfields, acţionar majoritar al companiei miniere române Deva Gold SA, a anunţat existenţa unor zăcăminte de 65 tone aur şi 375 tone argint. În schimb, la Roşia Montană, Gold Corporation estimează că există 365 milioane tone de resurse, însă din acestea se pot exploata 215 milioane tone. Prin extragere şi prelucrare se obţine un randament de extracţie de 80%, ceea ce înseamnă că producţia de aur realizată poate fi de 8,63 milioane uncii (o uncie de aur are 31,1034 grame).

Prin exploatare se pierde circa 20% din aurul extras. Rezervele de argint de la Roşia Montană sunt estimate ca fiind de aproape 950 tone.

Cât aur avem

Preşedintele Băsescu a subliniat că susţine proiectul Roşia Montană nu din motivaţii sentimentale.

„Acum susţin proiectul mai mult ca oricând, nu din motive sentimentale, ci din motive pragmatice. Vedeţi ce se întâmplă cu toate monedele - au probleme de stabilitate şi probleme de depreciere.Eu vreau să văd începută exploatarea”, a precizat Băsescu

Referindu-se la rezerva de aur a României, Traian Băsescu a declarat că România are o rezervă de 103 tone de aur, pe care trebuie să o ridice la 200 de tone.

„Avem nevoie de acest aur pentru rezerva Băncii Naţionale. România are acum 103 tone de aur în rezervă şi cred că din exploatare în teritoriul naţional ar trebui să ne ridicăm rezerva la cel puţin 200 de tone în următorii ani. Vedeţi ce volatile şi nesigure sunt monedele. Ca şef de stat parcă aş vrea să îmi pun ţara în siguranţă. De aceea exploatarea trebuie să înceapă. Cred că România trebuie să mărească rezerva de aur pentru viitor”, a spus Băsescu.

La întrebarea adresată de România liberă reprezentanţilor ANRM privind o estimare a resurselor de care dispune România din eventuala exploatare a minereurilor auro-argentifere, răspunsul a fost: „E o problemă, e complicat. Secret de stat”. După care, printr-o adresă semnată de preşedintele Agenţiei s-a menţionat că rezervele de aur ale României „nu sunt informaţii publice”.

Redevenţa la exploatare pentru concesiunile auro-argentifere este de 4% din producţia minieră, comparativ cu Africa de Sud unde redevenţa pentru aur este de 20%.

sursa

http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/economie/unde-a-gasit-romania-100-de-tone-de-aur-235186.html

Mesajul străbunilor - Cine tace trădează

"Noi românii, suntem locuitorii cei mai vechi ai acestui pamânt, si anume unul din cele mai vechi popoare ale întregului continent. Istoricii pun de obicei începuturile vietii poporului nostru la cucerirea Daciei de catre Traian. (…) 

Nici ca se poate mai superficiala conceptia. Departe de mine de a scadea cât de putin meritele marelui împarat (…) dar (…) împaratul Traian este abia un episod în viata milenara a poporului nostru. 

Când a sosit el la Dunare, statul dac era de o suta si mai bine de ani în culmea în floririi; era singura putere europeana capabila de a tine în cumpana Imperiul Roman. Si nu e de mirare ca ajunsese asa. 

La 513 î.e.n. când Roma stapânea doar câteva sate de pe malul stâng al Tibrului (nici cât Tara Bârsei), parintii nostrii de la Dunare, formau un neam mare, închegat si puternic, care tinea calea în Balcani, celui mai mare monarh al Asiei, lui Darius al lui Histaspe."

Simion Mehedinti

Popor român ,
Eşti singurul popor european  care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor.  O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti  unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta,  când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ? 
Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care  le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se  semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?
Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi,  nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare.
NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT.
De ce te laşi dezbinat ?
Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?
Din tine au apărut Eminescu, Enescu,  Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu,  Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta ?
Astăzi, popor român  pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?
... 
Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam. 

Cât o să mai taci ? Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai  celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii. Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria!

Scris de : Marin Neacșu

Istoria ne spune că mulți domnitori de seamă din cei cu adevărat patrioți au pierit din ordinul străinilor, dar cu ajutorul  unor trădători locali. De la Burebista si Decebal, până la Ceaușescu, ultimul omorât din ordinul străinătății dar de mână de român, toți domnitorii uciși  sau abdicați precum Cuza, nu ar fi avut această soartă fără ajutorul câte unui  Iuda. Dar când domnitorul însuși, fie el român sadea sau turc, tătar, evreu , sau de altă etnie este cel care trădează și își vinde țara, atunci din pământ din adâncuri  se aud plânsete și blesteme ale tuturor celor ce au udat acest pământ cu sângele lor.

Cântecul ”Capul lui Mihai Viteazu” pe versurile prea devreme dispărutului Păunescu, un vers conține în el blestemul acestui neam  și sursa decăderii și pieririi sale.

”Cum se-ajunge pân’ la gâtul voievodului de țară dacă nu-s  trădări acasă  lângă ura de afară” 

Încep să se facă auzite, cunoscute, descoperite,  tot mai multe trimiteri la moștenirea  pe care ne-a lăsat-o acest pământ. Cine are ochi să vadă si urechi să audă?

- Prințul Charles al Angliei, nu mai este de mult o noutate pe pământul românesc. Este deja arhicunoscut  filmul realizat de o echipă britanică pentru promovarea ținuturilor din Transilvania, cu precădere a celor secuiești, film în care alteța sa regală ne spune  ce mult îi place despre România. 

- În localitatea Hândrești, comuna Oteleni, un profesor face o descoperire pe care media se grăbește să o califice descoperirea anului. Între piesele descoperite se găseau și unele care aveau gravate unele semne ce au fost imediat etichetate ca asemănătoare cu scrierea tăblițeor de la Tărtăria.

- Autostrada A1, cea care va lega Estul cu Vestul țării, este cea care practic va dezlega trecutul de viitorul nostru. Întâmplător sau nu, autostrada va trece peste siturile arheologice de la Turdaș, Șibot, Tărtăria, pe care la va ”asfalta” spre mântuirea neamului. Mai este necesar să spun ce înseamnă asta pentru  cei ce vor veni după noii ? Câți vor mai ști  ce se ascunde sub asfaltul care va fi peticit  și refăcut după fiecare ploaie, spre umplerea pungilor regilor asfaltului?

În articolul său de pe Blogul ”Adevarul despre daci”, Valentin Roman  spunea :  ”O fi prostie, rea-voință, nepăsare, interese ascunse, nu știm, cert e că trebuie construite două pasaje inutile pentru ca A1 să se încalece de două ori cu DN7, pe o distanță de numai 400m, doar pentru ca să treacă si peste situl arheologic. Credem ca acest caz arată cel mai bine “respectul” de care se bucură istoria acestei țări. În unele cazuri, o deviere de 10-20 de metri ar fi fost de ajuns ca să se evite distrugerea unor importante situri, dar Ministerul Culturii și muzeele care coordonează șantierele arheologice se pare ca răspund, ca și in alte cazuri (vezi Roșia Montana), doar la comenzi politice și/sau șpăgi consistente. După 20 de ani de bătut pasul pe loc, se construiește cu o grabă suspectă o autostradă care trece exact prin locurile unde s-a dezvoltat cea mai veche civilizație din partea asta de lume.”
Cine vrea să ne îngroape de tot istoria  și dovezile originii și culturii românilor?

- Cel mai recent, pe fundul lacului Bicaz, niște salvamontiști  care  se antrenau, au descoperit niște lespezi la 30 m adâncime, din care unele acoperite cu o scriere ce pare cel puțin ciudată. Trecând și aici peste declarațiile premature ale unor profani, sau dorința de publicitate și senzațional este de urmărit ce anume se va verifica, confirma sau descoperi,  dacă cineva va fi interesat să vadă ce este acolo.
-Pentru scepticii care cred că unii sunt absorbiți prea mult de teoria conspirației reamintesc cazul deja cunoscut  ale tăblițelor de la Sinaia cele acoperite cu o scriere despre care nimeni nu spune nimic. Nu numai că originalele din aur au dispărut, (topite se pare de Carol al Doilea , din  nevoie de bani pentru finanțarea războiului  dar chiar și copiile încep să dispară, deși materialul din care sunt făcute nu are o valoare comercială însemnată. Și atunci nu poți să nu te întrebi de ce dispar dacă nu au nici o valoare materială. Nu cumva pentru valoarea istorică? Din nou întreb, cine vrea să dispară istoria acestui neam ?
- Să mai amintim pentru cei care spun că acestea sunt povești și ”poveștile despre cuiul dacic”, un cui din fier care nu ruginește de 2000 de ani și care are în compoziția sa fier de puritate 99.97% care tehnologic nici astăzi nu se poate obține. Ce este mai interesant este că povestea acestuia a este spusă de un om oarecare iar autoritățile au tăcut și tac, deși cel care l-a descoperit a predat autorităților mult mai multe cuie sau artefacte. Unde sunt celelalte și cine are interes să nu se știe nimic?
- Un documentar al lui Daniel Roxin, intitulat ”Adevărul despre daci” vine cu o teorie care dă peste cap originea poporului român despre care se spune ca ar fi format din unirea dacilor cu romanii. Teoria, destul de argumentată  și pe care personal o găsesc  plauzibilă, spune că de fapt romanii s-ar trage din vechiul neam al tracilor și nu dacii, ”ca cei mai viteji și mai drepți dintre traci” din romani.
- Despre cetatea de sub Sarmisegetuza ca și despre planurile  orașului de sub  Grădiște, planuri ajunse la Ruși dar și la căutătorii de comori care au scos și apoi vândut peste hotare brățările dacice despre care Vladimir Streinu spune că ar avea proprietăți deosebite. Nu s-a finalizat nici până la această oră sau dacă s-a finalizat nimeni nu spune cum, dosarul furtului brățărilor în care este vehiculat și numele lui Adrian Năstase,nu se știe nici despre soarta planurilor cetății, domnul Ministru Hunor Kelemen nu a spus nimic, deși a fost interpelat, iar noi, cei care ar trebuie să îi luăm de guler și să îi întrebăm pe cei responsabili,  indiferent din ce partide fac parte:
 UNDE ESTE ISTORIA NOASTRĂ?
Dar parcă într-o răzvrătirea a osemintelor și gândurilor strămoșilor, toate acestea ies la iveală parcă cu încăpățânare în speranța că poate cineva, măcar un suflet de român va vedea și va ridica dacă nu sabia lui Mihai Viteazu, măcar pumnul spre cei ce ne vând până și praful  de pe mormintele înaintașilor.  
Cine tace trădează. 
Asta par să spună toate aceste semne ale neamului care ies din ce în ce mai multe la suprafață arătându-ne că el, neamul, ei înaintașii există, ei nu ne-au uitat , să nu îi uităm nici noi, să nu îi renegăm, pentru că ei sunt tot ce avem,
FĂRĂ EI, NU MAI SUNTEM NICI NOI !

BONUS:

Cititi aceasta știre apărută anul acesta în februarie :

”Oamenii de ştiinţă susţin că au descoperit în România oasele fosilizate ale unui nou tip de pterozaur, o reptilă zburătoare din perioada dinozaurilor, care a trăit în urmă cu circa 68 de milioane de ani şi care avea o anvergură a aripilor de aproape 3 metri, scrie LiveScience.com. 

 Fragmentele de schelet ale acestui pterozaur de talie medie au fost descoperite la Sebeş-Glod în Bazinul Transilvaniei, faimos pentru varietatea bogată de fosile din Cretacicul Târziu, printre care se numără cele de crocodilomorfi (rude străvechi ale crocodililor), mamifere, ţestoase şi dinozauri ca sauropodul pitic "Magyarosaurus Dacus."

http://jurnalul.ro/it/stiinta/descoperire-senzationala-in-romania-ce-au-gasit-oamenii-de-stiinta-la-sebes-glod-in-bazinul-transilvaniei-635839.html

 Ei cum vi se pare această denumire? MAGYAROSAURUS DACUS!!!????? 

Ce treabă au maghiarii cu dacii ? Ute așa se fură istoria oameni buni. Pe timpul stăpînirii autro/ungare, românii erau botezați cu nume ungurești pentru a se pierde numele românesc.

ACUMA S-A DAT VERDE LA DENUMIRI UNGURESTI DATE DESCOPERIRILOR ARHEOLOGICE DIN EPOCI ÎN CARE MAGHIARII NU EXISTAU CA SEMINȚIE SAU POATE DENUMIREA DEMONSTREAZĂ CĂ MAGHIARIZAREA TRANSILVANIEI SE PIERDE ÎN NEGURA TIMPURILOR?  

USOR USOR PLECAND DE LA O REGIUNE SA VA AJUNGE LA MAGHIARIZAREA ÎNTREGII TRANSILVANII. 

SOMN UȘOR POPOR ROMÂN ADORMIT!

surse

http://www.ziuaveche.ro/opinie/scrisoare-deschisa-poporului-roman-mesajul-tablitelor-de-la-tartaria-65831.html

http://www.in-cuiul-catarii.info/2012/10/05/mesajul-strabunilor-1104

http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/07/12/dacii-nu-mai-vor-sa-taca-razboiul-dacilor-cu-romanii-4519

POVESTEA CUIULUI DACIC

"Printre neamurile fara noroc, ne numaram in frunte noi românii (…).
Istoria neamului românesc n-a fost decât o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor. Popor de frontiera luptam si muream pentru toti. Muream mai ales, platind miopia si neghiobia altora (…) Istoria neamului românesc este alcatuita din atâta sânge si atâta nenoroc datorita în primul rând, incapacitatii Occidentului de a vedea de unde vine primejdia. 
Pe noi, timp de cinci secole "ne-a scos din istorie" victoria Imperiului Otoman. Timp de secole, am luptat singuri. Hartuiam necontenit armatele turcesti, cu pretul pe care îl stiam: traiul "în afara istoriei". Istoria se facea în Apus, fara noi, dar datorita sângelui nostru. Occidentalii nu sedeau nici ei cu mâinile în sân, ci se luptau: dar se luptau între ei (…) Civilizatia noastra taraneasca se adaptase nivelului vegetal la care se redusese istoria. Asezarile românesti dispareau si reapareau cu aceeasi ireluctibila, misterioasa încapatânare a vegetatiei. 
În timpul acesta la o mie, doua de kilometri, spre Apus, se înaltau catedrale, se îmbogateau castele, se înfrumusetau mânastiri si oamenii aveau prilejul, macar la rastimpuri, sa citeasca pe sfinti, pe teologi si pe poeti. Sa înteleaga ca sunt oameni si sa se bucure ca traiesc omeneste – iar nu ca fiarele salbatice prin munti si paduri, ca stramosii nostrii, care nu aveau alta vina decât aceea de a se fi nascut în calea rautatilor."
 Mircea Eliade
 
În 1995, în Republica Moldova a fost adus un cui miraculos, un cui dacic care avea peste 2000 de ani vechime, un cui care nu ruginea…
Cuiul a fost găsit de către fizicianul şi scriitorul Andrei Vartic, în sanctuarul dacic de la Racos (România).
“Cuiul dacic” a fost studiat de către specialişti din domeniul metalurgiei din oraşele Bălţi, Leningrad şi Moscova. S-a realizat şi o spectogramă. Conform analizelor cuiul era constituit din alfa-fier pur în proporţie de 99,9 %.
Savanţii au conchis că un fier de o asemenea calitate putea fi produs (acum 2000 de ani !) numai în condiţii speciale de laborator sau în cosmos!
Valoarea minimă a cuiului a fost estimată la 1.000.000 EURO.
Andrei Vartic a decedat în 2009… Ştie cineva unde se află cuiul găsit de el?
Autor: Dr. Veaceslav Stavila, Chisinau

Cum a inceput povestea acestui cui Dacic (cui al lui Pepelea, spun eu) ?
Andrei a luat cuiul si l-a supus analizelor la Institutul de Metalurgie de la Balti (R.Moldova) unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui dateaza de peste 2000 de ani ! 
Acel cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare.
O “minune antica”,despre care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos!
Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat atat in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati.
Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic. 
Andrei Vartic, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala “dacica”, ca sa nu rugineasca.
La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice odata in plus, Andrei ia “Cuiul lui Pepelea” si fuge la Moscova.
Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani,era format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% si era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog:
1. suprafata – Magnetita “Fe3O4″
2. oxid de fier “FeO”
3. alumo-silicati.
Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-au putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus.
Profesorul Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are doua straturi de “domene”, unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este “ciudatenia”, sint orientate perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichida un alt strat, care s-a solidificat si el, dar … in alta pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!!
Ei bine, asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci,” primitivi si salbatici”. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o “mica” armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce … citiva kilometri din Spatiul Dacic.
Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp?
De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani?
De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului … 123 de zile?
Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel.
Dacii ne-au lasat mostre de “civilizatie” extraordinara dintre care amintim de:
- Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani
- Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre – cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg.
- Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea “asa ziselor cetati” din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi.
Se pare ca nimanui, sau unui numar forte redus de oamenii de stiinta romani, nu le pasa de acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fi fost nevoit sa se duca in Rusia cu acel “Cui al lui Pepelea”, spre a-i cerceta misterele.
De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat!
Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de paminturi care poate ca o protejaza.
Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica “Eu ma grabesc sa curg” (in sanscrita).
Din nefericire azi pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in “Zona Sacra” a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, jefuitori de relicve, nepasare, chiar reavointa, iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului.
Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti?

Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca "Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cind spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e Dyaus". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blinda si ... in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii "the chosen people".

"Bun e Dyaus" domnilor daco-romani, trezitiva si va redescoperiti trecutul pina nu vi-l fura or distruge altii, daca nu o veti face voi insisi. 


Dr. Napoleon Savescu

sursa
http://2012anitsirk.blogspot.ro/2013/05/v-behaviorurldefaultvmlo.html
http://napoleonsavescu.wordpress.com/

"Cea mai lunga respiratie de dragoste, este cea mai scurta distanta la cer" - Akiane Kramarik - Drawing Heaven

"Nothing has prepared us for Akiane!" sunt cuvintele lui Lou Dobbs (Lou Dobbs Show, CBB).
Chiar daca nu le-au spus, sunt sigura ca le-au gandit, toti cei care au cunoscut-o sau au venit intr-un fel sau altul, in contact cu Akiane Kramarik si lucrarile sale.



Colectionari de arta din lumea intreaga sunt gata sa plateasca milioane de dolari pentru uluitoarele lucrari ale unei pictorite in varsta de numai de 12 ani. Fetita spune ca a inceput sa picteze astfel in urma unei revelatii avute acum opt ani de zile, cand Dumnezeu i-a spus sa picteze pentru El. 
 
La o prima vedere, micuta americanca din Idaho, Akiane Kramarik arata si se comporta ca orice fetita normala de varsta ei. "In general si ei ii place sa faca ce fac si celelalte fetite de-o seama cu ea", povesteste mama Akianei.
Dar spre deosebire de acestea, Akiane se trezeste in fiecare zi la 4.00 dimineata pentru a putea dedica cat mai mult timp talentului extraordinar pe care il poseda, talent care i-a facut pe specialistii in arta sa spuna ca este un copil genial.
Parintii i-au remarcat talentul in urma cu opt ani, iar de atunci munca Akianei s-a dovedit atat de prolifica incat a fost nevoie de construirea unei hale pentru depozitarea lucrarilor sale.
Micuta pictorita spune ca tematica minunatelor sale lucrari este dictata de divinitate cu care este in legatura permanenta prin intermediul rugaciunilor. Akiane Kramarik povesteste ca la varsta de la patru ani a avut o revelatie, prin care Dumnezeu i-a dezvaluit faptul ca doreste sa picteze pentru El. Spune ca va picta in continuare, dar are si alte planuri marete de viitor. "Vreau sa calatoresc in Africa si Europa si oriunde in lume pentru a-i ajuta pe copiii orfani si fara adapost. Ii voi ajuta sa inteleaga, de asemenea, mesajul pe care Dumnezeu mi l-a transmis", afirma Akiane. Picturile sale infatiseaza animale, peisaje, oameni, copii, flori si pe Iisus Hristos.
Dincolo de exceptionalul talent la pictura, Akiane Kramarik este, fara doar si poate, un copil aparte. La scurt timp dupa revelatia avuta la varsta de patru ani, ea a reusit sa-si converteasca parintii atei la crestinism (mama este de origine lituaniana, iar tatal este american). La 7 ani ani a inceput sa scrie poezii si aforisme, considerate de critici, de asemenea, extraordinare.
Akiane a povestit ce o inspira pe ea cand picteaza: "adevaratul sens al picturii mele este ca, daca nu avem Lumina, indiferent ce suntem, tot ne "ofilim" chiar daca stam intr-un vas scump".
Akiane a fost "studiata" chiar si de psihiatri, care nu isi pot explica modalitatile prin care ea a ajuns sa fie "un geniu lingvistic". Ei o numesc "miracol".
Mama fetei recunoaste harul fiicei sale, dar este de parere ca e vorba si despre foarte mult efort: "oamenii nu realizeaza ca exista de fapt trei sau patru lucrari in spatele fiecarui tablou, pentru ca ea, daca nu-i place cum iese, o ia de la capat, sterge, adauga, picteaza din nou, plange, pana iese cum trebuie. Picturile ei sunt create cu sange si sudoare". In ceea ce priveste poezia, mama fetitei povesteste ca aceasta nu necesita efort, "ci curge de la sine". La randul ei, Akiane este de parere ca se simte privilegiata ca a primit aceste daruri, insa este de parere ca fiecare om are un dar special. In ceea ce priveste harul ei, este nevoie de o singura privire ca oricine sa poata realiza cat de talentat este acest copil.

Nascuta in 9 iulie 1994, in Mount Morris, Illinois, dintr-o mama de origine lituaniana si tatal american, Akiane a experimentat atat saracia cat si belsugul. A inceput sa deseneze la 4 ani, trecand la pictura, la varsta de 6 ani. Vorbeste patru limbi straine, de la varsta de 7 ani incepand sa scrie poezie si aforisme. 

Un artist desavarsit care declara ca inspiratia pentru pictura si literatura sa o primeste in viziuni si vise in care calatoreste in alte planuri spirituale.

 Lucrarile ei, un amestec de real si imaginar, iau nastere din dorinta Akianei de a darui speranta oamenilor, fiecare pictura  se doreste o sursa de inspiratie pentru altii si un dar facut lumii intregi.
  Ziua Akianei incepe la ora 4 dimineata, 6 zile pe saptamana, astfel se pregateste pentru a picta sau pentru a scrie. Lucreaza de la 100 pana la 200 de ore la un tablou. De obicei face multe schite inainte de a incepe sa picteze. Subiectele ei favorite sunt oamenii si subiectele spirituale. De cateva luni studiaza pianul, ajungand in clipa de fata sa compuna ea insasi muzica.

Cea mai arzatoare dorinta a ei, este ca 
"toti sa-l iubeasca pe Dumnezeu si sa se iubeasca unii pe altii".

Planuri de viitor:
“Vreau sa calatoresc in Africa si Europa si oriunde in lume pentru a-i ajuta pe copii orfani si fara adapost. Ii voi ajuta sa inteleaga, de asemenea, mesajul pe care Dumnezeu mi l-a transmis”, afirma Akiane.
Akiane spune: “adevaratul sens al picturii mele este ca daca nu avem Lumina, indiferent ce suntem, tot ne “ofilim”, chiar daca stam intr-un “vas scump”.
Akiane a fost “studiata” si de psihiatri, care nu-si pot explica modalitatile prin care fetita a ajuns sa fie un geniu lingvistic Ei o numesc “miracol”.
Insa mama ei, desi ii recunoaste harul, spune ca e vorba si de foarte mult efort. In spatele fiecarui tablou sunt 3 sau 4 lucrari, pentru ca ea, daca nu-i place cum iese, o ia de la capat, sterge, adauga, picteaza din nou, plange pana reuseste sa “faca cum trebuie”. “Picturile ei sunt create cu sange si sudoare”. Cat despre poezie, aceasta “curge de la sine”.

"Love"

"Love is never alone
Love is always crowded
Love is the shared self

We cannot own our love
And we cannot teach our love

The longest breath of love
is the shortest distance to heaven

The deepest life is love
The deepest love is an embrace

Love is not rest
Love is peace
Love is the purpos. "

 









surse
http://www.artakiane.com/
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Akiane%20Kramarik.htm
http://echipadesoc.blogspot.ro/2011/02/copilul-minune-al-picturii-akiane.html

Reincarnarea, ADN-ul spiritului

Gnosticii credeau in reincarnare.
Dupa cum se stie, Evanghelia dupa Ioan este impregnata cu gnosticism, iar printre Parintii Bisericii se numara remarcabili gnostici: in primul rand Origene, dar si Clement din Alexandria, ori Sfantul Ieremia. Toti acestia au fost convinsi ca spiritul se reincarneaza, teorie antica a umanitati, intalnita la egipteni, indoeuropeni si in aproape toate marile doctrine ezoterice. Abia in anul 325 d.Hr. a inceput o ampla actiune de "purificare" a doctrinei crestine.
Imparatul Constantin cel Mare, impreuna cu mama sa, Elena, scot din Noul Testament orice referinta la ideea reincarnarii. Iar al doilea Consiliu din Constantinopol le valideaza definitiv initiativa in 553 d.Hr., declarand reincarnarea drept erezie.
Desi argumentele folosite atunci erau de nivel metafizic, se pare ca un considerent foarte practic a primat: reincarnarea presupune salvarea tuturor, fie credinciosi, fie necredinciosi. Avand sansa unei noi vieti, spiritul se poate perfectiona in viitor, adica intr-o alta viata, indiferent de ceea ce face el acum. Asadar, macar teoretic, spiritul nu poate fi condamnat irevocabil, nici nu poate fi anatemizat, exceptand situatia unui pact cu Diavolul. Biserica Militanta nu are cum sa-l constranga la dreapta credinta si nici nu-l poate infricosa cu pedeapsa absoluta a iadului. Ceea ce a fost considerat intolerabil. Astfel, reincarnarea devenea erezie.

Simboluri
Putini au inteles sau inteleg mesajul lui Iisus Hristos. El anunta ferm existenta vietii de dupa moarte, anunta o Judecata, precum si o reincarnare (unica si finala) a dreptilor, numita Inviere. In ce priveste Iadul, daca tinem cont de patimile christice, rezulta ca acesta ar putea deveni insusi Pamantul, adica viata in corp fizic, supusa nedreptatii, bolii, nevoilor si suferintei. Intoarcerea pe Pamant este o pedeapsa, o indepartare de Imparatia Cerurilor. In memorabilele versete ale invietii lui Lazar, Iisus afirma la un moment dat, adresandu-se Martei: "Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai/ Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata." (Ioan, 11; 25-26). Astfel, e limpede ca doctrina crestina pune pret pe spirit si pe viata eterna.
Ideea de reincarnare se exprima cel mai pregnant in hinduism, cu toate ca si aici ea a trecut printr-o serie de reinterpretari. Cele mai vechi texte, Vedele (Rigveda) nu pomenesc nimic despre aceasta idee. Abia in Upanishade, vechea teorie a platii a fuzionat cu ideea de reincarnare. In Upanishade, identificarea Sinelui (atman) cu Absolutul (brahman) nu poate avea loc decat daca Sinele incheie ciclul infernal al existentei (samsara), adica sirul de reincarnari succesive. Salvarea inseamna oprirea revenirilor pe Pamant si nicidecum inmultirea numarului de reincarnari, cum pretind adeptii occidentali ai unui hinduism deformat. Nu este vorba aici despre o noua nastere; omul se naste o singura data, dar nu moare cu adevarat: din reincarnare in reincarnare, el nu-si schimba decat trupul, pana ce ajunge la adevarata libertate, in Nirvana. Principiul care dirijeaza calatoria dintr-un corp in altul este dorinta sau legea karmei. Scopul spiritualitatii hinduse este acela de eliberare de aceasta legatura karmica, pentru a se putea uni cu brahman. Prin Bakhti (curent de devotiune) se insista asupra harului divin ca unic mod de salvare. Omul nu este agentul propriei eliberari din ciclul reincarnarilor. Hinduismul culmineaza printr-o mistica a eliberarii, dar nu si prin explicarea raului si mortii prin reincarnare.
Ideea de reincarnare, sub diferite forme si legi, a mai fost analizata si promovata si in culte ori curente ca Buddhismul, filosofia moderna si spiritismul precum si in randul rozicrucienilor si al antropozofilor.
 Desi in prezent conceptul este mai degraba unul desuet, aceasta nu inseamna ca reincarnarea a disparut din peisaj. Ea se mentine, cel putin in credintele si istoriile oamenilor. Si exista chiar si unele relatari in acest sens- care, fireste, pot fi cu usurinta contestate - cuprinse in documente de specialitate. Destul de recent, autorii Peter si Mary Harrison au publicat o carte intitulata "The Children That Time Forgot" (Copiii pe care timpul i-a uitat), in care au strans o serie de dovezi extrem de interesante privind cazuri tipice de "reincarnari spiritiste", dintre care cel putin cateva merita mentionate.

Mandy
Englezoaica Gillian divortase in urma unei puternice traume morale. Cea de-a doua fiica a sa, Mandy, murise imediat dupa nastere din pricina unei grave deficiente cardiace. Sfatuita de toti, Gillian a facut efortul de a-si uita complet trecutul: s-a mutat in alta localitate si s-a recasatorit in curand cu un anume George Seabrook. Au avut patru copii: Wendy, Sean, John si o fetita, nascuta in 1972, pe care au botezat-o Mandy (fiindca semana mult cu prima Mandy). Cativa ani mai tarziu, familia Seabrook face o excursie la tara, trecand intamplator prin localitatea Hunslet, acolo unde se afla mormantul lui Mandy I.
Din acest moment incepe straniul: "Priveste, mami!", striga Mandy aratand cimitirul cu degetul. "Acolo m-ai ingropat si era sa cazi lesinata pe sicriul meu!" Parintii n-au reusit sa scoata niciun cuvant. Muti, se priveau amandoi cu groaza. "Fraza lui Mandy m-a cutremurat pana in maduva oaselor", isi aminteste Gillian, in timp ce George marturisea ca se simtea ca pe scaunul electric. Bineinteles, nimeni nu-i povestise micutei Mandy nimic despre prima intamplare, despre cimitir sau despre ceva in legaturea cu aceasta. Dar ea a dat si alte amanunte, unele mai curioase decat altele: a pomenit o mica bratara de argint cu brelocuri si o inscriptie, care ii fusese pusa in sicriu.
Intr-adevar, Mandy I fusese ingropata cu bratara sa, cadoul de la unul din unchi, un anume Patrick, pe care Mandy II nu-l vazuse niciodata. De altminteri, ea si-a amintit inscriptia: "Pentru scumpa mea Mandy, unchiul Patrick." Aceasta fetita va relata si alte detalii de la inmormantare, cateva necunoscute mamei, dar adeverite dupa investigatii. Ea semana ca doua picaturi de apa cu prima Mandy si era convinsa ca s-a reincarnat. La 12 ani facea urmatoarea declaratie: "Imi amintesc ca am mai fost o data Mandy. Fiindca toata lumea era atunci destul de trista din pricina bolii mele, am revenit, ca prietenii mei sa nu mai planga." Totusi, Mandy II dovedea si certe capacitati de clarviziune. Astfel, ea l-a interpelat intr-o zi pe tatal sau in legatura cu un anume Stevie, care era fericit acum pentru ca putea sa mearga.
Or, George Seabrook avusese un baiat, dintr-o casnicie anterioara, numit Stephen si alintat Stevie. Acesta fusese handicapat, cu ambele picioare paralizate si murise de mult. El era un subiect tabu: George n-a pomenit nimanui din noua sa familie despre acest copil. Darul clarviziunii, foarte manifestat la Mandy II, este esential si in el se poate gasi explicatia uluitoarei ei aptitudini.

 Simon Brown
Intr-un alt caz, la varsta de 5 ani, Simon Brown isi va uimi mama, declarandu-i cu seriozitate: "Mami, eu nu traiesc acum pentru prima oara. Inainte locuiam pe o nava mare, plina de panze si corzi. Dar am cazut in apa, cu capul in jos, si m-am inecat." Totusi, mama, Susan Brown, isi va reveni rapid din mirare, decretand ca micutul visase urat. Dupa catva timp, Simon reia povestea, adaugand ca apa era foarte murdara si ca se inecase impreuna cu cainele sau, de care nu s-ar fi despartit niciodata. Ulterior, intr-un moment de neatentie, baiatul scapa un borcan de dulceata care se face tandari sub ochii mamei. Inspaimantat, striga: "Aoleu! Sper ca n-o sa fiu de corvoada!" Cuvantul "corvoada" va produce o revolutie in familia Brown. Nimeni nu-l cunostea. Micutul Simon explica: era o pedeapsa aplicata marinarilor care greseau. Consta in munca fortata si reducerea ratiei de alcool si alimente.
Uimirea parintilor creste; copilul le relateaza cu amanunte viata de zi cu zi pe un velier (sustinea ca fusese pe o nava cu trei catarge). Intr-o zi soseste din Australia Peter Rawlings, prieten cu Greg Brown, tatal lui Simon. Acesta era marinar; el confirma toate spusele baiatului, inclusiv chestiunea corvoadei. De atunci familia Brown isi modifica radical convingerile privind fenomenul reincarnarii. Iata ce declara Susan: "Simon nu cunoaste pe nimeni care sa fie initiat in materie de jargon maritim. Cunostintele sale sunt vaste si foarte complexe; noi am ajuns la concluzia ca trebuie sa fi fost marinar inainte." Iata acum opiniile lui Greg: "Stie mult mai multe lucruri decat mine, vasele cu panze n-au secrete pentru el. Cunoaste numele diferitelor panze, ale diferitelor cordaje. Mi-a explicat semnificatia arborelui artimon si care era rolul acestuia pe o nava cu trei catarge. Credeam ca inecul e o chestie dramatica. Faptul ca a murit deja o data nu il sperie deloc. Singurul lucru care il deranjeaza este murdaria apei in care s-a inecat! De parca asta ar schimba ceva."
In legatura cu momentul inecului, Simon insusi relateaza urmatoarele: "O ceata imi acoperea ochii pe masura ce coboram catre adancuri. In jurul meu era multa liniste. Am vazut ca si cainele era langa mine. Nu stiu unde ne aflam, dar totul devenise mai limpede. Ma simteam obosit si pana la urma am adormit." Cand s-a trezit, se numea Simon Brown, fiu al lui Susan si al lui Greg. Cazul Simon Brown este foarte interesant mai ales prin convingerea personajelor implicate ca baiatul poseda cunostinte pe care nimeni din anturajul sau nu le are. O asemenea situatie ar elimina posibilitatea clarviziunii. Dar, iata, apare acel Peter Rawlings, prieten bun al lui Greg Brown si marinar in marina comerciala. Existenta lui Rawlings trebuie neaparat retinuta, caci aici se reintoarce ipoteza clarviziunii.

Carl Edon
La noua ani, Carl Edon, copil englez din Middlesborough, sustinea infocat ca fusese pilot al Luftwaffe, in al doilea Razboi Mondial. Intr-o zi, el se apuca sa deseneze lucruri ciudate: insigne si embleme. Mama lui, care l-a surprins, recunoaste svastica. Uimita, il ia la intrebari, iar Carl raspunde cu inocenta: Astea sunt insignele pe care le purtam pe uniforma cand eram pilot". Carl era, intr-adevar, un ins ciudat: la cinci ani a desenat carlinga avionului "sau". Cunostea toate instrumentele de bord, precum si rolul precis al fiecaruia. A explicat ca se inrolase in aviatie la 18 ani si a fost instruit intr-o tabara militara. Despre unele obiceiuri de acolo isi aminteste astfel: "Mergeam intr-o sala mare, unde se afla doar o fotografie imensa a lui Hitler. Defilam cu capul intors catre Hitler si mana ridicata in semn de salut." Isi insoteste vorbele cu exemplificari concrete. E capabil sa descrie cu exactitate uniforma aviatorilor germani.
Cat priveste accidentul care l-ar fi ucis odinioara, Carl Edon are amintiri precise. Sustine ca avionul i-ar fi cazut catre o cladire, iar redresarea n-a reusit. Sub impact, aparatul a fost strivit, iar piciorul drept i-a fost smuls. Moartea a survenit in incendiul care a devorat ramasitele avionului. Dar baiatul mai are si alte "amintiri". El stie ca a fost fiul unui anume Frtiz, un om vesel pe care l-a iubit mult: "Era un tata foarte intelegator, ma facea mereu sa rad, ma plimba prin padurea care se invecina cu casa noastra. Stia totul despre natura si imi transmitea cunostintele lui". Din activitatile copilariei germane, Carl isi aminteste cel mai bine taierea si stivuirea lemnelor.
Trebuie observat in cazul lui Carl Edon numele german al copilului englez. S-a dovedit ca familia Edon avea puternice relatii cu mediul german. Iata declaratia Valeriei Edon, mama lui Carl: "Cumnata mea este de origine germana si tatal ei a servit ca pilot in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Este oare o coincidenta faptul ca acest om a murit doborat de apararea antiaeriana engleza? La armistitiu, mama cumnatei mele a intalnit un englez si l-a luat de barbat. Cativa ani mai tarziu ei s-au stabilit in Marea Britanie, unde ea traieste si azi". Aceasta declaratie pare a explica intregul caz. La fel cum si celelalte pot fi explicate prin cele cateva detalii cheie. Cum? Prin "prozopopeza", termen propus in 1956 de parapsihologul Rene Sudre pentru a descrie schimbarea brusca - spontana sau provocata - a personalitatii psihologice.

... si totusi reincarnare
In anumite circumstante anormale, anumiti subiecti isi abandoneaza brusc personalitatea obisnuita si dobandesc o personalitate total diferita. Memoria le dispare, caracterul lor se transforma; ei au nume, idei si tendinte diferite. Noua persoana o poate cunoaste pe cea veche, dar vorbeste despre ea ca despre cineva strain, uneori ca despre un dusman. Aceasta alterare poate aparea spontan sau poate fi sugerata. Ea poate dura cateva momente sau ani intregi si nu este deloc vorba de o simulare, ci de un fenomen perfect autentic, cunoscut inca din Antichitate. Cunoscand aceste lucruri, este greu de spus cu exactitate ce fel de fenomen s-a manifestat in cele trei cazuri de pretinsa reincarnare mentionate anterior.

Reincarnarea in sine este o ipoteza ce nu trebuie exclusa din chestiune, in cel putin una dintre cele trei situatii ea putand fi explicatia valabila a celor petrecute. Insa capacitatile de clarviziune ale copiilor precum si aceasta posibilitate a convingerii unei persoane ca este altcineva decat in realitate, sunt premise solide, care atesta oricum manifestari de ordin paranormal, dar combat macar partial teoria reincarnarii.
Considerata ca invatatura spirituala, reincarnarea presupune existenta unei memorii a sufletului in care sunt incluse lectii pe care le avem de invatat in fiecare viata, cu scopul de a evolua. Un mijloc de a patrunde in memoria abisala este regresia hipnotica prin care putem accede la continutul vietilor anterioare. Poate singura dovada de necontestat a existentei reincarnarii este xenoglosia, vorbirea intr-o limba straina, necunoscuta subiectului. Se cunosc numeroase cazuri in care subiectii, sub hipnoza, vorbesc si chiar converseaza in limbi straine, unii dintre ei avand, in stare naturala, mari carente de cultura care fac imposibila cunoasterea unei limbi straine pe care, insa, in regresia hipnotica o cunosc la perfectie. Indubitabil, xenoglosia este legata de amintiri dintr-o viata anterioara.
Tot astfel, starea de "deja vu", dar si unele "amintiri" dintr-o viata anterioara spontane ale copiilor. Cu toate acestea, astazi putini mai cred in memoria sufletului si este de mirare ca se admite mostenirea genetica a trasaturilor fizice si de caracter, dar se refuza recunoasterea mostenirii karmice, ADN-ul nostru spiritual.





sursa
http://www.descopera.ro/fenomenele-paranormale/4607931-reincarnarea-adn-ul-spiritului